Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1250/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ -
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1250/R/2008
Ședința publică din 17 septembrie
PREȘEDINTE: Maria Galeș JUDECĂTOR 2: Dana Cigan
JUDECĂTOR 3: Aurora Popa
Judecător - -
Grefier - -
Pe rol,soluționarea recursului civil introdus de recurenta pârâtă SC ROMANIA SRL, cu sediul social în T, Calea, km 5.7 în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în,-, județul T împotriva sentinței civile nr. 157/LM din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor; având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru; intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu prevederile art. 242 cod procedură civilă, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 157/LM din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata SC ROMANIA SRL și în consecință:
A obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 10387 lei reprezentând spor de vechime cuvenit și neachitat reclamantului începând cu data de 17.04.2004. și până la pronunțarea hotărârii.
S-a respins capătul de cerere privind acordarea sporului de vechime și în continuare pe durata derulării contractului individual de muncă.
Din considerentele sentinței se reține că în baza contractului individual de muncă nr.-/14596 înregistrat la ITM T la 19.09.2000. reclamantul este angajatul societății pârâte SC ROMANIA SRL în funcția de operator linie.
Potrivit carnetului de muncă depus la dosar, reclamantul are o vechime în muncă de peste 20 de ani, începând cu data de 1.03.2005. reclamantul înregistrând 20 de ani vechime în muncă.
Potrivit art 3 al.1 din L 130/1996 " negocierea colectivă, la nivel de unitate, este obligatorie, cu excepția cazului în care unitatea are mai puțin de 21 de salariați". Deși societatea pârâtă nu se încadrează în excepția sus amintită, nu are înregistrat nici un contract colectiv de muncă la nivel de unitate, în perioada 2003 - 2006.
În temeiul disp. art. 247 muncii " în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramură nu există contract colectiv de muncă, se aplică contractul colectiv de muncă încheiat la nivel superior".
Prin urmare, drepturile salariaților societății pârâte sunt cele prevăzute în contractele colectiv de muncă la nivel de ramură electrotehnică, electronică, mecanică fină, utilaje și apărare pe anii 2003, 2004, 2005 și 2005. În anexa nr.1. la poziția 160 figurează și SC ROMANIA SRL.
Potrivit prev. art 40 al.3 lit d din contractul colectiv de muncă negociat la nivel național, sporul de vechime ce poate fi acordat unui salariat " pentru vechime în muncă este de minimum 5% pentru 3 ani vechime și maximum 25% la o vechime de peste 20 ani, din salariul de bază".
În consecință, cererea reclamantului este întemeiată, urmând a fi admisă în parte, cu obligarea pârâtei la plata în favoarea reclamantului a sumei de 10.387 lei reprezentând sporul de vechime cuvenit și neachitat reclamantului începând cu data de 17.04.2004. și până la pronunțarea hotărârii. Suma de 10.387 lei este cea stabilită de către expertul ec. G prin raportul de expertiză depus la filele 71 și 72.
Apărările pârâtei în sensul că sporul de vechime este inclus în salariul încasat de către reclamant sunt neîntemeiate, de vreme ce societatea pârâtă nu a prezentat nici un act adițional în acest sens.
De asemenea instanța a respins capătul de cerere privind acordarea sporului de vechime și în continuare pe durata derulării contactului individual de muncă, întrucât dreptul reclamantului nu este născut, actual. Se știe că pentru a putea fi exercitat în mod valabil dreptul la acțiune trebuie să îndeplinească următoarele două condiții: dreptul afirmat de reclamant să rezulte dintr-un raport juridic recunoscut de lege și ca acest drept să fie actual.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC România SRL solicitând modificarea în parte, în sensul respingerii în totalitate a acțiunii reclamantului.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct 9 cod procedură civilă, recurenta susține că sentința este nelegală și netemeinică dată prin aplicarea greșită a legii și a probelor administrate.
Astfel, susține, în esență, că suma stabilită în favoarea reclamantului a fost reținută greșit ca fiind de 10387 lei în loc de 8919 lei cât a precizat expertul prin răspunsul la obiecțiuni, apoi instanța a ignorat contractul individual de muncă și voința părților, încălcând astfel dispozițiile art. 155 din codul muncii și art. 40 alin 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și la nivel național, deși din probele administrate rezultă clar această voință a părților în sensul cuprinderii sporului de vechime în muncă în salariul negociat.
Consideră că instanța a interpretat greșit și cuantumul sporului de vechime cuvenit contestatorului, raportat la dispozițiile art. 40 alin 3 din contractul colectiv de muncă la nivel național cu privire la tranșele acestui spor și a ignorat probele administrate hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, din care rezultă fără dubii că sporul de vechime în muncă este inclus în salariul negociat, sens în care invocă procesul verbal de control al ITM T nr. 15359 din 12 decembrie 2005 și contractul colectiv de muncă aplicabil la nivelul unității pe anii 2001- 2003, înregistrat la T, dar care poate constitui un început de dovadă scrisă.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, toate criticile aduse sentinței fiind neîntemeiate, suma stabilită de instanță fiind conformă cu raportul de expertiză, sporul de vechime nefiind inclus în salariul negociat.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 ind 1 cod procedură civilă, instanța constată următoarele:
Criticile aduse sentinței de către recurentă sunt nefondate- soluția pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică bazată pe aprecierea justă a probelor administrate.
Astfel, în ceea ce privește primul motiv de recurs privind cuantumul sporului de vechime instanța de recurs reține că suma stabilită în sarcina pârâtei cu acest titlu este corectă conform expertizei contabile întocmite în cauză de expert G, raportat la vechimea în muncă și salariul de bază conform art. 155 din codul muncii, conform art. 40 alin 3 lit d din contractul colectiv de muncă la nivel național.
Faptul că expertul prin răspunsul la obiecțiuni a calculat sporul de vechime conform susținerilor pârâtei într-un alt cuantum decât cel stabilit inițial prin expertiză conform dispozițiilor legale mai sus enunțate nu poate constitui temei de modificare a hotărârii, suma datorată de pârâtă cu titlu de spor de vechime, trebuind să fie conformă cu dispozițiile legale în materie, respectiv codul muncii și contractul colectiv de muncă la nivel național.
Susținerile recurentei cu privire la consimțământul părților la includerea sporului de vechime în muncă în salariul negociat mai mare cu 20% decât salariul minim pe economie sunt nefondate în condițiile în care pe de o parte nu se specifică nici o sumă la spor de vechime în contractul individual, iar pe de altă parte acest spor nici nu poate fi uniformizat pentru toate persoanele existând stabilite tranșe pentru fiecare perioadă de vechime conform dispozițiilor legale în materie, salariații, potrivit art. 38 din codul muncii neputând renunța la drepturile ce le sunt recunoscute de lege, orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi fiind lovită de nulitate.
Este evident că aceste clauze ale contractului colectiv de muncă la nivel de unitate invocate de recurentă sunt lovite de nulitate, în condițiile în care se tinde la limitarea drepturilor salariaților, iar faptul că într-un proces verbal de control al ITM T s-a consemnat o stare de fapt, este evident că nu dovedește respectarea dispozițiilor legale de către pârâta recurentă.
Prin urmare, corect a reținut instanța de fond că sporul de vechime nu a fost evidențiat nici în contractul individual de muncă și nici în carnetul de muncă al reclamantului, făcând trimitere la dispozițiile art. 154-161 și 292-293 din codul muncii coroborat cu prevederile legii fundamentale, art. 20 alin 1, respectiv art. 7 și 23 din declarația Universală a Drepturilor Omului și nu în ultimul rând prevederile art. 40 alin 3 lit d din contractul colectiv de muncă la nivel național unde se stipulează sporurile minime pentru vechimea în muncă.
Așa fiind, în baza art. 312 alin 1 cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat și va fi păstrată în totalitate sentința recurată.
Constată că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil introdus de recurenta pârâtă SC ROMANIA SRL, cu sediul social în T, Calea, km 5.7 în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în,-, județul T împotriva sentinței civile nr. 157/LM din 11 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe careo menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier.
- - - - - - - -
Red dcz
13.10.2008
Jud fond,
Dact IC
2ex/15.10.2008
Președinte:Maria GaleșJudecători:Maria Galeș, Dana Cigan, Aurora Popa
