Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 123/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.123/2009-
Ședința publică din 27 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Bocșe Elena judecător
- - - judecător
R - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SMp rin președinte cu sediul în S M,-, jud. S M, intimații pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI S M cu sediul în S M,-, jud. S M, CONSILIUL LOCAL C cu sediul în Carei, jud. S M, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în Carei, jud. S M și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.3 Carei, cu sediul în localitatea Carei,-, jud. S M, împotriva sentinței civile nr. 1326/D din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței cele de mai sus, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1326/D din 10 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a CONSILIULUI JUDEȚEAN S
A fost admisă acțiunea reclamanților, reprezentați prin SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR S M, cu sediul în S M,-, formulată împotriva pârâților INSPECTORATUL ȘCOLAR S M cu sediul în S M,-, CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, P-ța 25 Octombrie, nr. 1, CONSILIUL LOCAL C, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, ȘCOALA CU. I-VIII NR. 3 C,-, județul S M și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, începând cu data de 01.01.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, drepturile salariale neachitate, reprezentate de diferența dintre salariul de bază minim brut garantat prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul de bază brut de încadrare al fiecăruia dintre reclamanți, actualizate la momentul plății cu indicele de inflație.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Este competent să soluționeze conflictul de drepturi de față atât ratione materiae, conform art. 2 lit. c proc.civ. cât și din punct de vedere teritorial, potrivit art. 284 Codul muncii.
Înainte de examinarea pretenției concrete formulată de către reclamantă, instanța s-a considerat obligată să ofere un răspuns la chestiunea ridicată în fața sa, prin chiar acțiunea cu care a fost sesizată, referitoare la aplicabilitatea directă a contractului colectiv de muncă încheiat la nivel național.
Răspunsul la această problemă este afirmativ, iar obținerea sa este facilă, decurgând, pe de o parte, din numărul M al textelor de lege care impun o atare concluzie și, pe de altă parte, din modul clar de redactare al normelor. Astfel, art. 11 și 30 din Legea nr. 130/1996, republicată, privind contractul colectiv de muncă, art. 236 alin. 4, art. 238 alin. 2, art. 239, art. 241 alin. 1 lit. d și art. 243 din Codul muncii, dispun că, în această materie, contractul colectiv de muncă unic la nivel național constituie legea părților, că executarea contractului este obligatorie pentru părți, că neîndeplinirea obligațiilor asumate atrage răspunderea părților vinovate, că prevederile acestora se aplică pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară și că contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă.
În mod evident, în circumstanțele legale descrise, tribunalul a reținut că în această materie, contractul colectiv de muncă unic la nivel național reprezintă un izvor de drept și dispozițiile sale produc efecte directe în planul drepturilor și obligațiilor părților contractului individual de muncă, chiar dacă prevederile respective nu au fost cuprinse în corpul contractului individual de muncă.
Analizând pretențiile salariale reclamate, tribunalul a reținut că acestea sunt întemeiate.
Potrivit art. 40 alin. 1 lit. d din Contractul colectiv de muncă unic nr. 2895/29.12.2006 la nivel național pe anii 2007-2010, publicat în Of. partea V nr. 5/29.01.2007 (), coeficientul minim de ierarhizare pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, este egal cu 2.
Conform art. 40 alin. 2 din, coeficientul de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
În consonanță cu art. 40 alin. 4 din, salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007.
Cum părțile aflate în litigiu nu au negociat salariul minim pe unitate la care să se aplice coeficientul de ierarhizare prevăzut la alin. 1, dar cum, în conformitate cu disp. art. 238 alin. 2 din Codul muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractul colectiv de muncă, coeficientul de ierarhizare se va aplica la salariul de bază minim brut stabilit prin.
În consecință, remunerația părții reclamante are drept componentă primară salariul de bază minim brut de 880 lei/lună.
În ceea ce privește cererea reclamantei de actualizare drepturilor salariale cu indicele de inflație, tribunalul a găsit-o, de asemenea, ca fiind întemeiată, cu argumentarea că între momentul scadenței obligației de acordare a dreptului și momentul plății efective a avut loc un proces notoriu de erodare a valorii leului, iar ideea de echitate și de executare cu bună credință a obligațiilor justifică reevaluarea creanței. În plus, instanța are în vedere și împrejurarea că principiul nominalismului monetar a fost abandonat chiar de către legiuitor (a se vedea spre exemplu disp. art. 371 indice 2 alin. 3.proc.civ.).
Față de faptul că potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic și Legii 84/1995, republicată, atât inspectoratului școlar, cât și consiliului județean, consiliului local și primarului le revin obligații în ceea ce privește administrarea actului de învățământ prin încadrarea cadrelor didactice, promovarea acestora și alocarea de fonduri pentru finanțarea de bază a unităților de învățământ, instanța a apreciat că au calitate procesuală pasivă și a respins excepțiile invocate de aceștia.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul, în temeiul art. 281-291 Codul muncii și art. 70-82 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâții să plătească acesteia, începând cu data de 01.01.2007 și până la data pronunțării prezentei sentințe, drepturile salariale neachitate, reprezentate de diferența dintre salariul de bază minim brut garantat prin Contractul colectiv de muncă unic la nivel național și salariul de bază brut de încadrare al reclamantei, actualizat la momentul plății cu indicele de inflație.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat recurs pârâtul - recurent Consiliul Județean S M, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, invocă lipsa calității procesuale pasive a recurentei, apreciind că în mod greșit instanța de fond a reținut că recurentul ar fi direct implicat în finanțarea instituțiilor de învățământ.
În fapt, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, iar potrivit art. 17 din HG. 538/2001, după aprobarea legii bugetului de stat, Consiliul Județean, cu asistența și a Inspectoratului Școlar, prin hotărâre va repartiza sumele defalcate în cuantumul și cu respectarea destinațiilor aprobate prin legea bugetului de stat.
Pe cale de consecință, apreciază că recurenta nu poate face repartizarea fondurilor decât în cuantumul și cu respectarea destinațiilor aprobate prin legea bugetului de stat, neputând fi obligat la plata retroactivă a drepturilor acordate, întrucât nu avea disponibilitatea de a repartiza la bugetul unităților administrativ teritoriale alte sume, conform destinației și în alt cuantum decât așa cum au fost aprobate prin legea bugetului de stat.
Cu privire la fondul dreptului pretins, arată că dispozițiile art. 11 alin.1 lit.d din Legea 130/1996 reprezintă norma generală cu privire la efectele și întinderea aplicabilității contractelor colective de muncă, fără să înlăture însă interpretarea și aplicabilitatea normei speciale care prevede că sindicatele și ministerele vor putea negocia cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestor categorii de personal și pentru constituirea surselor.
În aceste condiții, investirea instanței cu o astfel de cerere este de natură să genereze o imixtiune, existând o procedură administrativă pentru revendicarea dreptului.
În drept, invocă dispozițiile art. 299 și următorii Cod procedură civilă, art. 304, pct.9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
În mod corect a respins instanța de fond excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de intimatul Consiliul Județean S
Astfel, potrivit OUG. 32/2001 și HG. 538/2002, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe al căror rază acestea își desfășoară activitatea, urmând ca toate cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu 01 ianuarie 2001, pentru finanțarea acestor instituții să se regularizeze cu bugetele locale, după aprobarea legii bugetului de stat.
După aprobarea bugetului de stat, Consiliul Județean, prin hotărâre și cu asistența Inspectorului Școlar va repartiza sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat pentru bugetele unităților administrativ teritoriale, și în cadrul acestora, pe fiecare instituție de învățământ preuniversitar.
Din cele mai sus reținute, rezultă că pârâtul din prezenta cauză are atribuții în activitatea de finanțare a învățământului preuniversitar, inclusiv în ceea ce privește drepturile salariale ale cadrelor didactice, ceea ce îi conferă acestuia legitimare procesuală pasivă.
Nici pe fond, recursul recurentului nu este întemeiat: astfel neurmarea procedurii administrative prealabile - invocată de recurent - nu poate fi apreciată ca o cauză de inadmisibilitate a acțiunii, orice altă interpretare fiind contrară principiului liberului acces la justiție, garantat de legea fundamentală.
Pe de altă parte, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel de unitate, cum nici acestea nu pot la rândul lor să conțină clauze inferioare celor la nivel de ramură sau la nivel național.
Prevederile legale referitoare la drepturile salariaților având un caracter minimal nu este culpa salariatului că nu s-a negociat salariul minim pe unitate (la care să i se aplice coeficientul de ierarhizare prevăzut de art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național), aceste prevederi fiind aplicabile și personalului din învățământ, încadrat pe funcțiile pentru care se cere pregătire de studii superioare - neputând coexista două salarii de bază minime brute pentru aceeași salariați.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea urmează în temeiul art. 304 indice 1, art. 312 alin.1 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul CONSILIUL JUDEȚEAN S M cu sediul în S M, P-ța. 25 Octombrie, nr.1, jud. S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PREUNIVERSITAR SMp rin președinte cu sediul în S M,-, jud. S M, intimații pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI S M cu sediul în S M,-, jud. S M, CONSILIUL LOCAL C cu sediul în Carei, jud. S M, PRIMARUL MUNICIPIULUI C, cu sediul în Carei, jud. S M și ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR.3 Carei, cu sediul în localitatea Carei,-, jud. S M, împotriva sentinței civile nr. 1326/D din 10 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Satu Mare pe care o menține în întregime.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - R - - -
Red.dec.- /06.02.2009
Jud.fond. -
Dact./09.02.2009
Ex.2
Președinte:Bocșe ElenaJudecători:Bocșe Elena, Pantea Viorel, Roman Florica
