Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1029/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1029
Ședința publică din 17 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL T, împotriva sentinței civile nr. 429 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați CENTRUL de RESURSE și ASISTENȚĂ EDUCAȚIONALĂ "" T, CONSILIUL JUDEȚEAN T și MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal au fost lipsă reclamantul recurent Sindicatul și pârâții intimați Centrul de Resurse și Asistență Educațională "" T, Consiliul Județean T și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă în temeiul art.242 alin.2 Cod procedură civilă, cauza a fost lăsată în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 429/22.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa admis cererea formulată de reclamanții,;, și, prin reprezentant Sindicatul Liber din Învățământul Preuniversitar " ", împotriva pârâtului Centrul de Resurse și asistență Ed..
A obligat pârâtul Centrul de Resurse și Asistență Educațională să calculeze și să achite reclamantelor,;, și, din venituri proprii, primele de vacanță aferente anilor 2005-2007, respectiv, în funcție de perioada în care acestea au avut raporturi de muncă cu pârâta, actualizate cu rata inflației de la data nașterii fiecărui drept și până la data plății efective.
Totodată, a respins acțiunea față de pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T, precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Consiliul Județean T împotriva Ministerului Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt angajați ai pârâtei Centrul de Resurse și asistență Educațională. Potrivit susținerilor acestora, necombătute de către unitatea de învățământ angajatoare, acestora nu le-a fost achitată vreo sumă cu titlu de primă de vacanță, aferentă anilor 2005-2007.
Susținerile reclamanților potrivit cărora sunt îndreptățiți la plata unor sume cu acest titlu apar întemeiate. Astfel, conform art. 59 alin. 3 și 4 din Contractele Colective de Muncă Unice la Nivel Național aferente anilor 2003-2007, "prin contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță. Indemnizația de concediu și, după caz, prima de vacanță se plătesc înainte de plecarea în concediu." Așadar, prin aceste convenții nu s-a recunoscut dreptul la acordarea primelor de vacanță pentru toți salariații față de care acestea produc efecte juridice, ci s-a prevăzut doar posibilitatea reglementării acestui drept prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de ramură ori unități.
În schimb, dreptul invocat de către reclamanți a fost recunoscut prin art. 37 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Învățământ pentru anii 2003-2004, prelungit succesiv până în anul 2007. acestui contract au convenit "ca personalul din învățământ să beneficieze de următoarele premii: g) o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii", precum și că "prima se acordă o dată cu indemnizația de concediu". Interpretând gramatical clauzele acestui contract colectiv care, potrivit art. 7 alin. 2 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996, respectiv, art. 5 alin. 1 din Contract, produce efecte pentru toți salariații din învățământ, se poate deduce că reclamanților li se cuvine acordarea primei de vacanță, deoarece aceasta a fost stabilită ca un drept subiectiv, mai exact ca o posibilitate recunoscută de lege (căci clauzele actului menționat au putere de lege, conferită de către părțile semnatare). Existența dreptului nu a fost supusă vreunei modalități, respectiv condiție ori termen.
Raportat la considerentele expuse anterior, referitoare la forța obligatorie a contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură, atât pentru angajatori, cât și pentru salariați au fost înlăturate susținerile pârâților Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T, potrivit cărora Legea nr. 128/1997 nu prevede dreptul la prima de vacanță, acesta putând fi recunoscut direct în baza convenției adoptate în temeiul Legii nr. 130/1996. Totodată, s-a apreciat ca irelevantă apărarea pârâților referitoare la faptul că OUG nr. 146/2007 nu îi vizează pe reclamanți, ci doar categoriile de personal enumerate în art. 1 alin. 2, între care nu se regăsesc și cadrele didactice ori alți angajați din învățământ.
Instanța de fond a reținut că primele de vacanță care se cuvin reclamanților, conform contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură învățământ pentru anii 2005-2007, pot fi achitate, potrivit art.1 alin. 1, art.3 și art.17 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat din veniturile proprii obținute de către pârâtul Centrul de Resurse și asistență Educațională, din sursele de finanțare menționate în art. 17 alin. 6 din HG nr. 2192/2004, precum și că pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T nu sunt ținuți de obligația de plată a sumelor ce fac obiect al acțiunii principale, de vreme ce acestea nu sunt datorate reclamanților din fondurile alocate unității de învățământ de la bugetul unității administrativ-teritoriale.
Față de argumentele menționate anterior, a fost respinsă acțiunea față de pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T, dat fiind că aceștia nu sunt îndatorați la plata către reclamanți a sumelor pretinse prin acțiune și nici la alocarea fondurilor necesare plății, către unitatea de învățământ angajatoare, neputându-se constata că între pârâții indicați în cererea de chemare în judecată ar exista, deci, solidaritate pentru îndeplinirea obligației de plată.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 63 Cod procedură civilă, a fost respinsă cererea de chemare în garanție ca lipsită de interes, dat fiind că în sarcina pârâtului Consiliul Județean T nu au fost stabilite obligații de plată a unor sume.
În aplicarea art. 161 alin. 4 Codul muncii, s-a dispus obligarea pârâtului Centrul de Resurse și asistență Educațională la plata sumelor datorate reclamanților, conform considerentelor anterioare, actualizate cu rata inflației de la data nașterii fiecărui drept și până la data plății efective, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata cu întârziere a sumelor ce fa obiect al acțiunii principale.
Împotriva sentinței civile nr. 429/22.01.2009 a Tribunalului Timișa declarat recurs, în termen legal, reclamantul Sindicatul " " T solicitând modificarea ei, în sensul admiterii în tot a acțiunii și obligării pârâților Centrul de Resurse și asistență Educațională T, Consiliul Județean T și Instituția Președintelui Consiliul Județean T la plata primelor de concediu de odihnă pe anii 2005-2008.
În motivarea cererii de recurs se arată că, potrivit dispozițiilor art.48-50 din Legea nr. 128/1997 și ale art.13 alin.1 din nr.OUG32/2001 coroborate cu cele ale art.37 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ și ale art.36 lit.c din Contractul colectiv de muncă la nivel județului T referitor la ramura învățământ, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unității administrativ teritoriale pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, astfel încât pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T au calitate procesuală pasivă.
Cererea de recurs nu a fost fundamentată în drept.
Intimații Consiliul Județean T și Președintele Consiliul Județean T au depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că nu există obligație de plată a intimaților cu referire la drepturile de natură salarială ale angajaților școlii, singurul debitor al acestei obligații fiind unitatea de învățământ, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile art.1039 și 1041 Cod civil. Intimații au competențe doar cu privire la formarea bugetului școlii în privința finanțării complementare și acelei de bază.
Totodată, au solicitat instanței ca, în ipoteza în care va modifica hotărârea recurată, să admită cererea de chemare în garanție și să dispună obligarea Ministerului Finanțelor Publice să asigure fondurile necesare achitării drepturilor bănești pretinse de reclamanți.
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice T, a depus întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că, raportat la prevederile art.18 alin.2 lit.b, art.28 lit.e și art.47 alin.4 din Legea nr. 500/2002 coroborate cu cele ale art.60-63 din Codul procedură civilă, nu are calitate procesuală pasivă în ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Consiliul Județean T, întrucât între pârât și chematul în garanție nu există raport de muncă, iar Ministerul Finanțelor Publice nu trebuie confundat cu Statul Român sau cu bugetul de stat.
Reclamantul-recurent a depus concluzii scrise, prin care reiterează motivele invocate prin cererea de recurs.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și de prevederile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vot fi expuse:
Astfel, obiectul litigiului pendinte îl reprezintă obligarea pârâților la plata către salariații reprezentați de sindicat a primelor de concediu de odihnă pentru perioada 2005-2007, sume actualizate în funcție de rata inflației, calculate de la data nașterii dreptului și până la data efectivă a plății.
Instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale în ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților-intimați Consiliul Județean T și Instituția Președintelui Consiliului Județean
Pârâții Consiliul Județean T și Instituția Președintelui Consiliului Județean T au calitate procesuală pasivă, calitate ce decurge din atribuțiile pe care le au în ceea ce privește angajarea, calcularea, plata salariilor, asigurarea, aprobarea, repartizarea fondurilor necesare plății salariilor.
Începând cu anul 2001, urmare a art. XIII din OUG nr. 32/2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetul local al unității administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, printre excepțiile prevăzute la finanțare nefiind cuprinse și cele privind salariile. Consiliul Județean asigură finanțarea complementară a unităților de învățământ special. Or, pârâtul Centrul de Resurse și asistență Educațională este unitate de învățământ special.
Date fiind aceste atribuții pe care le au în ce privește angajarea, respectiv repartizarea fondurilor privind plata salariilor, raportat la cele menționate mai sus, pârâții au calitate procesuală pasivă în cauză.
Prin urmare, instanța de fond trebuia să admită acțiunea reclamantului, formulată în numele membrilor de sindicat, față de toți pârâții chemați în judecată.
Având în vedere că atât Consiliul Județean T, cât și Ministerul Finanțelor Publice sunt ordonatori principali de credite, precum și dispozițiile art.16-30 din Legea nr. 500/2002, modificată, coroborate cu cele ale art.60-63 din Codul procedură civilă, instanța va menține sentința atacată în ceea ce privește respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtul Consiliul Județean T împotriva Ministerului Finanțelor Publice ca neîntemeiată
Instanța de fond a interpretat corect dispozițiile legale incidente în speță cu privire la fondul pretențiilor deduse judecății, astfel încât Curtea va menține dispozițiile hotărârii recurate privitoare la fondul pricinii.
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul ca fiind întemeiat și va modifica în parte hotărârea recurată, în sensul că va admite acțiunea reclamantului și față de pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T, pe care îi va obliga să plătească salariatelor, reprezentate de către Sindicatul T, primele de vacanță aferente anilor 2005-2007, raportat la perioada în care salariatele au avut relații de muncă cu pârâtul Centrul de Resurse și asistență Educațională, actualizate cu rata inflației de la data nașterii fiecărui drept și până la data plății efective, urmând a menține în rest dispozițiile hotărârii recurate, ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamantul-recurent SINDICATUL " " T împotriva sentinței civile nr. 429/22.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că admite acțiunea reclamantului și față de pârâții Consiliul Județean T și Președintele Consiliului Județean T, pe care îi obligă să plătească salariatelor, reprezentate de către Sindicatul T, primele de vacanță aferente anilor 2005-2007, raportat la perioada în care salariatele au avut relații de muncă cu pârâtul Centrul de Resurse și asistență Educațională, actualizate cu rata inflației de la data nașterii fiecărui drept și până la data plății efective.
Menține în rest dispozițiile hotărârii recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2009.
Pt:PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
în
PREȘEDINTE SECȚIE
GREFIER,
- -
Red./8.07 2009
Thred./8.07.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.T
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
