Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1168/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
Secția Litigii de Muncă
și Asigurări Sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1168
Ședința publică din 16 iulie 2009
PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu
JUDECĂTOR 2: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 3: Aurelia
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâta împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 14.05.2009 în dosar nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru societatea recurent, avocat, lipsă fiind reclamanții intimați.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate, trimiterea dosarului la Curtea Constituțională și suspendarea judecării cauzei, pentru motivele arătate în scris.
CURTEA,
În deliberare, constată că prin încheierea ședinței publice din 14.05.2009, Tribunalul Timișa respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind admisibilitatea cererii, și anume obiecțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 298 alin. 2 ultima liniuță, din Legea nr. 53/2003, nu are legătură cu soluționarea fondului cauzei, iar demersul constituțional este lipsit de pertinență, pentru rezolvarea cauzei pendinte, cererea de sesizare fiind inadmisibilă.
Împotriva încheierii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, casarea încheieri și în consecință admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate, suspendarea judecății, pentru următoarele motive:
Instanța de fond în mod nelegal a respins cererea, interpretând greșit dispozițiile legale și neținând seama de următoarele argumente:
S-a arătat că ultima liniuță din art. 298 constituie temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o "abrogare implicită", ceea ce demonstrează pentru teoreticieni o vădită neinformare legislativă și reluarea unor teze vechi dar fondate în epoca emiterii lor pe un text legal, iar pentru judecători o gravă neglijență prin necunoașterea legii aplicabile și depășirea atributelor puterii judecătorești ( exces de putere).
S-a susținut că, potrivit dispozițiilor art. 62 și 63 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative "(1) Prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, trebuie abrogate, abrogarea poate fi totală sau parțială..(4) Dacă o normă de nivel inferior, cu același obiect, nu a fost abrogată expres de actul normativ de nivel superior, această obligație îi revine autorității care a emis primul act.(3) în vederea abrogării, dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres. începând cu legile și apoi celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificare a acestora".
Astfel, prin dispozițiile art. 62 și art. 63 din Legea nr. 24/2000 rezultă că legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea expresă directă, iar dispozițiile normative vizate trebuie determinate expres, începând cu legile și apoi cu celelalte acte normative, prin menționarea tuturor datelor de identificate a acestora.
S-a invocat de către recurentă că față de situația juridică dedusă judecății - modalitatea de soluționare a excepției necompetenței teritoriale a tribunalului și curții de apel, - respectiv conținutul prevederilor legale considerate ca fiind neconstituționalitate, este evident faptul că acestea din urmă antamează asupra modalității de soluționare a cauzei, având astfel o strânsă legătură cu obiectul dedus judecății.
Cu privire la motivele de neconstituționalitate, s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr.168/1999 ".cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea", iar potrivit dispozițiilor art. 284 din Codul Muncii, "judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e Procedură Civilă. Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente in a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori după caz, sediul".
În acest sens, s-a invocat faptul că există două dispoziții legale, aparent cu același obiect, pe care instanța de judecată este chemată a le ierarhiza în vederea stabilirii instanței competente, sens în care și într-un caz și în celălalt competența este absolută, părțile neputând deroga de la ca. astfel încât încălcarea regulii de competență teritorială exclusivă/absolută atrage nulitatea hotărâri.
Or, pentru stabilirea competenței teritoriale, intră în concurs Codul Muncii (Legea nr. 53/2004), dreptul comun in materie cu Legea nr. 168/1999 - Legea specială (la care trimite Codul Muncii în mod expres).
S-a invocat de către recurentă că pornind de la premisa că ambele legi sunt legi organice și prin urmare au forță juridică egală, urmează a se stabili dacă Legea nr. 168/1999 mai este în vigoare sau nu, având în vedere că în art. 298 alin. 2 din Codul Muncii, sunt identificate/marcate - actele normative abrogate expres total sau parțial, ultima liniuță fiind urmată de textul.orice alte dispoziții contrare".
Cu privire la acest aspect, s-au invocat de către recurentă dispozițiile art. 88 din Decretul nr. 16/1976 pentru aprobarea Metodologiei Generale de Tehnică Legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative "În proiecte trebuie să fie identificate toate dispozițiile legale contrare noii reglementări și să se prevadă expres abrogarea lor. Actele normative prevăzute a se abroga total sau parțial, vor fi menționate în ordine cronologică, începând cu legile și decretele. Abrogarea poate fi dispusă numai printr-un act de același nivel sau de nivel superior".
În acest sens s-a apreciat că în mod excepțional, în cazul în care datorită complexității reglementărilor, nu ar putea fi indicate toate dispozițiile legale contrare, se va putea adăuga, la sfârșitul enumerării actelor normative abrogate direct, formula de abrogare generică "și orice alte dispoziții contrare".
Cu alte cuvinte, abrogarea generică - indirectă a constituit o modalitate cu caracter excepțional, dar legală. în temeiul dispozițiilor Decretului nr. 16/1976.
S-a invocat de asemenea că actele normative se inițiază, se elaborează, se adoptă și se aplică în conformitate cu prevederile Constituției României, cu dispozițiile prezentei legi (ale Legii nr. 24/2000) precum și cu principiile ordinii de drept, iar în conformitate cu art. 15 din Legea nr. 24/2000, pentru evitarea paralelismelor, în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări in mai multe articole sau alineate din același act normativ, ori in două sau mai multe acte normative (în cazul dedus judecății art. 72 din Legea nr. 168/1999 și art. 284 din Codul Muncii ).
Or, "pentru stabilirea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere" (în cazul dedus judecății art. 249 din Codul Muncii, care trimite la legea specială privind soluționarea conflictelor de muncă, respectiv Legea nr. 168/1999), sens în care motivele de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile legale mai sus menționate au în vedere principiul efectivității juridice dezvoltat în ultima perioadă în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului respectiv in jurisprudența Curții Constituționale.
S-a invocat de către recurentă că în acord cu jurisprudența mai sus menționată, legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale, eficiente din punct de vedere al aplicabilității acestora, în sensul că trebuie să fie coerente, să evite paralelismul legislativ, să aibă vocația de a respecta drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor, să aibă o aplicabilitate practică, uniformă în sensul de a evita o jurisprudența neuniformă, situație față de care soluțiile total diferite pronunțate de aceeași instanță (curte de apel), asupra aceleiași chestiuni încalcă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Examinând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale invocate, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, sunt îndeplinite sub toate cele patru aspecte, iar cu referire la motivul de recurs se apreciază că excepția invocată are ca obiect prevederi legale, ce antamează asupra modalității de soluționare a excepției necompetenței teritoriale invocate, excepție care se impune a fi soluționată cu prioritate, fiind o excepție dirimantă, cu efect direct în soluționarea generală a cauzei.
Referitor la excepția de neconstituționalitate, opinia instanței este în sensul respingerii acesteia cu motivarea că abrogarea reprezintă procedeul tehnico-juridic prin care actele normative fără termen își încetează activitatea prin renunțarea la ele. Abrogarea cunoaște mai multe forme, respectiv expresă (directă și indirectă) când noul act normativ prevede că vechiul act normativ se abrogă în mod expres sau tacită când în noul act normativ nu se prevede nimic în legătură cu acțiunea vechilor norme juridice.
În acest din urmă caz, întrucât norma juridică nouă dă o reglementare, organul de aplicare (în speță, instanța) înțelege implicit că, în mod tacit, legiuitorul a dorit să scoată din vigoare vechea reglementare. Cu alte cuvinte, prin însăși existența noului act normativ in mod tacit rezultă intenția legiuitorului de a scoate din vigoare reglementările normative în materie anterioare.
Trebuie subliniat însă că un act normativ nu poate fi abrogat decât printr-un act normativ cu aceeași forță juridică sau cu forță juridică mai marea decât a celui abrogat.
Se observă că, atât Legea nr. 168/1999, cât și Legea nr. 53/2003, sunt legi organice și prin urmare au forță juridică egală, astfel că prin intrarea în vigoare a Codului Muncii (Legea nr. 53/2003) au fost abrogate implicit dispozițiile art. 72 din Legea nr. 168/1999 (abrogare parțială) conform cărora "cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente in a cărei circumscripției își are sediul unitatea".
De altfel, dispozițiile din Codul Muncii se raliază prevederilor europene și internaționale referitoare la jurisdicția muncii, în sensul că reglementările de la art. 284 privind competența teritorială au fost instituite în beneficiul salariatului (lucrătorului) pentru eficientizarea actului de justiție, în spiritul principiului celerității și al garantării accesului liber și imediat la justiție.
Mai mult. instanța reține că inserarea, în cuprinsul art. 298, prevederilor "se abrogă.orice alte dispoziții contrare" nu poate avea consecințe juridice asupra abrogării implicite a dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999, în sensul că excluderea sau includerea acestor prevederi apreciate ca neconstituționale nu dă eficacitate juridică dispozițiilor din Legea nr. 168/1999.
Pentru argumentele expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica încheierea recurată și va sesiza Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de pârâtă.
Dispozițiile art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale fiind imperative, instanța va suspenda judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr- până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Timiș la data de 14.05.2009 în dosar nr-.
Modifică încheierea recurată în sensul că admite cererea de sesizare a Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de pârâtă.
Suspendă judecata cauzei.
Trimite dosarul la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /02.09. 2009
Tehnored / 02.09.2009/2 ex
Prima instanță: și - Tribunalul Timiș
Președinte:Raluca PanaitescuJudecători:Raluca Panaitescu, Maria Ana Biberea, Aurelia
