Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1171/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

Secția Litigii de Muncă

și Asigurări Sociale

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1171

Ședința publică din 16 iulie 2009

PREȘEDINTE: Raluca Panaitescu

JUDECĂTOR 2: Florin Dogaru

JUDECĂTOR 3: Aurelia Schnepf

GREFIER: - -

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice - T împotriva sentinței civile nr. 1364/PI/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu Cu, C, V, Barzin, A, Reclamant, -, Sugariu, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, constatându-se că s-a solicitat judecarea în lipsă, cauza este oprită spre soluționare.

CURTEA,

În deliberare, constată că prin sentința civilă nr. 1364/PI/14 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis cererea de chemare în judecată și au fost obligați pârâții la plata către reclamanți a drepturilor salariale cuvenite și neacordate reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50% din salariul brut lunar începând cu data de 01.11.2007 la zi și în continuare, sume actualizate la data plății efective în funcție de perioada lucrată de fiecare reclamant în parte.

De asemenea, au fost obligați pârâții Curtea de APEL TIMIȘOARA și Tribunalul Timiș să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetele de muncă ale reclamanților, iar pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor solicitate de reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Timișa reținut că abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996 prin art. 42 din OG nr. 83/2000 reprezintă o încălcare a normelor constituționale referitoare la delegarea legislativă, cât și a dispozițiilor Legii nr. 125/2000 privind abilitatea Guvernului de a emite ordonanțe.

S-a mai reținut că prin Decizia nr. XXI a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, s-a admis recursul în interesul legii, statuându-se că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000, dezlegarea dată asupra problemelor de drept fiind obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă.

Excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice a fost respinsă, reținându-se dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31 din 1954, precum și faptul că opozabilitatea unui titlu executoriu este necesară pe parcursul executării sale, acest titlu referindu-se la realizarea unor creanțe ce se plătesc din bugetul de stat.

Împotriva sentinței susmenționate au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice.

Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a arătat că hotărârea recurată este criticabilă pentru motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.

În motivarea recursului, recurentul a arătat că art. 47 din Legea 50/1996, care prevedea sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate, a fost abrogat prin OG 83/2000.

S-a mai susținut că Legea nr. 50/1996 a fost abrogată prin nr.OG 8/2007, astfel încât sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007.

Prin recursul declarat, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Tas olicitat modificarea parțială a sentinței supusă reformării, in sensul respingerii acțiunii reclamantei față de pârâtul in discuție, pentru lipsa de legitimare procesuală pasivă.

Pentru justificarea motivelor de recurs care, in opinia recurentului, ar determina incidența in speță a prevederilor art. 304 pct.9 și 304 ind.1/pr.civ., autorul căii de atac a invocat excepția lipsei calității sale procesual pasive,cu motivarea că Ministerul Economiei și Finanțelor nu se poate confunda cu statul sau cu bugetul de stat, rolul său fiind acela de a răspunde de elaborarea proiectului legii bugetului. Recurentul este ordonator principal de credite la fel ca și Ministerul Justiției. Cele două instituții sunt ordonatori principali de credite pentru personalul acestor instituții, iar potrivit art. 29 alin.3 din Legea nr. 72/1996 privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite.

Legal citați, intimații reclamanți nu au depus întâmpinare.

Examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit disp. art. 3041.pr.civ. și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, Curtea reține următoarele:

n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv: "Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".

Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.

Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese. Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.

Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".

Textul dispozitivului utilizeaza un verb la timpul prezent ("au dreptul"), ce justifica interpretarea ca acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți precum și personalul ui auxiliar de specialitate si la data pronuntarii deciziei nr. XXI, respectiv 10.03.2008, in ciuda abrogarii Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, in intregime, prin OUG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.

Examinând actele și lucrările dosarului, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, se apreciază că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, întrucât pârâtul are calitatea de ordonator principal de credite, însă obligația ce îi incumbă nu este de a plăti drepturile salariale cuvenite angajaților Ministerului Justiției, nefiind vorba despre un raport juridic direct de dreptul muncii dintre reclamanți-angajați ai Ministerului Justiției și angajator, ci despre obligația Ministerului Finanțelor Publice conferită potrivit Legii bugetului de stat pentru anul 2008, respectiv Legea nr. 388/2007, aceea de a constitui volumul veniturilor și al cheltuielilor pe destinații și pe ordonatori principali de credite pentru bugetul de stat.

Astfel, obligația stabilită în sarcina Ministerului Finanțelor Publice în raport de obiectul cererii nu se referă la reglementările din art. 25 din nr.OUG 37/2008, strict cu privire la plata drepturilor salariale pentru angajații Ministerului Justiției. Totodată, acest minister, potrivit legii nr. 500/2002, a HG nr. 208/2005, coordonează activitățile privind sistemul bugetar, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor de rectificare a acestor bugete și aprobă prin bugete sume pentru instituțiile publice, care în temeiul ordonanței Guvernului nr. 22/2007 vor executa obligațiile de plată potrivit cu titlurile executoriu.

Având în vedere cele expuse, Curtea constată recursurile pârâților Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice neîntemeiate, urmând să le respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Direcția Generală a Finanțelor Publice - T împotriva sentinței civile nr. 1364/PI/14.05.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

Fără cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 iulie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

- -

Red. / 2.09.2009

Tehnored / 2.09.2009/2 ex

Prima instanță: și - Tribunalul Timiș

Președinte:Raluca Panaitescu
Judecători:Raluca Panaitescu, Florin Dogaru, Aurelia Schnepf

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1171/2009. Curtea de Apel Timisoara