Speta drept civil. Decizia 1224/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIALITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1224
Ședința publică din 20 august 2009
PREȘEDINTE: Maria Ana Biberea
JUDECĂTOR 2: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 3: Dumitru
GREFIER:
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva deciziei civile nr. 860/22.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Tribunalul Timiș /2007, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii C-
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimatele și, lipsă fiind celelate părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,instanța constată că intimații au depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 12.08.2009, concluzii scrise, apoi nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra cererii de revizuire.
Intimata solicită respingerea cererii de revizuire și menținerea deciziei Curți de APEL TIMIȘOARA, nr. 860 din 22.10.2007.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 86022.10.2007 a Curții de APEL TIMIȘOARAs -au admis recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, Tribunalul Timiș, Direcția Generală a Finanțelor Publice T în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 1567 pronunțată la 28 iunie 2007 de către Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții, intervenienta și pârâta intimată Curtea de APEL TIMIȘOARA.
S-a modificat în parte sentința menționată în sensul obligării pârâților doar la plata sporului de fidelitate în condițiile art. 18 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 și la majorarea salariului de bază cu 5%, respectiv 7% conform art. 19 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, respingându-se în rest acțiunea și cererile de intervenție.
Pentru a decide astfel, Curtea a arătat că potrivit art. 40 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care-și desfășoară activitatea, presupunând că funcționarii publici beneficiază de sporurile și drepturile salariale stabilite de legea de salariale a funcționarilor publici, dar și de sporurile sau alte drepturi salariale specifice autorității în care-și desfășoară activitatea în condițiile în care nu sunt prevăzute de legea funcționarilor publici.
Prin urmare, a reținut Curtea că sporul de fidelitate prevăzut de art. 18 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești și majorarea salariului de bază cu 5% conform art. 19 alin. 1 din aceeași lege, nu sunt sporuri sau drepturi prevăzute de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 aprobată cu modificările prevăzute de Legea nr. 76/2005 concluzionându-se că reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de aceste sporuri și drepturi salariale.
Împotriva acestei decizii s-a formulat cerere de revizuire de către revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților.
Motivându-se cererea de revizuire, s-a arătat că instanța de recurs a pronunțat o decizie susceptibilă de revizuire prin prisma motivului prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, arătându-se că, considerentele hotărârii pronunțată de instanța de fond cât și cea pronunțată în recurs au ca suport dispozițiile art. 40 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004, reținându-se că funcționarii publici beneficiază de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care-și desfășoară activitatea.
A mai invocat revizuientul și decizia nr. 23/12.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosar nr. 6/2008 prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se că "Dispozițiile art. 40 și 41 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, ale art. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006 și ale art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare ale drepturilor salariale și ale altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, se interpretează în sensul că:
Funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea".
Prin urmare, a arătat recurenta că prin decizia nr. 860/22.10.2007, în mod greșit s-a dispus obligarea pârâților la plata către reclamanți, încadrați ca funcționari publici, a unor drepturi salariale prevăzute de lege pentru alte categorii profesionale, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 5 din Codul d e procedură civilă, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii de revizuire și modificarea în tot a deciziei civile pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA în sensul de a respinge în tot pretențiile reclamanților.
Examinând decizia atacată în raport cu motivele invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, Curtea constată cererea de revizuire neîntemeiată.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 322 alin. 1 pct. 5 teza I din Codul procedură civilă (temeiul de drept invocat), revizuirea se poate cere "dacă, după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ".
Ori înscrisul invocat de revizuient constând în decizia nr. 23/12.05.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în dosar nr. 6/2008 prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, statuându-se că "Dispozițiile art. 40 și 41 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pe anul 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 76/2005, ale art. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2006 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2006, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 417/2006 și ale art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare ale drepturilor salariale și ale altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 232/2007, se interpretează prin aceea că:
Funcționarii publici din cadrul instanțelor și parchetelor nu beneficiază de drepturile bănești reglementate de legislația specifică personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea", nu constituie înscris nou, doveditor, neavând acest caracter în accepțiunea dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, această decizie în interesul legii și care reprezintă înscrisul pe care se întemeiază cererea de revizuire, trebuia să fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuită. Deci, cu alte cuvinte, ar putea constitui motiv de revizuire descoperirea numai acelor înscrisuri reținute de partea potrivnică sau celor ce nu au putut fi produse datorită unei forțe majore.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 326 și următoarele Cod procedură civilă în considerarea dispozițiilor art. 322 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, neregăsindu-se niciuna dintre ipotezele strict și limitativ prevăzute la acest caz de revizuire cererea de revizuire urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul Ministerul Justiției și Libertăților împotriva deciziei civile nr. 860/22.10.2007, pronunțată de Curtea de APEL TIMIȘOARA - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, și, Curtea de APEL TIMIȘOARA, Direcția Generală a Finanțelor Publice T, Tribunalul Timiș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. /02.09.2009
Tehnored. /02.09.2009
Președinte:Maria Ana BibereaJudecători:Maria Ana Biberea, Vasilica Sandovici, Dumitru
