Drepturi banesti castigate in instanta. Speta. Decizia 1055/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1055/
Ședința publică din 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif JUDECĂTOR 2: Dorina Rizea
- - - - JUDECĂTOR 3: Mihail
- - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin B și TRIBUNALUL BRAȘOV în contradictoriu cu intimatul eiu, având ca obiect: "drepturi bănești, împotriva sentinței civile nr. 781/M din 29 aprilie 2009 pronunțate de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 septembrie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA,
Asupra recursurilor civile de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 781/29.04.2009 TRIBUNALUL BRAȘOVa admis în parte acțiunea formulată de reclamantul - în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, STATUL ROMÂN, reprezentat de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, și în consecință:
A obligat pe pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV să calculeze și să plătească reclamantului drepturile salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% din 1.08.2008 până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești și pe viitor.
A obligat pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV să plătească sumele respective actualizate cu indicele de inflație.
A obligat pârâții să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantului.
A obligat pârâtul Statul Român, reprezentat prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
A respins restul pretențiilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților.
TRIBUNALUL BRAȘOV critică sentința sub aspectul respingerii excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond consideră că nu sunt aplicabile dispozițiile privind discriminarea, reclamanta neavând temei legal pentru solicitarea sporului de confidențialitate, prima instanță făcând aplicarea unor norme de drept care nu se referă la categoria profesională a judecătorilor.
Ministerul Finanțelor Publice critică respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond consideră că nu există act normativ care să prevadă acest spor pentru judecători, constatarea discriminării fiind inadmisibilă pe cale judecătorească așa cum a statuat și Curtea Constituțională. De asemenea consideră inadmisibilă acordarea dobânzii legale și greșită aplicarea indicelui de inflație.
Ministerul Justiției și Libertăților consideră că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, invocând hotărârea Curții Constituționale din 27 mai 2009, iar pe fond invocă faptul că nu există nici o normă de drept care să prevadă acordarea unui spor de confidențialitate pentru judecători.
Examinând recursurile, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea nu sunt fondate.
Asupra excepțiile ridicate.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive invocată de recurenta TRIBUNALUL BRAȘOV pentru perioada în care nu a avut calitatea de ordonator de credite, instanța nu poate primi această critică, întrucât pentru întreaga perioadă invocată de reclamantă pârâta a avut calitatea de ordonator terțiar de credite, iar reclamanta a fost încadrată ca judecător în cadrul unei judecătorii aflate în subordinea recurentei.
Calitatea procesuală activă sau pasivă trebuia analizată prin prisma raportului juridic dedus judecății, sau, dacă acțiunea poate fi promovată sau nu, în contradictoriu cu respectiva parte. Legitimarea procesuală se raportează la dreptul de a reclama în justiție și la obligația de a răspunde față de pretențiile formulate prin cererea de chemare în judecată. Ori în speță, fiind vorba de un litigiu de muncă, este neîndoielnic faptul că angajatorul are calitate procesual pasivă,
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul Ministerul Finanțelor Publice, referitor la critica privind excepția lipsei calității procesual pasive a acestuia, trebuie menționat faptul că din dispozitivul sentinței de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăților, astfel încât este lipsită de relevanță apărarea potrivit căreia între reclamanți și prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuțiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuții, instanța de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăților, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins.
Criticile pe fondul cauzei.
În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor legale cuprinse în OUG nr. 137/2000, prin mai multe decizii Curtea Constituțională a considerat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OUG nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, în speța de față, soluția instanței s-a bazat pe dispozițiile deciziei nr. 46/15.12.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în cadrul unui recurs în interesul legii.
Așa fiind, instanța nu a anulat sau a refuzat aplicarea unor acte normative cu putere de lege, ci luând în considerare dispozițiile art. 329 alin. 3 teza ultimă din Codul d e procedură civilă care prevăd obligativitatea pentru instanțele judecătorești de a urma dezlegările de drept date de instanța supremă, a făcut aplicarea acestor dispoziții legale.
De altfel, instanța supremă a motivat amplu considerentele pentru care a reținut existența discriminării, făcând referire la dispozițiile cuprinse în decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului, iar aplicarea înțelesului sintagmei de "discriminare" este supusă normelor europene, Constituția României, prin dispozițiile art. 20 alin. 2, prevăzând principiul aplicării directe și imediate ale dispozițiilor Convenției, astfel cum acestea sunt interpretate de
Cu privire la decizia nr. 838/27 mai 2009 Curții Constituționale, invocată de către recurenta, curtea reține că aceasta este pronunțată în cadrul soluționării unui conflict de
natură constituțională între puterile în stat și, așa cum se reține în chiar considerentele acestei decizii " apare evident că soluția pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea conflictului juridic de natură constituțională nu poate produce nici un efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în exercitarea atribuției consacrate de art. 329 din Codul d e procedură civilă. " De altfel decizia nr. 46/2008 a ÎCCJ nu a făcut obiectul analizei în cadrul deciziei sus-menționate.
În consecință decizia pronunțată de Curtea Constituțională nu afectează obligativitatea respectării de către instanțele judecătorești a deciziei pronunțate în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și justiție.
Criticile recurenților cu privire la acordarea simultană atât a ratei inflației cât și a dobânzii legale pentru același debit, nu pot fi primite.
Practica și doctrina au permis cumulul de dobânzi legale cu rata inflației.
Se susține că în această situație există două daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art.1088 alin.1 Cod civil, cealaltă art.998 Cod civil.
Astfel, pe lângă dobânda legală ca daună moratorie, creditorul poate pretinde și alte daune ce au caracter compensatorii și care sunt menite să acopere prejudiciul cauzat prin erodarea creanțeidatorată inflației, după ce a ajuns la scadență. Valoarea acestui din urmă prejudiciu ar consta în diferența dintre valoarea nominală a creanței și valoarea sa reală la data executării. Actualizarea în funcție de rata inflației este fundamentată pe natura și scopurile diferite ale celor două instituții; dobânda este prețul lipsei de folosință, iar actualizarea cu rata inflației urmărește păstrarea valorii reale a obligației bănești.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de TRIBUNALUL BRAȘOV, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției și Libertăților împotriva sentinței civile nr. 781/29.04.2009 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red./14.10.2009
Dact./23.10.2009/8 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Dorina Rizea, Mihail
