Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 404/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 404
Ședința publică de la 15 2008
PREȘEDINTE: Nela Drăguț
JUDECĂTOR 2: Mariana Mudava
Grefier: - - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 10 2008, privind judecarea apelului formulat de pârâta SC SA, prin lichidator judiciar SERVICII INSOLVENȚĂ, cu sediul în C,-,. 1, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 475 din 08 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, sat, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea de concluzii scrise de către apelanta pârâtă SC SA, prin lichidator judiciar SERVICII INSOLVENȚĂ, la data de 15.12.2008, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 10 2008, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 27.12.2006, - a formulat, în contradictoriu cu SC SA, societate în insolvență, reprezentată prin SC SA C - lichidator judiciar, contestație împotriva dispoziției nr.3154/28.11.2006, emisă de aceasta în baza Legii 10/2001.
În motivarea contestației, reclamanta a arătat că este moștenitoarea defunctului său bunic, care a avut în proprietate suprafața de teren de 4200 mp. în intravilanul com., jud.
A mai arătat că notificarea a fost respinsă în mod nelegal, întrucât terenul a fost preluat fără nici un fel de titlu de către stat și a fost atribuit numai faptic SA, disp. art.29 din Legea 10/2001 nefiind incidente, întrucât imobilul nu este legal evidențiat în patrimoniul societății pârâte.
Societatea pârâtă nu este nici măcar viabilă, pentru a beneficia de măsurile de protecție stabilite de art.29 din lege, fiind o societate aflată în faliment, așadar o societate care nu mai subzistă din punct de vedere economic.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, arătând că notificarea reclamantei i-a fost comunicată de către Consiliul Local, având în vedere calitatea sa de deținător al imobilului și că dispoziția de respingere a notificării este întemeiată.
Pârâta a invocat disp. art.21 alin.1 și 29 din Legea 10/2001, arătând că este o societate comercială privatizată și că valoarea acțiunilor deținute de FPS, ulterior transformat în AVAS, este mai mică decât valoarea imobilului revendicat, în aceste condiții imobilul revendicat făcând parte din categoria prevăzută de art.29 din Legea 10/2001, referitoare la imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1 și 2.
A mai precizat că imobilul este evidențiat în patrimoniul societății pârâte, fapt dovedit prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria - nr.1709 din 12.08.1996, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației și că, având în vedere dispozițiile legale incidente, restituirea în natură este imposibilă, petenta având dreptul doar la măsuri reparatorii în echivalent, care se propun de instituția publică ce a efectuat privatizarea.
S-au depus la dosar în copie: dispoziția contestată, cerere de înscriere în creditorilor, formulată de reclamantă în dosarul nr.218/F/2005 al Tribunalului Dolj, adresa nr.2720/10.07.2006 a Consiliului Local, jud.D, act de cesiune nr-, contract de vânzare-cumpărare de acțiuni nr.1548/19.12.1996, situație sintetică privind registrul consolidat al acționarilor la data de 01.05.1997, raport judiciar de expertiză tehnică, întocmit de exp., certificat de atestare a dreptului de proprietate, emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației, certificat de înregistrare provizoriu, sentința nr.306/2006 a Tribunalului Dolj -Secția Comercială și de contencios Administrativ, notificarea formulată de reclamantă în baza legii 18/1991, adrese ale Consiliului Local, extras din Registrul agricol, certificatul de moștenitor nr.305/2005 BNP, S, titlurile de proprietate nr.571-48567/13.03.1997 și 1436-1987/26.02.2002, certificatul de deces al lui.
Printr-o notă de ședință depusă la dosar la 11 mai 2007, reclamanta a arătat că imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil și fără nici un temei legal, înțelegând să invoce disp. art.2 lit.h din Legea 10/2001 în susținerea cererii sale.
Tribunalul Dolj, prin sentința civilă nr. 475 din 08.06.2007, a admis contestația formulată de reclamanta împotriva dispoziției nr. 3154 din 28 noiembrie 2006, în contradictoriu cu pârâta SC SA, societate în insolvență, - prin lichidator judiciar SA
A anulat dispoziția nr. 3154 din 28 noiembrie 2006, emisă de pârâtă și s-a dispus restituirea în natură, către reclamantă, suprafeței de teren de 4200. situat în comuna, județul D, cu vecinii: N- 75., E- - 52 m, S- primărie, dispensar medical -67 ., V- Dj 176 - 75
S-a respins cererea de acordare cheltuielilor de judecată formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr.3154/28.11.2006, emisă de pârâta SC SA, societate în insolvență, reprezentată prin SC SA C, lichidator judiciar, s-a respins notificarea formulată de reclamanta -, în baza Legii 10/2001, cu motivarea că în speță sunt incidente disp. art.29 din Legea 10/2001, bunul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii fiind evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, astfel încât restituirea în natură este imposibilă, reclamanta având doar dreptul la măsuri reparatorii în echivalent, măsuri care se propun de instituția publică ce a efectuat privatizarea, în speță fostul FPS, actual AVAS.
Dispozițiile art.29 alin.1 din Legea 10/2001, de care se prevalează pârâta, statuează că "pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art.21 alin.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate".
Acest text de lege instituie o excepție de la principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, statornicit de art.1 alin.1, 7 alin.1 și 9 din Legea 10/2001. Rațiunea și finalitatea acestei excepții de la regulă,care înlătură unele bunuri de la restituirea în natură, impunând restituire prin echivalent,constau în protejarea patrimoniului persoanelor juridice ce au făcut obiectul procesului de privatizare, dat fiind că o eventuală diminuare a acestui patrimoniu printr-o multitudine de restituiri în natură ar fi de natură să atragă ineficiența procesului de privatizare, în considerarea importanței deosebite a acestui proces pentru întreaga economie națională.
Rațiunea respectivă nu mai subzistă însă, iar finalitatea avută în vedere de legiuitor nu mai are cum să fie atinsă în situația în care deținătorul imobilului, societate comercială privatizată ce se găsește în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, beneficiul legal respectiv impunându-se a fi recunoscut doar a celor societăți comerciale viabile a căror privatizare s-a dovedit a fi eficientă și profitabilă din punct de vedere economic.
În acest sens, există o dispoziție cu caracter de principiu în cadrul normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 din 7 martie 2007 ( publicate în Monitorul Oficial,partea I, nr. 227 din 3 aprilie 2007 ), art. 1, lit. din cap. ( "principiile de soluționare a notificărilor "), statuând că " măsurile reparatorii prevăzute de lege prevalează asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură bunuri care fac obiectul acesteia. Astfel, începând cu data intrări în vigoare a legii, imobilele preluate în mod abuziv nu pot intra în averea debitorului în cazul declanșării procedurii falimentului.
Această prevedere a normelor metodologice nu face decât să confirme teza juridică expusă anterior, referitoare la încetarea aplicării dispozițiilor art. 29 alin.1 din Legea nr. 10/2001, republicată, dispoziții cu caracter de protecție a unor subiecte de drept, în situația în care deținătorul imobilului, societate comercială privatizată intră în procedura falimentului.
În speță, pârâta se află tocmai într-o asemenea situație, prin sentința nr. 306/ 16 mai 2006 a Tribunalului Dolj - Secția Comercială și de Contencios Administrativ fiind dispusă deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului și trecerea la faliment, în baza dispozițiilor Legii nr. 64/1995 republicată.
Nu are relevanță faptul că trecerea la faliment s-a făcut ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, important fiind că la data soluționării notificării reclamantei prin dispoziția nr. 3154 din 28 noiembrie 2006, aceasta se afla în insolvență, fiind reprezentată de lichidatorul judiciar.
Prin urmare, în cauză nu mai este incidentă excepția de la regula restituirii în natură reglementată de art. 29 alin,1 din lege, ci chiar regula măsura reparatorie cuvenită reclamantei fiind restituirea terenului preluat abuziv.
În ceea ce privește dovada calității de persoană îndreptățită a reclamantei, instanța constatat îndeplinite în cauză dispozițiile art. 4 alin.2 raportat la art. 3 alin.1 din Legea nr. 10/2001, republicată, terenul de 4200 solicitat prin notificare aparținând înainte de preluarea abuzivă bunicului reclamantei, decedat la 22 februarie 1963, potrivit certificatului de deces depus la dosar, care a figurat cu această suprafață în registrul agricol în anii 1951-1955, potrivit adresei nr. 5452/20 octombrie 2006 a Consiliului Local, ( fila 51), la dosar fiind depus și un extras din registrul agricol( fila 55 ).
Reclamanta este moștenitoare legală, în calitate de fiică, a defunctului, decedat la 1 aprilie 1997, potrivit certificatului de moștenitor nr.305/6 aprilie 2005, BNP S, acesta fiind, la rândul său, moștenitor al autorului.
La dosar nu s - a depus copie de pe certificatul de naștere al defunctului, dispusă de instanță din oficiu pentru dovedirea legăturii de filiație, iar reclamanta a fost decăzută din proba cu înscrisul respectiv, dat fiind că nu l-a avut asupra ei în ședință la termenul acordat și a solicitat acordarea unui nou termen în acest sens( cerere respinsă, nefiind justificată din punct de vedere procedural ). Instanța a apreciat însă că, la dosar, există suficiente elemente probatorii care converg spre ideea că reclamanta este nepoata de fiu a defunctului, în acest sens prezentând relevanță titlul de proprietate nr. 1436-1887 / 26.02.2002, eliberat în cadrul procedurii Legii nr. 18/ 1991 lui, ca moștenitor a lui, extrasul din registrul agricol local în care apare, în calitate de fiu, în componența familiei lui, precum și numeroasele adrese ale Consiliului Local în care reclamantei i se dau informații legate de situația juridică a unor terenuri, știut fiind că în mediul rural legăturile de filiație reprezintă împrejurări notorii.
În ceea ce privește modalitatea de preluare abuzivă, s-a reținut incidența în cauză dispozițiilor art. 2 alin.1 lit. teza a III- din Legea nr. 10/ 2001, dat fiind că nu s-a făcut dovada unui titlu formal de preluare, astfel încât această preluare trebuie calificată ca fiind făcută fără temei legal.
De asemenea, s-a mai reținut că terenul respectiv nu a făcut obiectul aplicării legilor fondului funciar, deoarece din adresa nr. 5452/20 octombrie 2006 Consiliului Local rezultă că această suprafață nu fost solicitată în baza legilor fondului funciar sau în baza legii nr. 10/ 2001, de către defunctul sau de moștenitorii acestuia, prin urmare, nu se pune problema incidenței în speță dispozițiilor art. 8 alin.1 din Legea nr. 10/ 2001 republicată, ci, dimpotrivă, trebuie avut în vedere caracterul de complinire pe care îl are Legea nr. 10/2001, în raport cu alte acte normative anterioare cu caracter reparator.
Individualizarea imobilului solicitat de reclamantă a fost făcută prin raportul de expertiză extrajudiciară depus la dosar, care relevă faptul că terenul este intravilan, fiind situat la sudul terenului intravilan reconstituit lui sc, în tarlaua 5, parcelele 24, 24/1, 24/2, iar instanța a avut în vedere această probă, ținând seama de faptul că pârâta, prin apărător, învederat că nu înțelege să conteste individualizarea respectivă, potrivit dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 13 aprilie 2007.
În termen legal, pârâta SC SA, prin lichidator judiciar SERVICII INSOLVENȚĂ, a declarat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie deoarece au fost aplicate greșit prev. Lg. 10/2001, atât timp cât nu s-a stabilit cu certitudine dacă terenul a fost preluat cu titlu valabil sau fără titlu, situație în care nu s-a făcut aplicarea dispoz. art. 29 alin.1 rap. la art. 21 alin.1 și 2 din lege; raportul de expertiză nu este concludent atât timp cât situarea terenului s-a făcut confundându-se secția cu atelierul mecanic; s-a restituit reclamantei o suprafață de teren mai mare decât cea deținută pe raza localității, având în vedere că, potrivit Lg. -, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 3800mp; partea a invocat preluarea abuzivă a imobilului în condițiile art. 2 lit. h din Lg. 10/2001, în contradicție cu susținerea făcută că imobilul a fost preluat de stat fără nici un fel de titlu sau fără titlu valabil.
În scop probatoriu, s-a efectuat un raport de expertiză tehnică, întocmit de expert, s-au depus copii de pe filele din registrul agricol corespunzătoare anilor 1951-1955, 1956-1958, 1959-1960, adrese eliberate de Consiliul Local, titlul de proprietate eliberat în condițiile Lg. 18/1991.
Criticile formulate sunt întemeiate.
Examinând actele dosarului se constată că, potrivit registrului agricol din perioada 1951-1955, autorul reclamantei, respectiv, avea o suprafață totală de 13,79 ha, din care, în V satului 0,42 ha arabil și curți clădiri 0,10 ha (fila 62 dosar apel).
Raportat la filele din registrul agricol ulterioare acestei perioade, respectiv pentru 1956-1958 (fila 64 dosar apel), se constată că autorul are aceeași suprafață de teren de 13,79 ha, iar la nivelul anilor 1959-1960 (fila 69 dosar apel) suprafața totală este de 13,54 ha, din care autorul a intrat în întovărășire cu suprafața de 7,60 ha, restul suprafeței rămânând înregistrată în registru ca fiind în proprietatea autorului. . din aceste două ultime perioade nu mai fac însă nicio mențiune cu privire la situarea terenurilor în intravilan sau extravilan.
. a reprezentat prima formă de intrare în proprietate colectivă a terenurilor agricole, ulterior anului 1960 întovărășirile transformându-se în gospodării agricole colective, denumite apoi cooperative agricole de producție. Anul 1960 reprezintă anul de colectivizare și respectiv cooperativizare a proprietăților agricole și astfel se explică că în registrul agricol pentru anul 1961, la autorul reclamantei nu mai apar suprafețe agricole în proprietate.
Actele prezentate mai sus reprezintă acte pe baza cărora se poate stabili modalitatea de preluare de către stat a terenurilor solicitate de către reclamantă. Aceste acte trebuie coroborate cu cererea formulată de -, pentru înscriere în creditorilor pentru debitorul falit SA, formulată la data de 26.10.2006, în dosarul nr. 218/F/2005, al Tribunalului Județean D, din care rezultă că terenurile au fost preluate de la, autorul său, prin colectivizare. De asemenea, în instanța de apel, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 17.09.2008, reclamanta a precizat că autorul său s-a înscris în CAP în anii 1956- 1957, declarație ce concordă cu copia filei din registrul agricol, unde se face precizarea că autorul a intrat în întovărășire. Declarația reclamantei că suprafața de teren intravilan a fost confiscată în anul 1970 pentru neplata impozitelor, în baza unui proces verbal în posesia căruia nu se mai află deoarece a fost rupt nu este în concordanță cu actele dosarului și nici cu legislația aplicabilă în agricultură la acel moment.
Membrii CAP nu puteau avea în proprietate, potrivit Statului CAP, decât 800mp teren aferent curții și grădinii, iar ulterior anului 1968 numai 250mp, restul suprafețelor care depășeau ceea ce membrul cooperator putea să aibă în proprietate constituind loturi în folosință.
Concluzionând pe baza celor expuse mai sus, se constată că terenul a fost preluat prin colectivizare, ulterior cooperativizare, ceea ce constituie o preluare cu titlu valabil la momentul respectiv.
Verificând actele dosarului se constată că reclamanta nu a invocat dispoz. art. 2 lit. h, așa cum susține apelanta, dispoziții care se referă la imobile preluate în mod abuziv, dar cu titlu valabil, în toate cererile sale petenta referindu-se numai la o preluare abuzivă a bunului imobil, situație în care instanței îi revine obligația de a stabili dacă preluarea s-a făcut cu titlu valabil sau fără titlu.
Raportat la probele prezentate mai sus, se constată că, în cauză, terenul intravilan solicitat de reclamantă prin notificarea nr. 19/8.07.2001 constituie un imobil preluat în mod abuziv, cu titlu valabil, în condițiile art. 2 lit. h, ulterior cooperativizării intrând în proprietate de stat prin trecerea lui în administrarea Întreprinderii de Mecanizare Agricolă, devenită în anul 1991 SA.
Preluarea imobilului făcându-se abuziv, însă cu titlu valabil, în cauză sunt aplicabile dispoz. art. 29 alin.1 și 3 din Lg. 10/2001, potrivit cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin.1 și 2, persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de plată și despăgubire a imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piață a imobilelor solicitate.
În situația acestor imobile, măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoz. art. 26 alin. 1.
SC SA constituie o societate comercială privatizată căreia îi sunt aplicabile dispoz. art. 29 din Lg. 10/2001. În prezent această societate se află în procedura reorganizării judiciare și a falimentului, așa cum rezultă din sentința nr. 306/16.05.2006, a Tribunalului Dolj - secția comercială și de contencios administrativ.
Raportat la HG 250 din 7.03.2007, pentru aprobarea Normelor Metodologice de Aplicare a Lg. 10/2001, cap. I, privitor la principiile de soluționare a notificărilor, art. 1 lit. f, începând cu data intrării în vigoare a legii imobilele preluate în mod abuziv nu pot intra în averea debitorului în cazul declanșării procedurii falimentului, potrivit prev. Lg. 64/1995 (în prezent Lg. 85/2006), măsurile reparatorii prev. de Lg. 10/2001 prevalând asupra altor proceduri care tind să înlăture de la restituirea în natură a bunurilor care fac obiectul acesteia.
În cauză, se constată că autorului reclamantei, ca moștenitor al lui, i s-a reconstituit dreptul de proprietate, conform Lg. 18/1991, pentru 13,1600 ha, din care 3800mp teren intravilan (titlul de proprietate nr. 571/48657/13.03.1997 și nr. 1436-1987/26.02.2002).
Verificând notificarea, precum și copiile filelor din registrele agricole, se constată că reclamanta nu a putut localiza suprafața de teren intravilan solicitată, în sensul individualizării ei prin vecinătăți.
S-a invocat adresa Consiliului Local (înregistrată sub nr. 2720/10.07.2006,) prin care se comunică reclamantei că suprafața de teren intravilan solicitată se află în deținerea SC, precum și adresa nr. 5452/20.10.2006 a aceluiași consiliu, care precizează că terenul se află în comuna și are ca vecinătăți; N- C-tin, S- dispensar medical, E- a, V- DJ 561, aflată în deținerea atelierului de reparații ce aparține de SA.
Reclamanta nu a prezentat alte acte de identificare a terenului, situație în care concluziile raportului de expertiză efectuat în apel nu conține date certe cu privire la situarea terenului cerut spre restituire.
Datorită faptului că suprafața de teren notificată de reclamantă nu a putut fi identificată cu certitudine, expertul nu a putut preciza dacă suprafața de 3800mp, ce a fost reconstituită potrivit Lg. 18/1991, face parte din respectiva suprafață de teren.
Răspunzând la obiecțiunile formulate de reclamantă cu privire la neidentificarea cu certitudine de către expert a terenului solicitat, expertul și-a menținut punctul de vedere atât timp cât unicele acte de identificare a suprafeței de teren sunt filele din registrul agricol corespunzător anilor 1951-1955, unde se face mențiunea situării suprafețelor în V satului, deci în intravilan, fără a se individualiza prin vecinătăți sau și parcelă.
Cu toate acestea, expertul a identificat suprafața de teren ținând cont de vecinătatea de la nord cu C-tin. autorul reclamantei, și față de datele de identificare rezultate din adresele consiliului local, conform planului topografic, anexa 2, atașat raportului de expertiză. Pe această suprafață de teren este amplasat Atelierul Mecanic, în T 5, pe teren aflându-se mai multe construcții ce aparțin atelierului mecanic (depozit combustibil, magazii, etc.), construcții care nu au fost niciodată proprietatea autorului reclamantei.
Ținând cont că pe terenul solicitat de către reclamantă se află construcții ce vor face obiectul unei vânzări silite, instanța consideră că acest teren nu poate fi restituit în natură către reclamantă, nefiind un teren liber, deoarece ar însemna ca reclamanta să fie obligată să plătească o despăgubire pentru construcțiile ce se află pe acel teren, situație în care nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile din cap. I al normelor metodologice, reprezentate de art. 1 lit. Conform art. 10 alin.5 din Lg. 10/2001, se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate, care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare, iar oportunitatea aplicării acestei măsuri revine exclusiv unității deținătoare.
Din coroborarea tuturor acestor norme raportat și la faptul că reclamanta nu și-a manifestat voința de a prelua construcțiile, în condițiile legii, se concluzionează că terenul nu poate fi restituit în natură.
Instanța nu se va pronunța însă expres asupra întinderii suprafeței de teren ce face obiectul Lg. 10/2001, având în vedere că, potrivit dispoz. art. 29 alin.1 și 3 din Lg. 10/2001, intimata SC SA, prin lichidator judiciar SERVICII INSOLVENȚĂ avea obligația să înainteze notificarea reclamantei către AVAS, ca instituție abilitată să propună măsuri reparatorii în echivalent. Această ultimă instituție, soluționând notificarea, va stabili și suprafața de teren pentru care reclamanta ar putea fi îndreptățită la măsuri reparatorii, iar dispoziția emisă în condițiile Lg. 10/2001 va putea fi atacată în justiție, potrivit procedurii speciale prevăzută de lege.
Față de aceste considerente și de dispoz. art. 296 Cod pr. civ. urmează a se admite apelul, a se schimba sentința civilă, în sensul că se va admite în parte contestația, anulându-se art. 2 din dispoziția 3154/2006, emisă de pârâta apelantă, în sensul arătat mai sus, fiind menținut articolul 1 din dispoziție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta SC SA, prin lichidator judiciar SERVICII INSOLVENȚĂ, cu sediul în C,-,. 1, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 475 din 08 iunie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, domiciliată în comuna, sat, jud.
Schimbă sentința civilă sus menționată.
Admite în parte contestația formulată de reclamanta -.
Anulează articolul 2 din Dispoziția 3154/2006, emisă de pârâta apelantă.
Obligă pârâta să înainteze notificarea reclamantei către AVAS, ca instituție abilitată să propună măsuri reparatorii în echivalent.
Menține articolul 1 din dispoziție.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 15 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
Tehn.
4 ex./14.01.2009
Președinte:Nela DrăguțJudecători:Nela Drăguț, Mariana Mudava
