Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 97/CM
Ședința publică din data de 11 martie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1029/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat, în C,-, - 3,. A,. 2,. 9, județul C și intimata pârâtă "" PRIN ZONA, cu sediul în Port, 34, județul C, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 3.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 5.03.2009, 9.03.2009 și 11.03.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanta în contradictoriu cu pârâții SA PRIN ZONA și - SA a solicitat, obligarea societății pârâte pentru ultimii 3 ani la plata cu indexare în raport de indicele de inflație la data plății efective și cu dobânda legală, a diferențelor bănești rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 din salariul minim indexat pe economie, pentru perioada 06.06.2005-13.01.2006, suplimentările bănești de Paști și C, calculate la nivelul salariului mediu pe societate și plata cheltuielilor de judecată.
A arătat că este salariată a societății pârâte și pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, calculat corespunzător prin aplicarea indicelui de 1,98 la salariul minim indexat pe economie, trebuia să beneficieze și de drepturile recunoscute prin Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate Conform art. 168 alin. 1din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății reclamanta trebuia să beneficieze, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe
Deși aceste prevederi s-au regăsit în contractele colective de muncă, drepturile nu i-au fost acordate pentru: sărbătorile de Paști și de C din anii 2005, 2006 și 2007.
- GRUP a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată invocând totodată excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru capătul 2 din cerere și excepția prematurității capătului 2 de cerere. În ce privește fondul cauzei, pârâta a solicitat să se constate că în speță este necesară interpretarea clauzelor contractului colectiv de muncă după voința reală a părților semnatare, iar nu după sensul literal al termenilor utilizați.
Începând cu anul 2003, în contextul negocierilor referitoare la drepturile acordate salariaților prin contractul colectiv de muncă, reprezentanții patronatului și cei ai federației sindicatelor au convenit ca pentru toți salariații drepturile salariale suplimentare de C și de Paști menționate prin art. 168 alin. 1 să fie incluse în salariul de bază, în acest sens fiind negociat și inserat și alin. 2 al acestui articol.
Textul art. 168 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate a avut același conținut în cursul anului 2004, după care în anul 2005 operat o modificare ce a avut scop, conform susținerilor pârâtei, exprimarea într-o manieră mai clară a intenției părților privitor la conținutul textului.
Cele două părți semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate - și - au urmat ulterior procedura prevăzută de CCM și s-au întrunit în cadrul Comisiei Paritare; aceasta a confirmat, prin Decizia nr. 3793/18.06.2007, intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003, cât și pentru anii următori.
Ulterior, la 31.08.2007, Comisia Paritară a adoptat Decizia înregistrată sub nr. 5140/2007 intitulată,Notă asupra precizării situației primelor de Paște și C prevăzute în art. 168 din CCM al fiind înlăturată orice deficiență de ordin formal. S-a confirmat, astfel, că intenția reală a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă a fost ca începând cu 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al angajaților.
În subsidiar,a solicitat ca acțiunea să fie respinsă ca prematură, întrucât chiar dacă s-ar accepta punctul de vedere potrivit căruia aceste drepturi nu au fost achitate, conform art. 168 teza finală, aceste suplimente nu se acordă automat la nivelul unui salariu de bază mediu pentru fiecare dintre salariați, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente.
Întrucât nu au avut loc negocieri care să stabilească valoarea lor concretă și modalitatea de acordare, nu se pot pretinde aceste sume.
Pârâta a solicitat să se constate că sumele solicitate prin acțiune au avut o bază de calcul eronată, întrucât s-au raportat la salariul mediu brut pe, cu toate că textul art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă se referă la salariul de bază mediu la nivelul societății.
A fost invocată, totodată, excepția prescrierii dreptului la acțiune, pe considerentul că salariata pretinde acordarea unor drepturi menționate în contractul colectiv de muncă, fiind încălcate disp. art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
La termenul de judecată din 19.09.2008, instanța de fond a pus în discuția părților cele două excepții invocate de intimată, respingându-le ca nefondate.
În ce privește excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâți, instanța a apreciat că este nefondată deoarece în cauză sunt incidente prevederile art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii iar nu lit. e care se referă la neexecutarea altor clauze a Contractului Colectiv de Muncă.
S-a respins de asemenea excepția prematurității formulării acțiunii invocată de pârâți cu motivarea că, în absența negocierilor dintre patronat și sindicat, angajatorul nu poate aprecia că acest drept nu s-a născut.
Lipsa oricăror negocieri asupra cuantumului sumelor și modalității de acordare nu poate nega dreptul salariaților, asumat de părți prin contractele colective de muncă, de a beneficia de aceste suplimentări; pe cale de consecință, această apărare va fi respinsă ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.1029 din 19.09.2008, Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta B și a obligat societatea la plata către reclamantă a drepturilor reprezentând suplimentarea salarială corespunzătoare sărbătorii de C pentru anul 2005, calculată la nivelul salariului de bază mediu la nivelul societății și indexate în raport de indicele de inflație la data plății efective.
A fost obligată societatea pârâtă la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale rezultate din neaplicarea indicelui de salarizare 1,98 din salariul minim pe economie indexat, pentru perioada cuprinsă între 06.06.2005 și 13.01.2006, indexate în raport de indicele de inflație, la data plății efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele aspecte:
Din dispozițiile Codului muncii și cele ale Legii nr. 130/ 1996 republicată precum și ale Contractului Colectiv de Muncă unic la nivel național rezultă că orice contract colectiv constituie izvor de drept și că produce efecte față de angajator și salariații la care se referă.
Conform dispozițiilor art. 236 alin.4 din Codul muncii, după încheierea și intrarea lui în vigoare, Contractul Colectiv de Muncă urmează a se executa având putere de lege între părțile contractante în sensul că acesta se impune în conținutul său părților contractului individual de muncă.
Astfel, prin art. 128 pct.5 din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivel de unitate pentru anii 2003 - 2004, 2004 - 2005 s-a prevăzut că în cadrul ar C, salariul de bază minim va fi de 1,98 mai mare decât salariul minim pe economie indexat.
Pârâta nu s-a conformat dispozițiilor legale iar o eventuală insuficiență a fondului de salarii nu poate fi primită ca temei al exonerării pârâtei de îndeplinirea obligațiilor ce îi revin.
Susținerea pârâtei privind modificarea clauzei din Contractul Colectiv de Muncă pentru perioada de referință analizată în sensul diminuării coeficientului indicelui de salarizare la 1,76, a fost înlăturată de instanță deoarece nu a fost făcută nici o dovadă în acest sens, dovadă care să fie înregistrată pentru validare astfel cum prevede art. 31 (2) din Legea 130/ 1996 republicată și ca atare instanța nu se poate raporta la aceste modificări în lipsa unei convenții legal făcută.
În ce privește al doilea capăt de cerere instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004,Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
În alin. 2 al aceluiași articol s-a menționat că,Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu .
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168, aducând o singură modificare la alin. 2, în sensul consemnării că,în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articolau fostintroduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în aceeași formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pe anul 2006 și 2007.
În raport de aceste dispoziții, instanța a înlăturat susținerile pârâtei referitoare la includerea acestor drepturi, în salariul de bază în continuare, respectiv după 2003.
Chiar dacă, art. 31 din Legea nr. 130/1999 dă posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, există anumite formalități care trebuiesc îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări.
Potrivit art.244 din Codul muncii, clauzele contractului colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.
Părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anul 2005, faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți ceea ce înseamnă că suplimentele salariale trebuiau achitate distinct.
Sub aspectul modalității de stabilire a cuantumului drepturilor reprezentând suplimentări salariale, instanța reținut că prin art. 168 alin. 1 părțile s-au raportat la salariul de bază mediu peÎmpotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta intimata SNP SA. Care a criticat- sub următoarele aspecte:
- Cererea este prematur formulată, deoarece și în situația în care aceste drepturi nu ar fi fost incluse în sumele deja acordate, dreptul de a formula acțiunea nu se putea naște atâta vreme cât nu au avut loc negocierile.
- Dreptul la acțiune al reclamantei este prescris întrucât sunt incidente dispozițiile art. 283 lit. e Codul muncii, potrivit cu care cererile în vedere soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
Întrucât reclamanta solicită plata unor drepturi salariale suplimentare prevăzute în CCM, rezultă că pretențiile acesteia izvorăsc din neexecutarea unei clauze inserată în acest contract, iar dreptul de a cere respectarea clauzei se prescrie în termen de 6 luni.
- Pe fondul cauzei, cu privire la primul capăt de cerere, recurenta arată că pretențiile reclamantei se întemeiază pe un act adițional la CCM/2003, a cărui valabilitate se întinde pe un an, fără a avea vreun efect asupra CCM aferent perioadei 2005-2008.
Pentru această perioadă, părțile nu au convenit nimic legat de majorarea indicelui de salarizare, astfel că, raportat la acest indice de salarizare de 1,76 s-a calculat și plătit drepturile salariale.
Recurenta apreciază că și al doilea capăt de cerere este nefondat deoarece nu datorează sumele pretinse de reclamanta în condițiile în care au fost incluse în salariul de baza și au fost încasate.
În acest sens, recurenta consideră că a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, că în urma negocierii contractului colectiv de muncă s-a decis încă din anul 2003 să fie incluse în salariul de bază suplimentele pentru Paști și
Faptul că dispozițiile art. 168 pot fi interpretate, nu înseamnă că salariații nu și-au primit drepturile.
Pentru aceste motive, recurenta solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
La termenul de judecată din data de 03.03.2009, recurenta - SA a completat motivele de recurs cu unul de ordine publică solicitând a se constata că instanța de fond nu era competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, deoarece în raport de art. 72 din Legea nr. 168/1999 "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea".
Intimata reclamanta și-a exprimat poziția procesuală atât prin întâmpinare cât și prin concluziile orale expuse cu ocazia închiderii dezbaterilor.
Astfel, s-a arătat că recursul este nefondat având în vedere că instanța de fond a răspuns în mod corect tuturor apărărilor și excepțiilor formulate de pârâtă.
Pe fond, s-au analizat toate înscrisurile, reținându-se în mod temeinic și legal că reclamantul este îndreptățit să primească aceste sume.
Cu privire la excepția necompetenței instanței de fond, solicită a fi respinsă ca fiind fără temei legal.
Curtea s-a pronunțat motivat asupra acestei excepții la data la care a fost invocată de către recurentă, în sensul respingerii.
Analizând sentința recurată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este nefondat.
- xcepția prematurității formulării cererii a fost invocată și în fața instanței de fond și a fost în mod corect soluționată deoarece lipsa negocierilor cu privire la cuantumul sumelor datorate nu dreptul reclamantei de a solicita în instanță plata acestora.
Chiar și înainte de momentul formulării acțiunii, reclamanta era în drept să solicite plata sumelor de bani datorate de pârâtă, deoarece renegocierea clauzei de la art. 168 din CCM cade în sarcina Patronatului și Sindicatului, iar până la momentul finalizării acestora, se aplica textul inițial, care dă dreptul salariaților la suplimentele salariale.
Prin urmare, această excepție va fi respinsă ca nefondată.
- Cât privește excepția prescrierii dreptului la acțiune, Curtea constată că în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit." e " Codul muncii, pe care le invocă recurenta.
Astfel, reclamanta a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii care prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, reclamanta era în termen să solicite plata.
- Recursul este nefondat și în ce privește ultima critică, ce vizează fondul cauzei.
Având în vedere că atât la instanța de fond cât și la cea de control judiciar, părtile au depus în permanență - în extras - copii xerox de pe actele adiționale la CCM/ pe care și le contestau reciproc, instanța s-a aflat în situația de a solicita depunerea originalelor acestor înscrisuri.
Deși fiecare parte semnatară a contractului colectiv de munca și actelor adiționale care l-au modificat, se află în posesia unui exemplar original, acesta nu s-a putut depune, astfel că instanța de control judiciar a solicitat Ministerului Muncii, Familiei si Protecției Sociale copii certificate de pe aceste înscrisuri.
Prin adresa nr. 438/13.02.2009 Ministerul Muncii, Familiei si Protecției Sociale a înaintat instanței, un set de înscrisuri care reprezintă actele adiționale la CCM/, care au modificat capitolul salarizare atât pentru salariații cât și pentru cei de la ar, după anul 2003.
Urmează ca aceste acte să se constituie într-oanexa la dosarul nr-,deoarece acesta a fost primul dosar în care s-au solicitat relațiile, iar numărul mare de înscrisuri, respectiv de dosare aflate pe rolul instanței, ar fi împovărat nejustificat aceasta instituție cu costuri de xeroxare și taxe poștale, în condițiile în care nu este parte în litigiu și nu este răspunzătoare pentru probatoriile administrate de părți.
Având în vedere că drepturile salariale care fac obiectul prezentului litigiu se refera la perioada 2005-2006, Curtea a analizat numai acele acte adiționale înregistrate la după 2005.
-In referire la indicele de salarizare, s-au constatat următoarele:
Pentru salariații ar, părțile semnatare ale CCM/ au prevăzut în art.236:
" 1)Anexele la prezentul contract fac parte integranta din acesta, având forță obligatorie între părti.
2) Drepturile și obligațiile ce decurg din specificul activității desfășurate de salariații ar C vor face obiectulanexei nr. 15, care va fi înregistrată ca act adițional."
Așadar, modificarea clauzelor CCM/, nu îi afecta pe angajații ar, decât în măsura în care se modifica anexa nr. 15 deoareceart. 236 nu a fost înlăturat din CCM de către părțile semnatare.
Înscrisurile depuse reliefează următoarea situație de fapt:
- Actul adițional la CCM/2004-2005 al - SA, înregistrat la sub nr.447/21.01.2005, prevede la art. 7 litera "h" - că se modifică alin. 5 al art. 128 astfel: "In cadrul ar Constanta, salariul de baza minim va fi de 1,98 ori mai mare decât salariul minim pe economie actualizat".
- Actul adițional la CCM, înregistrat sub nr.2643/11.05.2005, aduce alte modificări CCM nr. 8080/2000, dar aceste modificări nu aduc vreo atingere clauzelor anexei nr. 15 unde sunt prevăzute drepturile salariaților ar.
- Nici în Actul adițional înregistrat sub nr.1054/24.02.2006nu se aduc modificări clauzelor care vizează indicele de salarizare pentru salariații ar, astfel că și pentru această perioadă rămân valabile clauzele din CCM inițial, deoarece părțile semnatare au stabilit că "se prelungește aplicarea în continuare a CCM încheiat la nivelul - SA B, modificat și completat prin acte adiționale care fac parte integranta din acesta".
- Actul adițional înregistrat la sub nr.3589/30.05.2006, aduce unele modificări la Anexa nr. 15 din CCM, pentru salariații ar, dar aceste modificări nu vizează indicele de salarizare de 1,98 astfel cum a fost reglementat anterior, ci cu totul alte clauze care nu fac obiectul litigiului de fata.
- In ce privește Actul adițional înregistrat sub nr.1090/22.02.2008, instanța constată că la art. nr. 21 părțile semnatare au consemnat:" Anexa nr. 15 se modifica și va avea conținutul Notei nr. 72225/10.12.2007 care face obiectul Anexei 1 bis."
Verificând prevederile acestei anexe, constatăm că nici de această dată părțile semnatare nu au adus modificări art.128 alin. 5 din CCM care reglementa indicele de salarizare pentru salariații ar.
In raport de toate actele adiționale, Curtea constată că în ce îi privește pe salariații ar, aceștia beneficiau de același indice de salarizare de 1,98 în toată perioada în litigiu pentru că art. 236 din CCM nu s-a înlăturat,iar drepturile salariale ale acestor angajați erau cuprinse în Anexa nr. 15, care în 2008 s-a transformat în Anexa 1 bis.
Din probele administrate la fond, rezultă că salariul reclamantei a fost calculat și achitat prin aplicarea indicelui de salarizare de 1,76 cu toate că, actele adiționale care modificau art. 128 pct.5 din CCM la nivel de unitate nu au fost înregistrate la, conform Legii 130/1996 republicată.
În lipsa înregistrării unei modificări legale a clauzelor din CCM, în mod corect prima instanță a reținut că angajatorul are obligația de a calcula și plăti salariul angajaților săi, prin raportare la clauzele existente, în speță cele referitoare la indicele de salarizare de 1,98.
Prin urmare, entru p. primul capăt de cerere, în mod corect prima instanță a obligat pârâta la plata diferențelor salariale rezultate din aplicarea indicelui de salarizare de 1,98 pentru perioada invocată, deoarece acest indice este cel negociat de părți.
- Cu privire la suplimentările salariale acordate sub forma primelor de Paști și C, din înscrisurile depuse la dosar de, Curtea nu poate retine vreo modificare a clauzei reglementată de art.168 din CCM/2000.
Chiar dacă în actul adițional nr.9214/11.11./2003 care modifică CCM/2000 este menționat că "începând cu anul 2003 suplimentările de la alin. 1 s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat" aceasta nu poate fi extinsă la perioada următoare, deoarece nu aceasta a fost voința părților la momentul negocierii.
Astfel, prin actul adițional nr. 2643/11.05.2005, părțile au consemnat la art. 168 (2) "în anul 2003suplimentările salariale de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat" ceea ce înseamnă că numai după 2003 aceste suplimente se acordau separat, nefiind incluse în salariul de baza.
De altfel, recurenta pârâta a formulat mai multe categorii de apărări, printre care și aceea că aceste prime au fost acordate conform fluturașilor de salariu, la rubrica "ziua petrolistului", apărări care nu pot fi primite deoarece și pentru această "zi a petrolistului" salariații trebuiau sa beneficieze de un supliment, astfel cum este el reglementat prin CCM.
In fluturașii de salariu nu se regăsește suma pretinsă nici sub forma unei sume distincte și nici prin majorarea salariului de baza, prin comparație cu luna precedentă, astfel că aceste apărări vor fi înlăturate.
Instanța apreciază că în raport de toate probele administrate în cauză, nu se poate vorbi de includerea primelor de Paști și C în salariul de bază decât în anul 2003, așa cum este specificat în actul adițional la CCM/2003.
Abia în anul 2008, părțile au stabilit în mod expres prin actul adițional nr. 1090/22.02.2008 căse modifica art. 168 alin 1 si 2, deși modificarea este în fapt o explicitare a cauzei pentru care aceste prime nu au mai fost achitate salariaților, motivându-se că sumele respective au fost incluse în salariul de bază.
Dar, întrucât nicio modificare a CCM nu-și poate produce efectele decât de la data înregistrării actului adițional la, acordul celor doua părți nu se poate aplica retroactiv, motiv pentru care, acest acord își va produce efectele începând cu 2008, dacă ulterior părțile nu vor reveni asupra lui.
Prin urmare și în ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, soluția instanței este legală și temeinică, având în vedere că au fost aplicate dispozițiile legale în materie.
Pentru aceste considerente, recursul - SA va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurenta pârâtă "" - GRUP B, cu sediul în Calea nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1029/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat, în C,-, - 3,. A,. 2,. 9, județul C și intimata pârâtă "" PRIN ZONA, cu sediul în Port, 34, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2009.
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu | JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman Maria Apostol | Judecător, |
Grefier, - - |
Jud.fond:;
Red.dec.jud./27.03.2009
2 ex./31.03.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
