Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 138/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II/b-apel |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 138/2009-
Ședința publică din data de 21 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Andrea Blidar | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, în contradictoriu cu intimatul pârât A G, domiciliat în O,-, județul B și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 239/C din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea este reprezentat de doamna procuror.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni, părțile fiind lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul apel este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Întrebată fiind, reprezentanta Ministerului Public arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat, sens în care solicită cuvântul asupra apelului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentului apel.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de partea apelantă, ca nefondat, menținerea hotărârii atacate, apreciind că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație trebuie să aibă un scop legitim și măsura să fie proporțională cu conduita persoanei aflate pe teritoriul altui stat, nepunându-se problema de această manieră în prezenta situație.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 239/C din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, în contradictoriu cu pârâtul A G și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BIHOR.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele aspecte:
Instanțele de judecată sunt obligate ca, după data de 1 ianuarie 2007, să analizeze compatibilitatea legii naționale privind libera circulație a persoanelor cu legislația și cu jurisprudența comunitară.
Judecătorul național a devenit, după această dată judecător comunitar, fiind obligat să aplice direct dreptul comunitar, dacă se constată incompatibilitatea dreptului național cu acesta, în virtutea principiilor efectului direct al dreptului comunitar și al supremației acestuia.
În ceea ce privește raportul dintre legislația națională și legislația comunitară, tribunalul a făcut aplicarea principiilor de interpretare, stabilite de Curtea Europeană de Justiție de la Luxemburg în jurisprudența sa, respectiv:
Principiul efectului direct al tratatelor, ceea ce înseamnă că dispozițiile Tratatului CEE au efect direct în dreptul intern (Hotărârea Curții din 5 februarie 1963, en Loos Administrație der );
Un alt principiu de care instanța națională trebuie să țină seama este obligația de a nu aplica dreptul național contrar dreptului comunitar. Astfel, orice instanță națională trebuie ca, într-o cauză ce intră în jurisdicția sa, să aplice dreptul comunitar în totalitatea sa și să protejeze drepturile pe care acesta le conferă cetățenilor și este obligată, ca atare, să nu aplice orice prevedere din dreptul național care ar putea veni în conflict cu dreptul comunitar, fie anterioară sau ulterioară intrării în vigoare a regulii comunitare (Hotărârea Curții din 9 martie 1978, delle Finanze dello Stato ).
Prin prisma acestor principii și în raport de situația de fapt, trebuie analizat în ce măsură dispozițiile cuprinse în legea internă sunt compatibile cu legislația comunitară în materia liberei circulații a persoanelor.
În ceea ce privește principiul de bază în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română, în prezent, atât legea internă, cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat - art.25 din Constituția României, art.18 din Tratatul CEE, art.4 din Directiva 2004/38/CE.
Excepțiile de la această regulă se regăsesc atât în cuprinsul legii interne, respectiv art.38 și art.39 din Legea nr.248/2005, cât și în cuprinsul legislației comunitare, respectiv art.27 din Directiva 2004/38/CE.
Cu privire la compatibilitatea normei interne cu cea comunitară în ceea ce privește dreptul la liberă circulație a cetățeanului român ce cuprinde și dreptul de a ieși din țară în scopul de a călători pe teritoriul altui membru, tribunalul a constatat că norma comunitară prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
Norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară. Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Examinând conținutul dispozițiilor art. 27 din Directivă, s-a constatat că acestea stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc excepțiile de la principiul liberei circulații a persoanelor, iar potrivit Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, România avea obligația ca până la data de 1 ianuarie 2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea nr. 248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă.
În aceste condiții, tribunalul a făcut aplicarea efectului direct al Tratatului și al Directivei la situația de fapt și, în considerarea principiul supremației dreptului comunitar, a constatat că norma aplicabilă în cauză este norma comunitară și anume art.18 din Tratat, respectiv art. 27 și urm. din Directivă.
Din interpretarea coroborată a declarației pârâtului și a talonului de returnare rezultă că acesta a părăsit teritoriul României legal la data de 17.12.2008 stabilindu-se pe teritoriul Belgiei unde și - a căutat de lucru dar nu și-a găsit
În urma unui control de rutină la data de 22.12.2008, a fost reținut de autoritățile belgiene pentru ședere ilegală, fiind astfel returnat
Conduita pârâtului nu se circumscrie motivului de "ordine publică " sau de " siguranță publică " prevăzut la art.27 din Directiva 2004/38/CE pentru a se putea dispune restrângerea libertății de circulație a pârâtului.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană de Justiție în cauza C-33- Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva lui G.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel apelanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de restrângere a exercitării dreptului la libera circulație în Belgia pentru cel mult 3 ani.
În susținerea apelului arată apelanta că pârâtul a fost returnat din Belgia în urma unui control de rutină la data de 22.12.2008 fiind reținut de autoritățile belgiene pentru ședere ilegală.
Invocă prevederile art.38 lit. a din Legea nr. 248/2005 potrivit cărora restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie fără a fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea. Susține că măsura reglementată prin acest articol se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Menționează totodată că prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, conform dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 248/2005, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE întrucât prin acest act normativ nu s-a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni, iar dreptul la liberă circulație, deși este un drept fundamental consacrat la nivel constituțional, nu este un drept absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege.
Astfel prin art. 5 din Legea nr. 248/2005 se prevede printre obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate și pe aceea de a respecta legislația statului și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România, iar nerespectarea obligațiilor cuprinse în acest articol poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie și astfel situația persoanei returnate intră sub incidența Legii nr. 248/2005 care prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în statul respectiv.
Consideră că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat.
În acest sens măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că pârâtul nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Belgia în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile belgiene competente, astfel că fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate măsura restrângerii apare ca fiind pe deplin justificată.
Deși legal citat, intimatul nu și-a precizat poziția asupra apelului.
Reprezentanta Ministerului Publica solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța o apreciază ca legală și temeinică urmând a respinge apelul ca nefondat, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, având în vedere următoarele considerente:
Astfel, cum rezultă din actele dosarului pârâtul AGa fost returnat din Belgia în urma unui control de rutină la data de 22.12.2008 fiind reținut de autoritățile belgiene pentru ședere ilegală.
Din declarația pârâtului A G și a talonului de returnare rezultă că acesta a părăsit teritorul României legal la data de 17.12.2008 stabilindu-se pe teritoriul Belgiei, unde și-a căutat de lucru dar nu și-a găsit.
Într-adevăr dreptul la liberă circulație poate suporta anumite restricții, stabilite prin acte normative interne, în concordanță cu dreptul comunitar și CEDO, însă, în conformitate cu Directiva Consiliului European nr. 38/2004, restrângerea și limitarea acestui drept este justificată doar pentru motive de ordine publică, sănătate publică și securitate publică.
Raportat la starea de fapt ce rezultă din declarația pârâtului și decizia de returnare, în mod temeinic a apreciat tribunalul că prezența pârâtului nu reprezintă o amenințare serioasă la ordinea publică care să afecteze interesele fundamentale ale societății, măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație, solicitată de reclamantă, nefiind întemeiată și fondată.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, instanța va respinge apelul ca nefondat și va menține în totalitate sentința apelată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, în contradictoriu cu intimatul pârât A G, domiciliat în O,-, județul B și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 239/C din 22 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 21 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
- judecător fond -
- redactat decizie - judecător -11.11.2009
- dactilografiat grefier -11.11.2009 - 5 ex. -
-comunicat 12.11.2009 - 3 ex.
- DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-
- A G, domiciliat în O,-, județul
- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA, cu sediul în O,-, județul
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Andrea Blidar
