Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1305/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1305/2009-
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în S,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 539/LM din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta recurentei pârâte PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S- consilier juridic, în baza delegației nr. 2590/06.05.2009 emisă de recurentă, lipsă fiind intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Reprezentanta recurentei pârâte depune la dosar copia unui act înregistrat la Primăria Municipiului S sub nr. 2043/19.03.2009 prin care intimatul reclamant arată că înțelege să renunțe la pretențiile sale față de primărie, sens în care solicită ca instanța să ia act de această împrejurare.
Reprezentanta recurentei arată că nu mai are alte cereri, solicitând cuvântul asupra prezentului recurs.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Reprezentanta recurentei pârâte solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, în sensul modificării sentinței atacate și respingerea acțiunii promovate de reclamant, ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 539/LM din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Primăria Municipiului
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI S, și în consecință:
Pârâta a fost obligată în favoarea reclamantului la plata drepturilor salariale restante aferente lunilor februarie, aprilie, mai, iunie, septembrie, decembrie 2006, ianuarie, februarie, aprilie, noiembrie și decembrie 2007, sume care vor fi reactualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Pârâta a fost obligată în favoarea reclamantului la plata sumei de 700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Fiind examinată cu precădere, conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâta Primăria Municipiului S instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, fiind respinsă întrucât din probele administrate în cauză, respectiv contractul individual de muncă, rezultă că între reclamant și acest pârât există raporturi juridice de muncă și, prin urmare, pârâta Primăria Municipiului S are calitatea de angajator al reclamantului, așa cum cer dispozițiile art. 281 Codul muncii.
În ce privește fondul cauzei tribunalul a reținut că reclamantul în temeiul contractului individual de muncă încheiat la 01.04.1997 a fost angajat pe funcția de muncitor având locul de muncă la Primăriei Orașului
Pârâta a depus la dosar "situația contabilă a salariilor plătite reclamantului din contul activităților finanțate din venituri proprii " arătându-se că acestuia i-au fost plătite drepturile salariale aferente lunilor ianuarie, martie, iulie, august, octombrie, noiembrie 2006, salariul al 13-lea aferent anului 2006, drepturile salariale aferente lunilor martie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, 2007, salariul al 13-lea aferent anului 2007 și drepturile salariale aferente lunii ianuarie 2008, plăți care nu au fost contestate de către reclamant.
Potrivit art.10 din Codul muncii "Contractul individual de munca este contractul în temeiul căruia o persoană fizică, denumită salariat, se obligă să presteze muncă pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, în schimbul unei remunerații denumite salariu."
Salariul reprezintă contraprestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de muncă. Pentru munca prestata în baza contractului individual de muncă fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat în bani.
Art. 156 din Codul muncii arată că "salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații bănești ale angajatorilor", iar art. 161 din același act normativ arată că "salariul se plătește în bani cel puțin odată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz și întârzierea nejustificata a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului."
Art. 38 din Codul muncii prevede că salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate, astfel încât nu s-a putut reține ca pertinente apărările pârâtei în sensul că reclamantul ar fi renunțat să-și ridice drepturile salariale restante, lucrând în continuare fără a fi remunerat.
Raportat la aceste considerente, reclamantul având calitatea de salariat al pârâtei, din cuprinsul contractului de muncă încheiat și din dispozițiile legale invocate în speță de pârâtă, respectiv Legea nr. 273/2006, nerezultând că obligația de plată a salariului ar incumba altei persoane decât angajatorului, instanța a apreciat că acțiunea este întemeiată în ce privește plata drepturilor salariale restante aferente lunilor februarie, aprilie, mai, iunie, septembrie, decembrie 2006, ianuarie, februarie, aprilie, noiembrie și decembrie 2007.
Instanța a obligat pârâta la plata acestor drepturi salariale actualizate cu indicele de inflație la data plății efective în vederea reparării integrale a prejudiciului suferit de reclamant ca urmare neplății nejustificate la timp a salariului, raportat și la devalorizarea continuă a monedei naționale.
Cât privește plata celui de al 13- lea salariu aferent anilor 2006 și 2007, din scriptul depus de către pârâtă s-a reținut că acesta a fost plătit reclamantului aspect necontestat de către acesta, considerent pentru care au fost respinse aceste pretenții.
Întrucât pârâta s-a aflat în culpă procesuală tribunalul în temeiul art.274 din Codul d e procedură civilă, a obligat-o să plătească reclamantului 700 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta recurentă Primăria municipiului S, în termenul legal și scutit de taxă de timbru, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca nefondată.
În motivare arată recurenta că reclamantul fost angajat pe funcția de muncitor, având locul de muncă la Primăriei S, ori S s-a organizat și a funcționat în temeiul prevederilor Decretului nr. 151/1975 privind autofinanțarea unor activități ale instituțiilor de stat, și chiar dacă, ulterior acest act normativ a fost abrogat prin Legea nr. 189/1998, regimul de autofinanțare s-a menținut, ba chiar mai mult la art. 42 al. 3 din respectivul act normativ se prevede că "în situația nerealizării veniturilor prevăzute în bugetele activităților finanțate integral din venituri extrabugetare, cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor realizate".
Menționează că, în cursul anilor 2006, 2007, reclamantul a fost remunerat în funcție de disponibilul existent în contul pieții, disponibil care se realizează numai din veniturile încasate de muncitorii angajați la Primăriei Orașului
Astfel, scopul înființării Pieței municipiului Saf ost tocmai acela de a realiza excedent care se preia ca venit la bugetul local, această activitate neputând avea cheltuieli mai mari decât venituri.
Pentru aceste considerente, menționează că a invocat și în primă instanță excepția lipsei calității procesuale pasive, invocând și prevederile art. 71 al. 3 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice conform cărora, în situația nerealizării veniturilor proprii cheltuielile vor fi efectuate în limita veniturilor realizate.
În drept au fost invocate prevederile art. 304-3041Cod procedură civilă, dispozițiile art. 71 al. 3 din Legea nr. 273/2006.
În ședința publică din 21 octombrie 2009 reprezentanta recurentei a depus la dosar un script, înregistrat la Primăria municipiului S sub nr. 2043/19.03.2009, în cuprinsul căruia reclamantul, adresându-se recurentei, menționează că renunță la acțiunea îndreptată împotriva acestei instituții în dosar nr- și la cheltuieli de judecată.
Acest act nu întrunește însă condițiile prevăzute de art. 38 din Codul muncii pentru ca instanța să procedeze în conformitate cu dispozițiile art. 246 Cod procedură civilă, sens în care instanța urmează a analiza pe fond recursul formulat de recurenta pârâtă.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu instanța reține următoarele:
Contractul individual de muncă al reclamantului este încheiat cu pârâta recurentă Primăria Orașului S, reclamantul fiind încadrat ca muncitor, având locul de muncă la Primăriei S, iar sarcinile de serviciu, conform fișei postului sunt stabilite de unitatea angajatoare, astfel că în mod corect a reținut instanța de fond că raporturile juridice de muncă au existat și există între reclamant și pârâta recurentă Primăria municipiului S, aceasta având astfel calitate de angajator al reclamantului, conform art. 281 Codul muncii.
În cuprinsul acestui contract sunt stipulate clauzele privind retribuția tarifară cuvenită reclamantului pentru munca prestată, neexistând nici o clauză în sensul susținerilor recurentei, respectiv că obligația de plată a salariului ar cădea în sarcina altei persoane decât angajatorul.
În consecință susținerile recurentei potrivit cărora în cazul reclamantului, ca angajat la Primăriei Orașului S, care funcționează pe regim de autofinanțare, cheltuielile, inclusiv drepturile salariale cuvenite acestuia, vor fi efectuate în limita veniturilor realizate, sunt nefondate, corect reținând instanța de fond că, în condițiile în care reclamantul are calitatea de salariat al pârâtei, și, întrucât din cuprinsul contractului individual de muncă și din dispozițiile legale invocate de pârâtă, respectiv Legea nr. 273/2006 nu rezultă că obligația de plată a salariului revine altei persoane juridice decât angajatorului, pârâta recurentă are calitate procesuală pasivă în cauză, acesteia revenindu-i și sarcina plății drepturilor salariale restante.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat recursul, menținând în totalitate sentința recurată, ca legală și temeinică.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta pârâtă PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în S,-, județul B, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în S,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 539/LM din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 09.11.2009
- dactilografiat grefier -10.11.2009 - 4 ex.
-comunicat 11.11.2009-2 ex.
- PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în S,-, județul
-, domiciliat în S,-, județul
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
