Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1058/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1058/
Ședința publică din 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - - JUDECĂTOR 3: Mihail
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, -, -, A-, -, - și de intervenienții în nume propriu, și, împotriva sentinței civile nr. 832/M din 7 mai 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 septembrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 832/07.05.2009 Tribunalul Brașov a espins acțiunea formulată de reclamanții, -, -, A-, - și intervenienții în nume propriu, și în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI și CONSILIUL JUDEȚEAN
Prima instanță a reținut că reclamanții și intervenienții au calitatea de personal contractual în cadrul DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, pârâta în cauza de față.
Indemnizația de dispozitiv este reglementată de Legea nr. 138/1999, care prevede la art. 1 că acest act normativ se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, Serviciului Român de Informații, Serviciului de Informații Externe, Serviciului de Protecție și Pază, Serviciului de Telecomunicații Speciale și Ministerului Justiției.
Prin Ordinul nr. 496/28.07.2003 emis de Ministerul Administrației și Internelor s-a prevăzut că indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, iar la pct. 3.1.1 se prevede că, prin personal civil, în înțelesul acestui ordin, se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din
În consecință, ordinul se referă numai la structurile fostului Minister al Internelor, ori personalul contractual din cadrul primăriilor și serviciilor publice subordonate consiliilor locale nu se încadrează în prevederile legale menționate, întrucât administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne (actualmente Ministerul Internelor și Reformei Administrative).
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. 1 din nr.OUG 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, posturile Ministerului Internelor și Reformei Administrative se compun din cele ale fostului Minister al Administrației și Internelor, precum și din cele ale Administrației Naționale a de Stat, ale Oficiului Central de Stat pentru Probleme Speciale și ale Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor Legii nr. 215/2005 republicată, administrația publică locală are la bază principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării, iar în contextul dispozițiilor legale citate mai sus este evident că organele administrației publice locale nu se subordonează
Astfel fiind, rezultă că personalul contractual din DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI nu se încadrează în categoria personalului civil din, categoriile respective fiind expres și limitativ determinate de actul normativ care reglementează organizarea și funcționarea acestui minister.
A acorda acestora drepturile salariale solicitate ar echivala cu o interpretare extensivă a legii, prin aplicarea acesteia la categorii de persoane la care actul normativ invocat ca temei al acțiunii nu se referă.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu personalul MIRA, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse în art. 2 alin. 2 din nr.OG 137/ 2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Pentru a fi în prezența acestei forme de discriminare directă trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- să existe un tratament diferențiat, manifestat prin: orice deosebire, excludere, restricție sau preferință;
- să existe un criteriu de discriminare,fie cele enumerate expres de textul de lege susmenționat, fie orice alt criteriu;
- tratamentul diferențiat să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate,a unui drept recunoscut de lege;
- existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile (art.1 alin.3 din OG nr.137/2000);
- tratamentul diferențiat nu este justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate si necesare.
De asemenea, potrivit art.2 alin.3 din OG nr.137/2000," Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."
S-a observat că, în speță, nu sunt îndeplinite aceste condiții.
Astfel, în cauză categoriile profesionale (personalul MIRA) și reclamanții (personal contractul din cadrul DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI) nu se afla într-o situație comparabilă, astfel încât nu se poate concluziona că cei din prima categorie beneficiază de un tratament preferențial față de cei din cea de-a doua categorie profesională.
În consecință, nefiind dovedită fapta de discriminare, acțiunea a fost considerată neîntemeiată, instanța respingând-o ca atare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
În motivarea recursului se arată că dispozițiile Legii nr. 138/1999 așa cum au fost detailate și prin Ordinul nr. 496/2003 al sunt aplicabile reclamanților care își desfășoară activitatea în cadrul B, fiind aplicabil principiul egalității de tratament și al nediscriminării, atâta timp cât la nivel național și local au fost recunoscute aceste drepturi.
Intimații au depus întâmpinări solicitând respingerea recursului.
În probațiune au fost depuse înscrisuri.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat.
Statutul juridic al personalului contractual din cadrul Direcției de asistență Socială și Protecția Copilului B invocat în motivele de recurs nu impune aplicarea dispozițiilor 9.2 din Ordinul MAI 496/22.07.2003, Ordin ce devine desuet în condițiile reorganizării intervenite legislativ în structura organizatorică a MAI devenit actualmente Ministerul d e Interne și al Reformei Administrative.
Pretențiile solicitate prin acțiune sunt reglementate de art.13 din Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Acest text de lege prevede că "indemnizația de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază se acordă cadrelor militare în activitate, militarilor angajați pe bază de contract și salariaților civili".
Prin Ordinul nr.496/28.07.2003 emis de MAI s-a specificat că "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".
Potrivit pct.31.1 din acest ordin prin "prin personal civil" se înțelege funcționarii publici și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor. Prin urmare, în mod evident ordinele se referă numai la structurile MAI, ori personalul contractual din cadrul serviciilor publice subordonate consiliilor județene nu se încadrează în textul legal invocat și nu poate beneficia de indemnizația de dispozitiv.
De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că administrația publică din unitățile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale și pe cel al descentralizării serviciilor publice iar autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale ca autorități deliberative, primării ca autorități executive și consiliile județene. (prevederi cuprinse în Legea 215/2001 privind administrația publică locală art.1, art.3, art.21).
Aceasta înseamnă că administrația publică locală nu este subordonată Ministerului d e Interne iar dispozițiile legale arătate mai sus nu se aplică angajaților acestor instituții.
În prezenta speță, așa cum s-a arătat și în motivele de recurs, B în cadrul căruia reclamanții sunt angajați în baza contractelor individuale de muncă, este subordonat Consiliului Județean B, conform Hotărârii 71/31.05.2008 în ceea ce privește organizarea, funcționarea și finanțarea acestuia. Dat fiind regimul juridic al acestuia, instanța apreciază ca fiind nelegală extinderea efectelor art.31.1 din Ordinul MAI 496/2003 și asupra personalului contractual din cadrul acestui serviciu.
Nu poate fi considerată discriminatorie situația reclamanților în raport cu categoria de personal contractual din fostul MAI care beneficiază de indemnizația de dispozitiv în baza Ordinului mai sus invocat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile expuse de art.2 din OG 137/2000 pentru ca o faptă să fie considerată "discriminatorie".
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile art.2 alin.1 și respectiv art.3 din Directiva 2000/78 a Consiliului Uniunii Europene care reglementează condițiile de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă.
Prin această directivă se stabilește un cadru general de combatere a discriminării în ceea ce privește încadrare în muncă și ocuparea forței de muncă, în vederea punerii în aplicare, în statele membre a principiului egalității de tratament.
Se stabilesc reguli de remunerare egale în condiții de încadrare și de muncă egale.
Însă, în speță nu este îndeplinită condiția "muncă egală" deoarece, reclamanții în cauză au atribuții distincte, deosebite de cele ale personalului contractual din cadrul fostului MAI care au beneficiat și beneficiază de indemnizația de dispozitiv.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții, -, -, A-, - și de intervenienții în nume propriu, și, împotriva sentinței civile nr. 832/07.05.2009 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./14.10.2009
Dact./23.10.2009/5 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
