Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1225/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA COD OPERATOR 2928
SECȚIA CONFLICTE de muncă
și Asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1225
Ședința publică din 20 august 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER:
Pe rol se află judecarea recursul reclamanților, C, declarat împotriva sentinței civile nr. 520/15.05.2009 pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C-S și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care nemaifiind alte probe de administrat instanța reține cauza spre competentă soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată că:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, la data de 16.12.2008, reclamanții, C, personal auxiliar în cadrul Tribunalului C-S, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Timișoara, Tribunalul C-S, cu citarea, pentru opozabilitate, a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca, prin sentința ce se va pronunța, să fie obligați pârâții: să calculeze și să plătească drepturile reprezentând diferența de salarizare dintre reclamanți, în calitate de grefieri, grefieri arhivari și personal conex (personal auxiliar de specialitate) și specialiștii IT din cadrul instanței (personal auxiliar de specialitate - foști grefieri informaticieni), începând cu aprilie 2008 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, precum și pentru viitor; să plătească reclamanților drepturile de mai sus, actualizate cu indicele de inflație, ca urmare a devalorizării monedei naționale, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârii judecătorești (plata efectivă); să se efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă; să fie obligat Ministerul Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii formulate de reclamanți se arată că prin Legea nr. 97/114.04.2008, privind aprobarea nr.OUG 100/2007 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, publicată în Monitorul Oficial nr. 294 din 15.04.2008 și intrată în vigoare la data de 18.04.2008, au fost aduse următoarele modificări Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești:
"14.La articolul III, înainte de punctul I se introduc încă două puncte cu următorul cuprinse:
La articolul 3, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprinse:
Art. 3 (1) Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT", astfel fiind schimbată denumirea grefierilor informaticieni în specialiști IT, această categorie rămânând, totuși, personal auxiliar de specialitate.
Prin același act normativ, s-a creat o situație vădit discriminatorie, în sensul că, deși grefierii și noua categorie, specialist IT, făceau parte din cadrul personalului auxiliar de specialitate, având chiar la acel moment salarii identice, stabilite pe aceeași grilă de salarizare din nr.OG 8/2007, s-a stabilit că o parte din personalul auxiliar de specialitate, anume specialiștii IT, să deroge de la regula generală, aceea de a fi salarizați conform nr.OG 8/2997, și să fie salarizați conform anexei de salarizare a magistraților, stabilită de nr.OUG 27/2006.
Astfel, prin Legea nr-, s-a stabilit:
"16. La articolul VI punctul 2, la articolul 11, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins:
(2) Salariul de bază pentru specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, precum și pentru specialiștii în domeniul informatic din aparatul propriu al Ministerului Justiției, al Consiliului Superior al Magistraturii, al Înaltei Curți de Casație și Justiție și al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și de la instanțe și parchete se stabilește potrivit nr. crt. 28 de la lit. A din anexă, cu excepția situației în care, la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, beneficiază de un salariu de bază mai mare".
Astfel, s-a ajuns ca în prezent, o parte a personalului auxiliar de specialitate (specialist IT), care are același statut, aceleași drepturi și obligații stabilite prin Legea nr. 567/2004, să fie salarizată potrivit Anexei de salarizare pentru magistrați, în timp ce restul personalului de specialitate să fie salarizat în continuare potrivit Anexei și grilelor de salarizare stabilite de nr.OG 8/2007, pentru salarizarea personalului auxiliar.
În conformitate cu prevederile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, purtând titlul "Interzicerea discriminării", "exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine naționale sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație", acesta fiind principiul egalității tuturor în fața legii, "lista cuprinsă în art. 14 nefiind limitată", dreptul la nediscriminare "protejând persoanele fizice și persoanele juridice aflate în situație asemănătoare, împotriva aplicării unui tratament diferit" ( 23 iulie 1968 citat de - "Convenția europeană a drepturilor omului" - Comentariu pe articole -. - Drepturi și libertăți). Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la care România a aderat, trebuie respectată cu prioritate față de dreptul intern, în caz contrar instituindu-se răspunderea pentru neexecutarea obligațiilor pe care și le-a asumat Statul Român.
Conform art. 21 alin.1 din nr.OG 137/2000, grefierii, în calitate de persoane discriminate, au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun și procedurii prevăzute de nr.OG 137/2000, modificată și completată de Legea nr. 324/2006. Având în vedere că faptele de discriminare directă la care sunt supuși reclamanții sunt săvârșite de instituții la care aceștia sunt încadrați în muncă, în cadrul raporturilor de muncă, despăgubirile trebuie solicitate potrivit dreptului comun al muncii.
Conform art. 16, "Egalitatea în drepturi", din Constituția României, potrivit care: "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", trebuie ca și reclamanții - grefieri, să beneficieze de diferența de salarizare de care beneficiată specialiștii IT, colegii reclamanților, care sunt, ca și reclamanții, personal auxiliar de specialitate.
Referitor la drepturile cuvenite fiecărui reclamant, se solicită ca modul de calcul al diferenței de salarizare dintre specialiștii IT și restul personalului auxiliar de specialitate să fie înaintate de compartimentul financiar-contabil al tribunalului, întrucât în litigiile de muncă, sarcina probei este inversată, aceasta revenind angajatorului.
Reclamanții au depus la dosar, în susținerea acțiunii, extras din Legea nr. 567/2004, nr.OG 8/2007, Legea nr. 97/21008 și au fost invocate dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare, prin care se solicită respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În motivare, se arată că cererea reclamanților este întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin.(1) din nr.OG 137/2000, respectiv art. 27 alin. (1) în forma republicată a actului normativ și are ca obiect acordarea altor drepturi decât cele stabilite prin lege, texte de lege care au fost declarate neconstituționale.
Astfel, prin decizia nr. 1325/4.12.2008, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile nr.OG 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative, decizia Curții Constituționale fiind obligatorie.
Pe fond, se arată că diferențierea de salarizare aplicată nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată, precum și atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar.
După cum a statuat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a putea vorbi de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile, adică persoanele aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, să beneficieze de un tratament diferențiat.
Mai mult, chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a statuat că este permisă distincția între astfel de situații, dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă sau, altfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Jurisprudența Curții nu definește noțiunea de situații analoage sau comparabile, acestea fiind chestiuni ce rezultă din împrejurările concrete ale fiecărei cauze.
În cauza de față, unde se ridică chestiunea unei discriminări în materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma calității de personal auxiliar, criteriul fiind mult prea general, având în vedere că atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri sunt diferențiate în funcție de funcția ocupată, ci din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară cu incidență în ceea ce privește cerințele necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
În ceea ce privește situația grefierilor informaticieni, atribuțiile de serviciu ale acestora sunt radical diferite de cele ale grefierilor de ședință/grefierilor arhivari/grefierilor registratori, astfel încât trebuie respinsă de plano identificarea unei situații analoage sau comparabile între aceste categorii, art.34 din Legea nr.567/2004 stabilind că pentru numirea în funcția de grefier informatician este necesară absolvirea de studii superioare de specialitate.
Se consideră că funcția de grefier nu este identică cu cea de grefier arhivar ori cea de grefier informatician sub aspectul naturii funcției, complexității atribuțiilor, răspunderii funcției, elemente care determină și o salarizare diferită a acestor categorii.
Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat Punct de V, potrivit căruia Curtea Europeană a Drepturilor Omului, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță, reclamanții au introdus acțiune în instanță, în temeiul art.27 din nr.OG137/2000 republicată, solicitând admiterea unor drepturi bănești ca urmare a încălcării principiului nediscriminării.
În conformitate cu prevederile art. 27 din nr.OG 137/2000, republicată, posibila victimă a discriminării poate introduce acțiune direct în instanță, prin care să solicite despăgubiri și restabilirea situației anterioare, fiind obligat să probeze, în egală măsură cu cel acuzat, existența sau nu a discriminării (principiul inversării sarcinii probei).
Prin sentința civilă nr. 55/25.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr-, a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulată de reclamanți împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul C-S, Curtea de Apel Timișoara, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Tribunalului C-
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că la data de 20.01.2009, Curtea Constituțională a României a pronunțat Decizia nr.104/2009 prin care au fost declarate neconstituționale prevederile art. I și II din nr.OUG 75/2008, ce stabileau o competență specială de soluționare în fond a litigiilor care au ca obiect salarizarea personalului din justiție în favoarea curților de apel.
Potrivit prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Curtea de Apel Timișoara, văzând că nu mai poate acorda eficiență unor prevederi legale declarate neconstituționale, ca efect al controlului de conformitate al acesteia cu dispozițiile legii fundamentale, a făcut aplicarea normelor de drept comun în materia litigiilor de muncă prevăzute de art. 2 pct. 1 lit. c din Codul d e procedură civilă, corelate cu cele ale art. 284 alin. 1 și 2 Codul muncii.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului C-S sub nr-, la data de 12.03.2009.
Prin sentința civilă nr. 520 din 15.05.2009, Tribunalul C - S, a respins acțiunea reclamanților, reținând următoarele:
Reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate (grefieri de ședință, grefieri arhivari, grefieri registratori, agent procedural, aprod), respectiv de personal conex.
Potrivit prevederilor art. 3 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate și ale art. 3 din nr.HG 290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni, registratori".
Examinând dispozițiile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și prevederile nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar, rezultă că legiuitorul a înțeles să anumitor categorii de grefieri beneficii salariale superioare în raport cu altele, concretizate într-un coeficient de multiplicare superior.
Diferențierea de salarizare aplicată nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată, precum și atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar.
După cum a statuat în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a putea vorbi de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile, adică personale aflate în situații analoage sau comparabile, în materie, să beneficieze de un tratament diferențiat.
Mai mult, chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a statuat că ester permisă distincția între astfel de situații, dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă sau, altfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Jurisprudența Curții nu definește noțiunea de situații analoage sau comparabile, acestea fiind chestiuni ce rezultă din împrejurările concrete ale fiecărei cauze.
În cauza de față, unde se ridică chestiunea unei discriminări în materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma calității de personal auxiliar, criteriul este mult prea general, având în vedere că atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri sunt diferențiate în funcție de funcția ocupată, ci din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară cu incidență în ceea ce privește cerințele necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora.
În ceea ce privește situația grefierilor informaticieni, atribuțiile de serviciu ale acestora sunt radical diferite de cele ale grefierilor de ședință/grefierilor arhivari/grefierilor registratori, astfel încât trebuie respinsă de plano identificarea unei situații analoage sau comparabile între aceste categorii, art.34 din Legea nr.567/2004 stabilind că pentru numirea în funcția de grefier informatician este necesară absolvirea de studii superioare de specialitate.
Funcția de grefier nu este identică cu cea de grefier arhivar ori cea de grefier informatician sub aspectul naturii funcției, complexității atribuțiilor, răspunderii funcției, elemente care determină și o salarizare diferită a acestor categorii.
Împotriva sentinței susmenționate au declarat recurs reclamanții, solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanții au arătat că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că prin legea de salarizare este prevăzut faptul că grefierii cu studii superioare să aibă studii superioare de specialitate, respectiv studii juridice, discriminarea salarială dintre grefieri și personalul IT fiind evidentă, aceștia neputând avea un salariu mai mare decât grefierii cu studii superioare.
S-a mai invocat și faptul că din practica existentă la nivelul instanțelor, în sensul că asistenții judiciari au fost asimilați magistraților, tot așa se poate reține că funcția de grefier cu studii superioare să fie asimilată din punct de vedere salarial cu funcția de grefier informatician - personal.
În ceea ce privește fondul recursului, examinând cauza sub toate aspectele sale potrivit dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă și cu precădere prin prisma motivelor de recurs invocate de recurenți, Curtea constată recursul neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Așa cum a reținut și instanța de fond, se constată că potrivit prevederilor art. 3 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate și ale art. 3 din nr.HG 290/2005 privind aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, este format din: grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, informaticieni, registratori".
Diferențierea de salarizare aplicată nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective privind pregătirea profesională diferită, specializată, precum și atribuțiile de serviciu concrete ale diferitelor categorii de personal auxiliar. Discriminarea invocată de reclamanți nu poate exista având în vedere că reclamanții - grefieri și personalul din cadrul instanțelor nu se află în situații similare în ceea ce privește atribuțiile de serviciu, acestea fiind diferite și specifice fiecărei funții în parte.
De asemenea nu se poate reține situația magistraților asistenți, invocată de recurenții reclamanți, întrucât salariale ale acestora sunt acordate în conformitate cu dispozițiile OG 27/2006, și nu prin analogie cu drepturile salariale ale magistraților.
Având în vedere cele expuse, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamanților, C, declarat împotriva sentinței civile nr. 520/15.05.2009, pronunțată de Tribunalul C - S în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.08.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red../10.09.2009
Tehnored. /2 ex/ 10.09.2009
Prima instanță: Tribunalul C -
Jud., jud.
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Dumitru
