Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 11011/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 11011
Ședința publică de la 12 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Marian Lungu
JUDECĂTOR 3: Florica Diaconescu
Grefier - -
**************
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G, SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TG J, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, împotriva deciziei nr. 4213/ 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL " SĂNĂTATEA " G, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat G, pentru intimatul reclamant SINDICATUL " SĂNĂTATEA " G, lipsind recurenții pârâții CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G, SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TG J, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Intrucât nu mai sunt excepții de invocat, probe de administrat ori alte cereri de formulat, instanța, apreciind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat G, pentru intimatul reclamant SINDICATUL " SĂNĂTATEA " G, solicită instanței respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală sub toate aspectele.
De asemenea solicită respingerea excepțiilor invocate de recurenți: excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția prescripției dreptului la acțiune, precum și excepția lipsei de obiect a cererii.
Mai arată că având în vedere că, prin hotărâri ale instanțelor de judecată, ordonatorii de credite au fost obligați să acorde primele de concediu de odihnă pentru perioada cât acestea au fost suspendate, prin OUG 146/2007 a fost reglementată și modalitatea de plată pentru acordarea primei de vacanță, precum și personalul căruia îi sunt aplicabile dispozițiile acestui act normativ; depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin sentința nr. 4213/ 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a respins excepția privind lipsa calității procesuale pasive, excepția lipsei de obiect a acțiunii și respingerea excepției prescripției parțiale a acțiunii invocate de intimata Ministerul Sănătății Publice.
S-a admis acțiunea formulată de petenta Sindicatul" Sănătatea" G împotriva intimatelor Spitalul Județean de Urgență TG. J, Ministerul Sănătății Publice, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate
S-a dispus obligarea intimaților la plata către membrii de sindicat ai petentei nominalizați în tabelul anexă ( filele 13-17, dosar fond) a drepturilor bănești reprezentând primele de vacanță pentru anii 2001-2007, sumă care urmează să fie reactualizată până la data plății efective.
S-a dispus obligarea intimatei la plata către petenta Sindicatul "Sănătatea" Gas umei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut:
Petenta Sindicatul "Sănătatea" Gaf ormulat acțiunea de față în numele membrilor de sindicat nominalizați în adresa nr. 6857/19.03.2008 (filele 12-17) care au calitatea de salariati in cadrul intimatei Spitalul Județean de Urgență Tg-
Prin art. 33 (devenit 34 dupa republicarea legii) din Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici s-a prevăzut că,Functionarul public are dreptul, pe langa indemnizatia de concediu, la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu, care se impoziteaza separat".
Actul normativ a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 6005/08.12.1999, producându-și efectele, si a fost republicat in Monitorul Oficial nr.251/22.03.2004.
Dreptul s-a născut, așadar, din lege, ca drept subiectiv și conferă titularilor de drept prerogativele în virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut, să efectueze o anumită prestație pozitivă, respectiv, de a da o anumită sumă de bani.
Facultatea de a pretinde o anumită conduită în raportul juridic ce ia naștere presupune obligația corelativă a subiectului pasiv de a se conforma și, în raportul obligațional ce se formează, cel ce pretinde o anumită conduită are calitatea de creditor, iar cel obligat la o asemenea conduită are calitatea de debitor.
În perioada dintre 08.12.1999 (data nașterii dreptului) și 02.01.2001 (data suspendării actului normativ ce a dat naștere dreptului subiectiv) facultatea subiectului activ a existat ca un drept pur și simplu, cum a existat și obligația corelativă, aceasta fiind executata de debitor.
În perioada incepand cu data de 02.01.2001 si pana la data introducerii actiunii însă, debitorul nu și-a executat obligația corelativă în mod voluntar.
Legea circumstanțiază instituția suspendării unui act normativ numai la situațiile ce se aliniază sintagmei,cazuri speciale".
Instanța a constatat că toată perioada în care operează suspendarea (prelungită) a actului normativ generator de drepturi este o perioadă marcată de manifestări de subiectivism, abuz și arbitrariu.
Dacă Legea nr. 24/2000 nu cuprinde mențiuni privind faptele și împrejurările ce ar constitui,cazuri speciale", Constituția prin art. 53 alin. 1 le nominalizează ca fiind valori esențiale ocrotite și anume: securitatea națională, ordinea, sănătatea și morala publică, drepturile și libertățile cetățenești, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unor calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
Aceste fapte și împrejurări nu au existat, astfel că restrângerea drepturilor nu se justifică.
Chiar și în aceste cazuri (existența unor fapte și împrejurări) în conformitate cu prevederile art. 53 alin. 2 din Constituție, măsura trebuia să fie,proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără să aducă atingere dreptului sau libertății".
Instanța constatat că, condiția proporționalității nu este îndeplinită cât timp nu se cunosc situațiile ce au dus la măsura restrângerii.
Existența sau inexistența situațiilor nici nu poate fi apreciată cât timp, de fiecare dată, această măsură a operat pentru viitor, termenul prelungindu-se.
Astfel, prima de vacanță a fost acordată anumitor categorii de personal, ceea ce a dus la crearea unei situații discriminatorii din punct de vedere al salarizării care încalcă prevederile art. 23 din Declarația Universală a drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 48/2002, iar potrivit art. 14 din CEDO, diferența de tratament devine discriminare atunci când se introduc distrincții între situații analoge și comparabile fără ca aceasta să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
De asemenea, potrivit CCM la nivel de ramură sanitară pentru anii 2001 - 2002 și 2005 - 2007, art. 49, respectiv art. 94, prima de vacanță face parte din salariul personalului sanitar (filele 8 și 11), dar intimatele nu au acordat aceste drepturi bănești.
Faptul că prima de vacanță nu este menționată în contractele individuale de muncă ale salariaților nu constituie un impediment pentru neacordarea acestuia de către angajator, iar susținerea intimatei Spitalul Județean de Urgență Tg-J că dispozițiile contractului colectiv de muncă nu au statut de act normativ, nu poate fi reținută de instanță, întrucât, potrivit art.7 si 8 din Legea nr. 130/1996, a negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de munca, părțile sunt egale și libere, contractele colective de munca, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților. Mai mult, ontractele colective de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca încheiate la nivel superior, iar contractele individuale de munca nu pot conține clauze care sa stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca.
Față de aceste prevederi, instanța a constatat că intimatele, prin neacordarea primei de vacanță, nu au respectat dispozițiile legele în vigoare și nici pe cele ale contractelor colective de muncă la nivel de ramură sanitară, iar, potrivit art. 269. angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
În aceste condiții, instanța a constatat că dreptul la primă de vacanță solicitat de petenă există pentru salariații membrii de sindicat ai acesteia nominalizați în adresa nr. 6857/19.03.2008 emisă de Spitalul Județean de Urgență Tg-J (filele 12-17), respectiv:, -, -, -, Belia, -, -, -, -, -, a, -a, escu, -, -, -a, D-tru, A, -, -, C-tin, D-tru, G, -, -, -a, C-tin, -, -, -, Puserea -, -a, C-tin, D-tru, C-tin, C-tin,., -, -, -, -a, Măruța, -, -, -, C-tin,. C-tin,., ,. D-tru, C-tin, -, - -, -, C-tin, C-tin, CalJ. C, -,.
Privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Sănătății Publice, instanța constatat că aceasta este neîntemeiată întrucât prima de vacanță solicitată a fost prevăzută în contractul colectiv de muncă și nu în contractele individuale de muncă, iar Ministerul a fost parte la negocierea și semnarea contractelor colective, asumându-și obligația de a acorda aceste sume, acesta fiind și ordonator principal de credite și potrivit art. 16 din Legea nr. 95/2006, asigură finanțarea unităților din subordine.
Excepția lipsei de obiect a acțiunii petentei invocată de Ministerul Sănătății Publice a fost respinsă de instanță ca fiind neîntemeiată, întrucât acțiunea are obiect bine determinat, respectiv prima de vacanță pentru perioada 2001 - 2007.
Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2001 - 2004, instanța a reținut faptul că acordarea primei de vacanță a fost suspendată prin acte succesive până în anul 2005, și, în consecință, termenul de prescripție a fost suspendat, iar petenții sunt în termen pentru a solicita prima de vacanță pe perioada 2001 - 2004.
De asememnea, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale Dreptului Internațional".
Prima de vacanță solicitată de petenți, fiind un drept de creanță, este un bun în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, nefiind suspus prescripției extinctive.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs Casa de Asigurări de Sănătate G, Spitalul Județean de Urgență Tg. J și Ministerul Sănătății Publice.
Recurenta CAS G, critică sentința, arătând că aceasta nu estemotivată în fapt și în drept, arătând totodată că această parte este lipsită de calitate procesuală pasivă în cauză.
Astfel, arată că potrivit art. 267(1) din. Nr.95/2006, casele de asigurări sunt subordonate direct CNAS care este și ordonator principal de credite, iar spitalele funcționează, se desființează sau se reorganizează, asigurându-și fondurile prin Ministerul Sănătății Publice, care la rândul său este ordonator principal de credite, fiind subordonate acestuia.
Arată că funcționarea spitatalelor se realizează pe principiul autonomiei financiare, iar drepturile și gestionarea sistemului de salarizare a personalului din spitale se asigură prin ordonatorul principal de credite al acestuia, cu încadrarea în resursele alocate anual potrivit legii, iar prin participarea Ministerului Sănătății Publice la negocierea Contractelor Colective de Muncă, acesta își asumă și obligația de a acorda sumele negociate.
Recurentul Spitalul Județean de Urgență Tg-J a criticat sentința cu privire la următoarele aspecte:
Instanța de fond a greșit asimilând categoriei funcționarilor publici, raportat la art. 34din Legea nr. 188/1999, personalul sanitar din unitățile sanitare publice, deși personalul în acuză este angajat pe baza unor contracte individuale de muncă, drepturile de care ar trebui să beneficieze acestea fiind cele strict reglementate de OUG nr. 115/2004.
Recurentul Ministerul Sănătății Publice a criticat sentința cu privire la următoarele aspecte:
În mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune deși au fost invocate prevederile Decr. nr. 167/1958 și ale art. 166 din Codul muncii.
De asemenea, arată că greșit a fost respinsă excepția lipsei de obiect a acțiunii, invocată de această parte cu motivarea că nu există nici un act normativ care să prevadă acordarea primei de vacanță pentru personalul contractual angajat al unui spital public.
Cu privire la OUG nr. 146/2007 invocată de reclamanți la fond, recurentul arată că textul de lege se referă la alte categorii de personal decât cele în cauză.
Același recurent mai arată că raporturile dintre părți sunt guvernate de contractul de muncă căruia i se aplică sistemul de salarizare prevăzut în OUG nr. 115/2004, iar nu dispozițiile. Nr. 188/1999 care reglementează drepturile și obligațiile funcționarilor publici, numiți în funcții în cadrul unei autorități publice.
La dosar au fost depuse concluzii scrise din partea intimatului Sindicatul "Sănătatea"
Analizând legalitatea sentinței recurate în raport de criticile invocate și susținerile făcute în apărare prin concluziile scrise, văzând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor art.304 pct. 8, 9și art. 3041. pr. civilă, se apreciază că recursurile sunt fondate, din următoarele considerente:
Instanța nu a analizat în cadrul procesual stabilit de reclamant, raporturile juridice ale acestuia cu fiecare dintre pârâții chemați în proces pentru a putea astfel analiza sub aspectul dreptului substanțial pretențiile reclamanților cu privire la plata primelor de vacanță.
Sub acest aspect, criticile recurentei Casa de Asigurări de Sănătate G sunt întemeiate, prezența acesteia în cauză nefiind justificată din punct de vedere al dreptului procedural.
Criticile celorlați recurenți, de asemenea sunt întemeiate având în vedere că instanța motivează soluția pe dispozițiile. nr. 188/1999 care reglementează Statutul funcționarilor publici fără a analiza sub nici un aspect prevederile OUG nr. 115/2004 care stabilește sistemul de salarizare în domeniul sanitar. Dacă se dorea o comparație între cele două acte normative, instanța era datoare să analizeze situația reclamanților în raport de existența sau inexistența unui fapt de discriminare din perspectiva Protocolului 12 la CEDO și art. 14 din CEDO.
De altfel, reclamanții au invocat în acțiunea introductivă tratamentul discriminatoriu privitor la acordarea primelor de vacanță către alte categorii profesionale, fapt ce obliga instanța la introducerea în cauză a CNCD ca autoritate de stat în domeniu și solicitarea acestuia să-și exprime un punct de vedere cu privire la discriminarea invocată, obligația instanței fiind impusă de prevederile art. 27 alin 3 din OUG 137/2000.
Se constată că instanța i-a obligat pe pârâți la acordarea către reclamanți a primelor de vacanță pe perioada 2001-2007, fără ca să analizeze data angajării reclamanților în sistem, unii dintre aceștia fiind angajați -conform tabelului depus în dosarul de fond- cu mult ulterior anului 2001, deși, potrivit sentinței, li s-ar cuveni prime de la acea dată.
Curtea apreciază că prima instanță nu a cercetat cauza sub toate aspectele, nu a avut în vedre și susținerile pârâților făcute cu privire la fondul cauzei, acestea neregăsindu-se analizate în considerentele sentinței,astfel că, în conformitate cu prevederile art. 312 alin3 pr. civilă, recursul va fi admis și casând sentința, cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE G, SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ TG J, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII PUBLICE, împotriva deciziei nr. 4213/ 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL " SĂNĂTATEA "
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. Jud.Fl./08.01.2009
Tehn./Ex.4
/ și
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Marian Lungu, Florica Diaconescu
