Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 100/CM
Ședința publică din data de 11 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de recurenții reclamanți, OG, G, R, toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, în C,-, -. 1, județul C și de recurenta pârâtă "" - GRUP, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1148/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă "" PRIN ZONA, cu sediul în Port, 34, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 5.03.2009, 9.03.2009 și 11.03.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Tribunalului Constanța, reclamanții, OG, G, R, au chemat în judecată "" prin Zona ar, solicitând:
- obligarea pârâtei la plata diferențelor bănești rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 prevăzut în contractul colectiv de muncă, calculate de la 23.07.2005 până la data încetării raporturilor de muncă pentru reclamanții care și-au încetat activitatea și respectiv, de la 23.07.2005 la 23.07.2008 pentru cei aflați în activitate, cu acordarea indexării în raport de indicele de inflație și a dobânzii legale;
- obligarea pârâtei la plata suplimentărilor salariale de Paști și de C calculate la nivelul salariului mediu de bază pe societate, actualizate cu rata inflației și cu dobânda legală, corespunzător perioadei lucrate, în termenul de prescripție;
- plata indemnizației de concediu de odihnă în funcție de media zilnică pe ultimele 3 luni anterioare datei plecării în concediu.
În considerente, reclamanții au arătat că au fost salariații pârâtei și că prin contractul colectiv de muncă al societății pârâte s-a prevăzut la art. 128 (5) că salariații ar au un coeficient de salarizare minim de bază de 1,98 de ori mai mare decât salariul minim pe economie indexat. Prin acte adiționale înregistrate la Direcția de Muncă au fost modificate unele prevederi ale acestui contract, însă nu și coeficientul în cauză.
Cu privire la plata suplimentările bănești de Paști și de C, s-a arătat că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, salariatul urma să beneficieze de toate drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, în conformitate cu prevederile contractului individual de muncă, art. III alin. 3. Ori, prin art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății se prevedea că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ""
De asemenea, prin art. 90 din Actul adițional la Contractul colectiv de muncă, nr. 9214/11.11.2003, societatea pârâtă era obligată să acorde fiecărui salariat, o indemnizație la data plecării în concediu calculată cu media salariului pe ultimele 3 luni, iar pentru neacordarea dreptului menționat, unitatea datorează aceste sume actualizate și cu dobânda legală.
Prin întâmpinare, societatea pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
A invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune sub aspectul capetelor 2 și 3 din cerere, prin prisma prevederilor art. 283 alin. 1 lit. "e" Codul muncii, întrucât aceste pretenții izvorăsc din neexecutarea unor clauze inserate în contractul colectiv de muncă, referitoare la ajutoare materiale, ele nefiind așadar salarii.
S-a invocat și excepția prematurității cererii care privește suplimentările salariale acordate de Paști și de C, motivat de faptul că dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atât timp cât nu au avut loc negocierile care să stabilească un cuantum exact al acestora.
Pe fondul cauzei, pârâta apreciază că pretențiile sunt nefondate. În ce privește aplicarea indicelui 1,98 de salarizare, reclamanții își fundamentează pretențiile pe existența unui act adițional la contractul colectiv de muncă din anul 2003, cărui valabilitate a operat pe timp de un an și care, nu și-a mai produs efectele pentru anii 2005-2008. Ulterior anului 2003, prin actele adiționale la CCM pe anii 2005-2008, părțile nu au mai convenit asupra niciunei dispoziții referitoare la mărirea indicelui minim de salarizare specific ar, situație față de care pentru anii menționați a fost valabil indicele minim stabilit la nivel de, respectiv, cel de 1,76 raportat la salariul minim pe economie.
Pârâta a menționat că având în vedere lista agenților economici prevăzuți în art. 11 alin. 3 din nr.OUG 79/2001 prin care "" a fost inclusă în lista societăților monitorizate, având un statut special în perioada 2003-2005, fondul de salarii era stabilit prin lege, iar ministerul d e resort stabilea defalcarea acestui fond, fără ca agentul economic să aibă posibilitatea majorării plafoanelor stabilite prin lege. S-a susținut că în aceste condiții, "" a fost exclusă de la posibilitatea acordării coeficientului de 1,98.
Cu privire la capătul II de cerere, pârâta invocă actul adițional la contractul colectiv de muncă pe anul 2008 înregistrat la. B sub nr. 1090/22.02.2008, în care s-a consemnat - referitor la art. 168 alin. 1 și 2 - că,pe baza acordului dintre și "", începând cu anul 2003, primele de Paști și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al tuturor angajaților (care au beneficiat în acest fel de o creștere salarială) devenind astfel parte a salariului de bază ca întreg, fără a mai fi în mod distinct individualizate și fără ca, după anul 2003, să poată fi modificată în mod distinct față de salariu".
Potrivit acestui act adițional, părțile au confirmat includerea suplimentărilor salariale în salariul lunar de bază al angajaților, regulă ce se va aplica până la data la care "" și vor conveni în mod expres altfel.
S-a solicitat ca interpretarea conținutului clauzei respective să se realizeze în acord cu dispozițiile art. 977 Cod civil, astfel cum s-a menționat și în hotărârea Comisiei Paritare.
În legătură plata indemnizației de concediu, pârâta a arătat că începând cu 2005, art. 90 din CCM a fost modificat, astfel că, la plecarea în concediu salariatul primește o indemnizație egală cu dublul sumei pe care o reprezintă salariul de bază împreună cu sporurile cu caracter permanent pe care ar fi primit-o dacă ar fi lucrat efectiv.
Prin încheierea pronunțată la 10.10.2008 instanța de fond a admis în principiu cererea de intervenție formulată în cauză și a respins cele două excepții invocate de pârâtă, ca nefondate.
Prin sentința civilă nr. 1148/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a admis în parte acțiunea reclamanților, OG, G, R, formulată în contradictoriu cu pârâta "" -Membru Grup B prin Zona ar
A fost obligată pârâta să achite reclamanților drepturile corespunzătoare suplimentărilor salariale de Paști și C la nivelul unui salariu mediu de bază pe societate, pentru perioada iulie 2005-31.12.2007, corespunzător perioadei de activitate a fiecărui salariat, actualizate în raport de inflație și cu dobânda legală, la data plății efective.
S-au respins pretențiile vizând plata acestor suplimentări salariale pentru anul 2008.
S-a respins acțiunea reclamanților privind acordarea diferențelor de drepturi bănești, actualizate și cu dobânda legală, rezultate din aplicarea indicelui de salarizare 1,98 la salariul minim indexat pe economie, începând cu 23.07.2005.
S-a respins ca nefondat capătul de cerere privind plata diferențelor bănești rezultate din calculul indemnizațiilor de concediu de odihnă.
S-a respins acțiunea reclamantului, ca nefondată.
S-a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
În ce privește capătul de cerere prin care se solicită aplicarea indicelui de salarizare de 1,98, s-a reținut că, pentru perioada 16.04.2004-10.05.2005 a operat contractul colectiv de muncă la nivel "" înregistrat la. cu nr. 2714/16.04.2004, în care se stipulează la art.128 alin. 5, că,În cadrul "", filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în anexa nr. 1, salariul de bază minim este de minimum 1,76 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
Contractul colectiv de muncă 2003-2004 fost ulterior modificat prin Actul adițional înregistrat la. B sub nr. 9214/11.11.2003, care a stabilit - sub aspectul art. 128 (5) - că noua formulare a textului se va referi la un coeficient de 1,98 mai mare decât salariul minim de economie indexat pentru salariații ar
Pentru perioada 11.05.2005-23.02.2006 a operat însă la nivelul societății contractul colectiv de muncă înregistrat la. cu nr. 2643/11.05.2005 iar prin art. 128 (5) s-a prevăzut pentru stabilirea salariului de bază minim același coeficient de 1,76 raportat la salariul minim pe economie actualizat, inclusiv în cadrul filialelor, sucursalelor și subunităților nominalizate în Anexa 1.
Pentru perioada 24.02.2006-22.02.2007 a operat la nivelul societății contractul colectiv de muncă înregistrat la. cu nr. 1054/24.02.2005, iar pentru perioada 23.02.2007-21.02.2008 a fost aplicat la nivelul societății contractul colectiv de muncă înregistrat la. cu nr. 923/23.02.2007 care au păstrat sub acest aspect mențiunile cuprinse în CCM anterior, referitoare la indicele aplicat în vederea stabilirii salariului de bază minim în societate.
La 22.02.2008 a fost înregistrat la. B sub nr. 1090, Actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul "" prin care s-a dispus prorogarea efectelor CCM pe o perioadă de minimum un an, fiind aduse modificări și completări unora dintre dispozițiile sale dar pentru art. 128 alin. 5, actul adițional nu a adus nicio modificare.
În raport de înscrisurile depuse și de dispozițiile art. 31 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, republicată, s-a reținut că salariații ar C au beneficiat de indicele de salarizare 1,98 prin acte normative specifice (Actul adițional înregistrat la. B sub nr. 9214/11.11.2003), care însă și-au încetat valabilitatea la data înregistrării CCM la nivel "" la 11.05.2005 (contractul colectiv de muncă înregistrat la. cu nr.2643 din 11.05.2005) și care a statuat asupra unei aplicări unitare a textului cuprinzând indicele de 1,76 la nivelul drepturilor salariale ale tuturor salariaților.
Întrucât reclamanții nu au făcut dovada că ulterior acestei date - 11.05.2005 - indicele de salarizare aplicabil a fost păstrat pentru salariații ar C la 1,98, au fost respinse aceste pretenții.
În referire la cererea privind suplimentările salariale, instanța a avut în vedere art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul "" pe anul 2004, care dispune:,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații "" vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe ""
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o modificare de conținut alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006 iar pentru anul 2007, textul păstrează același conținut ca în contractele precedente.
Prin adresa Comisiei Paritare înregistrate sub nr. 3793/18.06.2007 se arată că,părțile semnatare confirmă faptul că, în redactarea art. 168 alin. 1 și 2, la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
Articolul 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Prin urmare și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți dar numai pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de societatea pârâtă, părțile au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 alin. 1 și 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 alin. 2 prevăzut, în fiecare din aceste contracte, că suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Prin urmare, interpretarea clauzei, peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă ) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Cu privire la întinderea acestor drepturi, instanța a avut în vedere că, odată cu adoptarea Actului adițional la CCM la nivel "", înregistrat sub nr. 1090/22.02.2008 prin care partenerii sociali au stabilit de comun acord că prevederile art. 168 alin. 1 și 2, acest drept a fost inclus în salariul lunar de bază prin urmare, nu mai poate fi pretins pentru anul 2008.
Cererea care viza plata diferenței indemnizației de concediu de odihnă a fost respinsă cu motivarea că după intrarea în vigoare a Actului adițional nr. 447/2005, nu s-a mai menținut art. 90 din CCM iar indemnizația de concediu s-a calculat și plătit prin raportare la dublul sumei reprezentată de salariul de bază și sporurile cu caracter permanent.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți care au formulat următoarele critici:
Arată recurenții, că sunt îndreptățiți la plata drepturilor salariale conform acestui indice, de 1,98 și după 11.05.2005 având în vedere că actele adiționale la CCM, depuse de pârâtă, nu au fost înregistrate la Direcția de Muncă B, astfel că, nu se poate reține modificarea acestui indice la 1,76.
Modificarea CCM este permisă numai în condițiile art. 31 din Legea nr. 130/1996, iar Protocoalele adiționale nu poartă ștampila Direcției de Muncă, pe coperțile CCM fiind trecute numere fictive.
Cu privire la indemnizația de concediu de odihnă, recurenții arată că acest drept este prevăzut în art. 90 (1) din Actul adițional nr. 9214/11.11.2003 iar modificările intervenite ulterior, nu au afectat dreptul respectiv pentru salariații ar.
Prin urmare, această indemnizație trebuie determinată prin "dublarea sumei rezultată din înmulțirea numărului de zile de concediu cu media zilnică pe ultimele 3 luni înainte de plecarea în concediu".
Cu privire la primele de Paște și C/2008, instanța nu a observat că pentru salariații ar este valabilă Anexa 1 BIS și nu Anexa 1, astfel că art. 168 nu a fost modificat.
Intimata pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât soluția instanței de fond se bazează pe actele adiționale care după data de 11.05.2005 nu mai prevăd indicele de salarizare de 1,98 pentru salariații ar. De asemenea, primele de Paște și C au fost incluse în salariul de bază conform actelor adiționale încheiate de părți iar indemnizația de concediu de odihnă se achită sub o altă formă respectiv prin plata unei sume constând în dublul salariului de bază plus sporuri cu caracter permanent așa cum a reținut și instanța de fond.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de probele administrate, Curtea constată că recursul, în parte este întemeiat.
Reclamanții, în calitate de angajați ai ar, care funcționează în cadrul "" - au arătat că deși prin CCM/2000 și prin actele adiționale încheiate ulterior s-a prevăzut un indice de salarizare de 1,98, pârâta refuză să le calculeze drepturile salariale corespunzător acestuia, prejudiciindu-i în mod deliberat.
Având în vedere că la dosarul cauzei au fost depuse de către părți mai multe copii xerox - în extras - de pe actele adiționale care au modificat CCM/2000 al "", iar aceste copii, nu sunt certificate de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, fiind contestate sub aspectul modificărilor intervenite și opozabilității lor, Curtea a apreciat ca fiind necesar să se depunăîn originalCCM la nivel "" precum și actele adiționale încheiate după 2003.
Față de împrejurarea că la dosar au fost depuse în permanență copii de pe actele adiționale, iar reclamanții nu recunoșteau clauzele referitoare la salarizare, după cum nici pârâta nu recunoștea înscrisurile depuse de reclamanți, s-a impus solicitarea de către instanță a actelor în original, de la Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
Această instituție nu este însă parte în prezentul litigiu astfel că nu are obligația suportării cheltuielilor legate de xeroxarea unui număr atât de mare de înscrisuri, situație care a făcut ca instanța să se raporteze la dosarul nr-, la care este anexat dosarul cu înscrisurile solicitate, certificate de către, singurele care pot fi luate în considerare la pronunțarea hotărârii, deoarece poartă dovada înregistrării, conform art. 31 din Legea nr. 130/1996.
În ce privește pe salariații ar, părțile semnatare ale CCM/ au prevăzut în art. 236:
"1) Anexele la prezentul contract fac parte integrantă din acesta, având forță obligatorie între părți.
2) Drepturile și obligațiile ce decurg din specificul activității desfășurate de salariații ar C vor face obiectulanexei nr. 15, care va fi înregistrată ca act adițional".
Așadar, modificarea clauzelor CCM/, nu îi afecta pe angajații ar, decât în măsura în care se modifică anexa nr. 15 deoareceart. 236 nu a fost înlăturat din CCM de către părțile semnatare.
Analizând aceste înscrisuri, instanța constată:
- Actul adițional la CCM/2004-2005 al "", înregistrat la. sub nr.447/21.01.2005, prevede la art. 7 litera "h" că se modifică alin. 5 al art. 128 astfel: "În cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
- Actul adițional la CCM, înregistrat sub nr.2643/11.05.2005, aduce alte modificări CCM nr. 8080/2000, dar aceste modificări nu aduc vreo atingere clauzelor anexei nr. 15 unde sunt prevăzute drepturile salariaților ar.
- Nici în Actul adițional înregistrat sub nr.1054/24.02.2006nu se aduc modificări clauzelor care vizează indicele de salarizare pentru salariații ar, astfel că și pentru această perioadă rămân valabile clauzele din CCM inițial, deoarece părțile semnatare au stabilit că "se prelungește aplicarea în continuare a CCM încheiat la nivelul "" B, modificat și completat prin acte adiționale care fac parte integrantă din acesta".
- Actul adițional înregistrat la. sub nr.3589/30.05.2006, aduce unele modificări la Anexa nr. 15 din CCM, pentru salariații ar, dar aceste modificări nu vizează indicele de salarizare de 1,98 astfel cum a fost reglementat anterior, ci cu totul alte clauze care nu fac obiectul litigiului de față.
- În ce privește Actul adițional înregistrat sub nr.1090/22.02.2008, instanța constată că la art. 21 părțile semnatare au consemnat: "Anexa nr. 15 se modifică și va avea conținutul Notei nr. 72225/10.12.2007 care face obiectul Anexei 1 bis".
Verificând prevederile acestei anexe, constatăm că nici de această dată părțile semnatare nu au adus modificări art. 128 alin. 5 din CCM care reglementa indicele de salarizare pentru salariații ar.
În raport de toate actele adiționale, Curtea constată că în ce îi privește pe salariații ar, aceștia beneficiau de același indice de salarizare de 1,98 în toată perioada în litigiu pentru că art. 236 din CCM nu s-a înlăturat, iar drepturile salariale ale acestor angajați erau cuprinse în Anexa nr. 15, care în 2008 s-a transformat în Anexa 1 bis.
În condițiile în care anexa 15 nu este modificată, nu se poate aprecia că indicele de salarizare prevăzut pentru salariații din unitățile și subunitățile "" este valabil și pentru salariații ar deoarece art. 236 din același contract nu s-a modificat ceea ce înseamnă că acești salariați beneficiază tot de drepturile prevăzute în anexa 15 care nu a fost modificată.
Prin actele adiționale la CCM/, s-au modificat clauzele din contractul care îi privea doar pe salariații "" și aceste modificări nu fac în niciun fel vorbire despre anexa nr. 15 sau despre salariații ar astfel că indiferent de modul în care partenerii sociali au înțeles să modifice clauzele CCM, din moment ce nu se face vorbire și despre anexa nr. 15, aceste modificări nu pot fi generalizate.
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală, pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Articolul 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni modificarea clauzelor contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunică, în scris, organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 alin. 4 Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Prin urmare, contractele colective de muncă reprezintă voința părților semnatare și ele nu pot fi interpretate în afara clauzelor pe care acestea le-au negociat la acel moment.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că în mod greșit prima instanță a limitat dreptul reclamanților la plata salariului în funcție de acest indice, până la data înregistrării actului adițional nr. 2643/11.05.2005, deoarece acesta nu a influențat în niciun fel drepturile salariale ale salariaților din ar.
Față de cele arătate anterior, urmează a fi admis recursul și modificată în parte sentința atacată, în sensul obligării pârâtei de a achita reclamanților drepturile salariale calculate în raport de indicele de salarizare de 1,98 și după data de 11.05.2005, corespunzător perioadei lucrate de fiecare reclamant în parte.
Celelalte critici formulate de recurenți nu pot fi reținute.
În actul adițional nr. 9214/11.11./2003 care modifică CCM/2000 este menționat că "începând cu anul 2003 suplimentările de la alin. 1 s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat".
Prin actul adițional nr. 2643/11.05.2005, părțile au consemnat la art. 168 (2) "în anul 2003suplimentările salariale de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", ceea ce înseamnă că după 2003 aceste suplimente se acordau separat, nefiind incluse în salariul de bază.
Abia în anul 2008, părțile au stabilit în mod expres prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008 că se modifica art. 168 alin 1 și 2 modificarea fiind în fapt și o explicitare a cauzei pentru care aceste prime nu au mai fost achitate salariaților, motivat de includerea sumelor respective în salariul de bază.
Dar întrucât nicio modificare a CCM nu-și poate produce efectele decât de la data înregistrării actului adițional la. acordul celor două părți nu se poate aplica retroactiv, motiv pentru care, acest acord își va produce efectele începând cu 2008 dacă ulterior părțile nu vor reveni asupra lui.
Prin urmare, în mod corect prima instanță a respins pretențiile vizând plata primelor de Paște și C pentru anul 2008, această soluție fiind menținută și de instanța de control judiciar.
De asemenea, va fi menținută și dispoziția referitoare la indemnizația de concediu deoarece aceasta a fost achitată reclamanților în forma convenită de părți cu ocazia modificării CCM prin actul adițional nr. 447/2005 iar în anexa nr. 15 nu se face nicio referire la menținerea art. 90 (1) inițial.
Pentru toate aceste considerente, recursul declarat de reclamanți va fi admis cu consecința modificării sentinței atacate, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenții reclamanți, OG, G, R, toți cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat, în C,-, -. 1, județul C, împotriva sentinței civile nr. 1148/17.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu recurenta pârâtă "" - GRUP, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1 și cu intimata pârâtă "" PRIN ZONA, cu sediul în Port, 34, județul
Modifică în parte sentința recurată, în sensul obligării pârâtei către reclamanți la plata diferențelor bănești rezultate din aplicarea indicelui 1,98 la salariul minim indexat pe economie începând cu 23.07.2005 până la data încetării raporturilor de muncă și până la 23.07.2008 pentru cei care au continuat raporturile de muncă.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu a | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.dec.jud.
4 ex./ 23.03.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
