Drepturi bănești. Jurisprudență. Decizia 9585/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 9585
Ședința publică de la 05 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâtele Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M și Direcția Silvică Tr.S, împotriva sentinței civile nr.1096/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns pentru recurenta pârâtă AJOFM M consilier juridic, pentru recurenta pârâtă Direcția Silvică Tr.S consilier juridic, iar pentru intimatul reclamant, avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul pârâtei AJOFM M este declarat și motivat în termenul legal, excepția tardivității recursului declarat de pârâta Direcția Silvică Tr.S, după care, avocat depune la dosarul cauzei o adeverință, față de care consilier juridic consideră că nu are relevanță în soluționarea cauzei.
Instanța, în conformitate cu prevederile art.137 pr.civ. pune în discuție excepția tardivității recursului declarat de pârâta Direcția Silvică Tr.
Consilier juridic învederând că recursul este datat și formulat în termen, dar a fost expediat la instanță tardiv, lasă la aprecierea instanței soluția ce va pronunța față de acest aspect.
Consilier juridic și avocat pe rând luând cuvântul, solicită admiterea excepției și respingerea recursului ca tardiv.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii excepției tardivității introducerii acțiunii și pe fond, respingerii acțiunii față de AJOFM, decizia emisă fiind legală, intimatul având calitate de consilier local, fiind asigurat obligatoriu prin efectul legii, având drept de indemnizație de șomaj după încetarea calității de consilier.
Avocat pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului AJOFM M și menținerea ca temeinică și legală a sentinței Tribunalului Mehedinți.
Referitor la recursul declarat de pârâta AJOFM M, consilier juridic pentru pârâta Direcția Silvică Tr. S, achiesează la concluziile consilierului juridic și solicită admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr.1096 din 19 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- s-a admis în parte acțiunea formulată de, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA SILVICĂ și AJOFM M.
S-a anulat decizia nr. 19/25.01.2008 emisă de AJOFM M și obligă AJOFM să acorde reclamantului indemnizația de șomaj.
A obligat pârâta Direcția Silvică M să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând venit de completare conform Legii 174/2006 și Hot. 1376/2007.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin reorganizarea - ROMSILVA, s-a dispus concedierea colectivă a unui număr de 78 salariați din cadrul Direcției Silvice Tr. S, începând cu data de 1.11.2007, conform prevederilor art.65, art.68 și următorii Codul muncii și în acest sens, Direcția Silvică a depus la AJOFM cu adresa nr.10610/12.09.2007 Notificarea - ROMSILVA privind concedierea colectivă a personalului și Programul de concediere avut în vedere și în nici un act depus la această instituție, nu a precizat că salariații disponibilizați sunt beneficiari ai Legii nr.174/2006. Și de fapt nu ar fi fost posibil acest lucru având în vedere că la data disponibilizării reclamantului, acest act normativ nu mai era în vigoare.
Astfel, și reclamantului, pădurar, i-a încetat contractul individual de muncă începând cu data de 7.11.2007 prin Decizia nr.71 din 6.11.2007 emisă de Direcția Silvică Tr.
Conform Legii nr.174/2006 privind unele măsuri de protecție socială a personalului disponibilizat din cadrul - ROMSILVA prin concedieri colective, ca urmare a restituirii pădurilor către foștii proprietari, salariații disponibilizați beneficiază de indemnizație de șomaj stabilită potrivit reglementărilor legale în vigoare, precum și un venit de completare lunar, perioada de acordare fiind în funcție de vechimea în muncă.
Art.1 din Legea nr.174/2006 a făcut referire la concedierile colective efectuate până la data de 31 martie 2007, dar, prin Hotărârea nr.1376/12.11.2007, termenul de 31 martie 2007 s-a modificat și a devenit 31.12.2008 și în consecință se aplică salariaților disponibilizați până la această dată, deci și reclamantului disponibilizat la 7.11.2007.
In raport de aceste prevederi legale, sunt neîntemeiate susținerile pârâtelor că actul normativ a intrat în vigoare la data publicării lui și că își produce efectele numai pentru viitor, neputând retroactiva.
Se constată că pârâta Direcția Silvică Tr. S, în nici un act depus la AJOFM M, începând cu depunerea Programului de concediere în timpul serviciilor de preconcediere realizate de către personalul AJOFM și a depunerii dosarelor de șomaj, nu a precizat că salariații disponibilizați sunt beneficiari ai Legii nr.174/2006, astfel că reclamantul nu a primit drepturile cuvenite conform acestui act normativ.
Față de această situație, pârâta Direcția Silvică a fost obligată să plătească reclamantului despăgubiri reprezentând venitul de completare conform Legii nr.1754/2006 și Hotărârea nr.1376/2007.
În privința îndemnizației de șomaj la care reclamantul este îndreptățit, s-a reținut că în mod greșit pârâta AJOFM a respins dosarul acestuia de șomaj pe motivul că este consilier local și deci îndeplinește o funcție electivă. Consilierul local nu este asigurat obligatoriu prin efectul legii, nu i se rețin din îndemnizația de ședință, contribuțiile de asigurări sociale, iar îndemnizația de ședință nu este asimilată unui venit permanent.
S-a reținut de asemenea, că excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de pârâta AJOFM este neîntemeiată.
Decizia nr.19/25.01.2008 de respingere a dreptului de îndemnizație de șomaj emisă de AJOFM, a fost comunicată reclamantului la data de 29 ianuarie 2008, așa cum a precizat pârâta, iar acțiunea este introdusă la data de 13 februarie 2008 (în termenul de 30 zile de la comunicarea deciziei), acțiune prin care reclamantul a solicitat îndemnizația de șomaj, contestând astfel decizia a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M și Direcția Silvică M, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens, recurenta AJOFM M, arată că în mod greșit instanța a respins excepția de tardivitate ca neîntemeiată, în condițiile în care decizia a fost comunicată reclamantului la 29 ianuarie 2008, iar la 5.05.2008 a solicitat plata indemnizației de șomaj, ca urmare a precizării la acțiune, în raport de care acțiunea este tardivă.
Cu privire la fondul cauzei, arată că în calitatea de consilier local reclamantul și-a desfășurat activitatea în funcții elective potrivit art. 23 și 25 din Legea nr.215/2001, privind administrația publică locală, cu modificările și completările ulterioare, situație în care este asigurat obligatoriu prin efectul legii în sistemul asigurărilor pentru șomaj, potrivit art. 19 lit. c din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Persoanele care sunt asigurate în mod obligatoriu în sistemul asigurărilor pentru șomaj, nu pot să aibă și calitatea de șomer, iar în baza art. 17 alin. 1 lit. din Legea nr.76/2002, modificată și completată, această categorie de persoane poate beneficia de indemnizația de șomaj la încetare mandatului pentru care au fost numiți sau aleși în condițiile legii.
Deoarece reclamantului i s-a respins dreptul la indemnizație de șomaj, acesta nu are dreptul nici la venitul de completare prevăzut de Legea nr.174/2006.
În principal, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond, respingerea acțiunii.
În subsidiar, dacă instanța apreciază că reclamantul are dreptul la indemnizația de șomaj și implicit, la venitul în completare, recurenta solicită să se mențină hotărârea în privința obligării Direcției Silvice M la plata către reclamant a despăgubirilor reprezentând venitul de completare.
Prin întâmpinare, reclamantul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii, ca fiind legală și temeinică.
Recursul Direcției Silvice Dr. Tr. este tardiv, potrivit dispozițiilor legale, în raport de data comunicării care a avut loc la 3 iulie 2008, iar recursul a fost depus la data de 17 iulie 2008, în afara termenului legal de 10 zile.
Recursul intimatei Agenția Județeană de Ocuparea Forței de Muncă M se respinge, pentru considerentele ce se vor expune:
Din examinarea sentinței prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și, din oficiu, potrivit art.3041Cod pr. civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite.
Astfel, nu este întemeiată susținerea cu privire la persoanele care-și desfășoară activitate în funcții elective și care în condițiile art. 19 lit. c din Legea nr.76/2002, privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, sunt asigurate obligatoriu prin efectul legii, în condițiile în care instanța a apreciat corect că reclamantul în calitate de consilier local nu este asigurat obligatoriu prin efectul legii, indemnizați de ședință nefiind asimilată unui venit permanent.
Reclamantul nu a realizat venituri în sensul art. 5 pct. IV lit. c din Legea nr.76/2002, iar indemnizația de ședință s-a acordat în temeiul art. 34 din Legea nr.393/2004 privind Statutul aleșilor locali, neavând caracterul unui drept de natură salarială sau caracterul unui venit permanent, astfel că nici nu i se reține din această indemnizație contribuția de asigurări sociale.
În acest sens, prin decizia nr. LIV din 4 aprilie 2007, Înalta Curte de casație și Justiție - Secțiile Unite - pronunțată cu privire la recursul în interesul legii, a statuat că persoanele alese în funcția de consilieri locali,pot cumula pensia anticipată, respectiv pensia anticipată parțială cu indemnizația prevăzută de dispozițiile art. 34 din Legea nr.393/2004, cu modificările și completările ulterioare.
În aceste condiții, instanța a făcut o interpretare corectă a prevederilor legale și a apreciat judicios că reclamantul este îndreptățit la plata indemnizației de șomaj, iar recurenta nelegal a respins documentația privindu-l pe reclamant.
Nici celelalte critici invocate nu sunt întemeiate și nu se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă și în cauză nu există nici motive de ordine public, care potrivit art. 306 alin. 2 Cod pr. civilă pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, astfel că în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursul se privește ca nefondat și se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă M și Direcția Silvică Tr. S, împotriva sentinței civile nr.1096/19.05.2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Respinge ca tardiv recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Dr. Tr. S, împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.judec.-
Tehn./2 ex.
27.11.2008
Jud.fond
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Marian Lungu
