Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1021/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1021
Ședința publică din 1 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Sas Laura
JUDECĂTOR 2: Maierean Ana
JUDECĂTOR 3: Timofte Cristina
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Județean S, cu sediul în municipiul S,-, județul S, împotriva sentinței nr. 1258 din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârâtului recurent, reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean S, Municipiul S - prin primar și Școala cu clasele I - VIII Nr. 9 " " S, precum și reclamanta intimată.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 3217/86/14.05.2009, reclamanta, salariată a unității școlare Școala cu clasele I - VIII nr. 9 " " S, prin Sindicatul Județean Învățământ " ", în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I - VIII nr. 9 " ", Municipiul S - prin primar, Inspectoratul Școlar Județean S și Consiliul Județean S a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata salariului de bază minim brut, conform art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007-2010, de 440 lei pentru personalul nedidactic necalificat, 528 lei pentru personalul nedidactic calificat și pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este liceală, 550 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este postliceală, 572 lei pentru personalul didactic încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri, 880 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este studii superioare, respectiv 660 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este studii superioare de scurta durată, de la data pronunțării sentinței.
A mai solicitat reclamanta obligarea pârâților la plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma datorată conform art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic Ia Nivel Național pe anii 2007 - 2010 și suma efectiv plătită, pentru perioada 1.01.2007 și până la data pronunțării hotărârii, actualizată în funcție de rata inflației la data efectivă a plății.
A mai solicitat reclamanta ca pentru personalul didactic și didactic auxiliar căruia i se aplică nr.OG 15/2008 coeficientul de multiplicare 1 pentru perioada 01.01.2008 - 31.03.2008 suma de 300,156 lei; perioada 01.04.2008 - 30.09.2008 suma de 318,165 lei și perioada 01.10.2008 - 31.12.2008 suma de 346,800 lei
În motivarea acțiunii a arătat că în data de 29.12.2006 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nr. 2895/2006 din 29.12.2006, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 5 din 29.01.2007.
n raport de dispozițiile art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/ora, începând cu 1 ianuarie 2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare este de 880 lei.
Potrivit art. 2 alin.(l) din Contractul colectiv de muncă la nivel național, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național cuprinde drepturile și obligațiile angajatorilor și ale salariaților cu privire la condițiile generale de muncă prevăzute de legislația în vigoare, precum si cele convenite în procesul de negociere.
De asemenea, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din același contract, clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt).
În același sens sunt și dispozițiile art. 11 alin. (l) lit. d) din Legea nr.130/1996, republicată, conform căruia: clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din tară, dar și cele ale art. 241 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, potrivit căruia clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară.
De asemenea conform art. 101 din prevede că "Drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de muncă. "
A mai precizat reclamanta că trebuie avut în vedere caracterul obligatoriu al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național (), caracter garantat și de art. 41 alin. (5) din Constituția României, dar și faptul că acest contract a fost încheiat, așa cum rezultă din anexa 7 la acesta, de reprezentanții organizațiilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național și de reprezentanții Guvernului României, printre care și reprezentantul Ministerului Educației, Cercetării și
Reclamanta a mai arătat că nici Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de învățământ înregistrat la. cu nr. 5521/01/09.01.2004 și publicat în Monitorul Oficial al României - Partea a V-a, nr. 11/28.07.2004 și nici Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului S, nu conțin clauze referitoare la salariul de bază minim brut în învățământ, astfel încât dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național, care nu se regăsesc în contractele la nivelele inferioare, având în vedere caracterul obligatoriu al contractului național pentru toți salariații din toate unitățile din România sunt obligatorii pentru toți salariații și angajatorii din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt).
A mai precizat reclamanta că, așa cum rezultă din actele anexate prezentei acțiuni, membrii de sindicat ale căror drepturi și interese le reprezentă sunt angajați ai unităților de învățământ pârâte și au, conform tabelului și adeverințelor emise de conducerea unității de învățământ, anexate prezentei cereri de chemare în judecată, salariul de bază brut mai mic de 440 lei pentru personalul nedidactic, respectiv 880 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar cu studii superioare.
Ori, în condițiile în care salariul este unul dintre elementele esențiale ale contractului individual de muncă, rezultă, fără nici un dubiu faptul că, prin neacordarea, începând cu 1.01.2007, a salariului de bază minim brut reglementat de art. 40 din, unitățile de învățământ încalcă dispozițiile art. 101 din acest contract colectiv de muncă.
Totodată salariul de bază minim negociat este de cel prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, începând cu data de 01.01.2007 și aceasta trebuie avut în vedere din acest moment și nu cuantumul anterior (de 390 lei) care, în mod netemeinic și nelegal se aplică în continuare. Raportarea trebuie făcută la acest nou salariu, în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. 4 din
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, ale art. 283 alin. (1) lit. c), art. 241 alin. (l) lit. d) din Codul Muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, ale art. 2 alin.(l), art. 3 alin.(l) lit. a), art. 101 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, ale art. 11 alin. (l) lit. d) din Legea nr. 130/1996, republicată.
Pârâtul Consiliul Județean S, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că între Consiliul Județean S și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondată a cererii formulate de reclamantă.
Ceilalți pârâții, deși legal citați nu au formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința civilă nr. 1258 din 4 iunie 2009, Tribunalul Suceavaar espins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Județean S și a admis acțiunea formulată de reclamantă obligând pârâții să calculeze și să-i acorde începând cu data de 01.01.2007 și până la data de 04.06.2009 drepturile salariale rezultate prin luarea în calcul a unui salariu de bază minim brut de 440 lei pentru personalul nedidactic necalificat, 528 lei pentru personalul nedidactic calificat și pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este liceală, 550 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este postliceală, 572 lei pentru personalul didactic încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștrii, 880 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este studii superioare, respectiv 660 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este studii superioare de scurtă durată.
- entru p. personalul didactic și didactic auxiliar căruia i se aplică nr.OG 15/2008 coeficientul de multiplicare 1 pentru perioada 01.01.2008 - 31.03.2008 suma de 300,156 lei; perioada 01.04.2008 - 30.09.2008 suma de 318,165 lei și perioada 01.10.2008 - 31.12.2008 suma de 346,800 lei
- a obligat pârâții să actualizeze în raport de rata inflației, drepturile salariale enunțate mai sus până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliul Județean S, instanța a constatat că nu este dată, față de dispozițiile art. 7 alin. 3 din Legea 84/1995 care prevăd că învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale, fondurile destinate învățământului fiind nominalizate distinct în bugetul de stat și în bugetele locale.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 5 din Legea 486/2006, consiliul județean are atribuții în a repartiza sumele defalcate destinate cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că din întreg probatoriul administrat în cauză a rezultat că personalul didactic și nedidactic auxiliar este retribuit conform Legii nr. 128/1997 modificată prin nr.OG 11/2007 luându-se ca și valoare a coeficientului de multiplicare 1 pentru perioada ianuarie - martie 2007 suma de 221,307, coeficientul de multiplicare 1 pentru perioada aprilie - septembrie 2007 suma de 221,307 lei și coeficientul de multiplicare 1 pentru perioada octombrie - decembrie 2007 suma de 259,593 lei.
Articolul 40 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național prevede coeficienți minimi de ierarhizare pentru personalul calificat, necalificat, administrativ, de specialitate, pentru personalul încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este școală de maiștri, studii superioare de scurtă durată. coeficienți se aplică la salariul minim negociat pe unitate, salarizarea stabilindu-se ținând cont și de standardele corespunzătoare ocupației respective, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol salariul de bază minim negociat este de 440 lei începând cu 01.01.2007.
Ca atare, aplicând coeficienții de multiplicare prevăzuți de nr.OG 11/2007 rezultă că ei duc la un salariu de bază sub minimul prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, de 440 lei. În aceste condiții, potrivit normei imperative prevăzută de art. 241 alin. 1, lit. d din Codul muncii - Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național produce efecte obligatorii pentru toți salariații. Potrivit prevederilor art. 8 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 salariatul are dreptul să se prevaleze de dispozițiile cele mai favorabile din Contractul Colectiv de Muncă Unic și Codul muncii. Astfel se reține aplicarea art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic sens în care se impune coeficientului de multiplicare să corespundă cu salariul de bază prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic, acesta trebuind să fie de 255,889 și nu 221,307 pentru ca salariul minim să fie cel prevăzut de art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean S criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În motivare a susținut lipsa calității procesuale pasive iar pe fondul cauzei a arătat că reclamanților nu li se aplică contractul colectiv de muncă la nivel național, clauzele prevăzute la art.40 fiind nelegale, date cu încălcarea dispozițiilor art.8 alin.1, art.12 alin.1 și art.24 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este nefondat.
Recurentul are calitate procesuală pasivă, așa cum în mod corect și pe larg a argumentat prima instanță.
Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr. 84/1995, învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și bugetele locale.
Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în aceste bugete.
Conform art. 14 alin. 5 din Legea nr. 486/2006 Consiliul Județean are atribuții cu privire la repartizarea sumelor defalcate, destinate cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat.
Trimiterea la actele normative menționate în cererea de recurs (art. 14 din Legea nr. 486/2006, art. 7 alin. 5 din Legea nr. 388/2007 și art. 15 din Legea nr. 18/2009) constituie argumente simetric inverse, în sensul că fundamentează existența calității procesuale pasive a recurentului.
În aceste condiții, inexistența calității de angajator este lipsită de relevanță juridică.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs ce vizează fondul cauzei, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.12 din Legea nr.130/1996 contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații din instituțiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Pe de altă parte, potrivit art.13 din același act normativ părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
Prin art.8 alin.4 din Legea nr.130/1996 s-a statuat că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Acest act normativ trebuie interpretat și prin raportare la Legea nr.53/2003 în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau afilierii lor la organizații sindicale.
Prin art.40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr.2895/21 din 29.12.2006 publicat în Monitorul Oficial partea a V-a nr.5 din 29.01.2006 s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții de muncitori necalificați, calificați, personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este liceală sau postliceală, personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri studii superioare de scrută durată coeficientul de ierarhizare este cuprins între 1 și 1,5.
În art.3 alin.2 din contract se arată că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuie interpretate prin raportare la prevederile Legii nr.130/1996 art.8 cât și al Legii nr.53/2003 art.239 în care se arată că prin dispozițiile legale se pot stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sectorul particular.
De altfel, în Anexa 7 a contractului colectiv de muncă, Ministerul Educației, Cercetării și figurează ca parte semnatară, iar în Anexa 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă la pct.27 figurând ramura învățământ cu un număr de salariați de 115.835.
În prevederile Legii nr.128/1997 și OUG nr.24/2000 nu există nici un articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, astfel că nu devin aplicabile dispozițiile art.12 din Legea nr.130/1996.
România a ratificat în 1958 prin Decretul nr.352 convenția organizației internaționale a muncii nr.98 privind aplicarea principiilor de drept de organizare și negociere colectivă care prevede prin art.4 că părțile contractante înțeleg să sprijine și să respecte încheierea contractelor colective de muncă, respectiv să dea eficiență clauzelor cuprinse în aceste contracte colective de muncă în vederea reglementării prin acest mijloc a condițiilor de angajare.
În acord cu aceste dispoziții prevederile art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr.2895/2006 au fost stipulate în mod valabil și respectiv și-au produs efectele ori urmează să-și producă efectele și de aceea, instanța constată că acestea sunt aplicabile și personalului din instituțiile publice deci, implicit și celui din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Față de cele reținute și în absența motivelor de ordine publică, Curtea constatând că recursul este nefondat, îl va respinge ca atare în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean S, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1258 din 4 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 1 septembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Opinie separată
Red.
Jud. fond
Tehnored.
Ex. 2 / 07.09.2009
OPINIE SEPARATĂ
Acțiunea reclamanților în plata unor drepturi salariale a fost întemeiată pe art.40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr.2895/29.11.2006, dispoziție prin care se stabilesc coeficienții minimi de ierarhizare care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
Trebuie reținut faptul că reclamanții fac parte din categoria personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic din învățământ. Personalul didactic și didactic auxiliar este retribuit conform Legii nr.128/1997, modificată prin nr.OG11/2007, aprobată prin Legea nr.220/2007, iar în cazul personalului nedidactic din învățământ salarizarea se face conform nr.OG10/2007, aprobată prin Legea nr.231/2007.
În situația instituțiilor bugetare, prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale (art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996).
În baza acestei prevederi cu caracter general, Statutul personalului didactic (Legea nr.128/1997) dispune ca drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Art.48 alin.1 teza ultimă din același act normativ dispune că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, art.48 al.3 prevăzând elementele pe baza cărora se stabilesc salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar.
Ce rezultă din aceste dispoziții legale: că salariul de bază și sporul nu pot face obiectul unei negocieri în cadrul contractelor colective de muncă, fiind stabilite conform legii.
Tot Legea nr.128/1997 prevede că sunt supuse negocierii colective drepturile și obligațiile privind protecția muncii (art.89 alin.2), asigurarea transportului și a cazării de către instituțiile de învățământ superior pentru cadrele didactice care domiciliază în alte localități (art.104 al.4).
Însă, drepturile salariale a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, nu pot face obiectul unei negocieri colective în cadrul contractelor colective de muncă, așa cum impune art.12 al.1 din Legea nr.130/1996.
Legea nu stabilește expres toate clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractele colective la diferite niveluri, deci inclusiv cel la nivel național. Există din acest punct de vedere principiul libertății depline a părților privind stabilirea conținutului contractului de care îl încheie, singurele limite fiind cele formulate la art.238 din Codul muncii și art.12 din Legea nr.130/1996 privind clauzele interzise.
Faptul că Ministerul Educației și Învățământului este semnatar al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nu are nici o relevanță în cauză.
Fiind un contract colectiv de muncă unic la nivel național, clauzele lui se aplică pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, așa cum impune art.11 alin.1 lit.d din Legea nr.130/1996 și art.241 alin.1 lit.d din Codul muncii.
El își găsește aplicare și în cazul reclamanților, personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic, dar numai clauzele care reglementează alte drepturi și facilități, nu și clauzele ce reglementează salariul de bază, întrucât acesta, în cazul reclamanților, este stabilit prin dispoziții legale și în acest caz operează interdicția reglementată de art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996.
Aceste clauze ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național își găsesc aplicare în cazul salariaților ale căror drepturi salariale nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art.8 alin.1 din Legea nr.130/1996 dispune: "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege".
Se reține astfel că dispozițiile art.40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu au fost stabilite în favoarea reclamanților și nu se aplică acestor părți, întrucât, în cazul lor, salariile de bază au fost stabilite prin dispoziții legale, iar art.12 alin.1 din Legea nr.130/1996 dispune că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.304 pct.9 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, ar trebui admis recursul, modificată în parte sentința civilă atacată și respinsă acțiunea ca nefondată.
Judecător,
- -
Președinte:Sas LauraJudecători:Sas Laura, Maierean Ana, Timofte Cristina
