Drepturi bănești. Practica juridica. Sentința 14/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 14
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - judecător
ASISTENȚI JUDICIARI - - -
- -
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare cauza civilă formulată de reclamantele în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, învederând instanței că s-a depus la dosarul cauzei,prin Compartiment Arhivă note scrise de către pârâtul Ministerul Justiției, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă de către Ministerul Economiei și Finanțelor prin întâmpinare, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 Cod procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la deliberare pe excepția prescripției dreptului la acțiune și pe fond.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
După dezbateri se prezintă consilier juridic - care depune la dosarul cauzei delegație.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul acestei instanțe reclamanții, -, - prin moștenitor, personal auxiliar de specialitate în cadrul Tribunalului Neamț - Secțiile civilă și comercială, chemăm în judecată pe pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Finanțelor Publice B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, în calitate de chemat în garanție, solicitând obligarea pârâților în solidar la plata sporului de 50% începând cu:
- octombrie 2000 - 13.08.2004 pentru, - decedată prin moștenitor
- octombrie 2003 - septembrie 2004 pentru -
- iunie 2002 -13.08.2004 pentru;
- octombrie 2003 - 13.08.2004pentru;
- octombrie 2001 - 13.08.2004 pentru;
- octombrie 2000 - 09.05.2001 pentru și
- octombrie 2000 - 01.06.2002 pentru
- octombrie 2000 - 18.07.2002 pentru
- 16 noiembrie 2003- 13.08.2004 pentru și
reactualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
S-a mai solicitat a fi obligat pârâtul Tribunalul Neamț să efectueze mențiunile corespunzătoare sporului solicitat în carnetele de muncă și obligarea pârâtului Ministerul Economiei Finanțelor Publice B să aloce și să includă în bugetul pârâtului Ministerul Justiției sumele acordate reclamanților prin acțiunea de față.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat următoarele:
Potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată, "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Deși prin OUG nr. 177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților a fost abrogat acest spor, pentru personalul auxiliar de specialitate rămas în vigoare aceste dispoziții fiind abrogate abia la intrarea în vigoare a nr.OG8/2007, ordonanță ce reglementează salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor și parchetelor.
Prin decizia nr. 21 pronunțată la data de 10.03.2008, în dosarul nr. 5/2008, de - Secțiile Unite - s-a constatat că "judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc de suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței de Guvern nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001., potrivit art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă".
Se reține în considerentele deciziei în interesul legii, că potrivit art.47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihica, reglementat prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 231din Legea nr. 56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83 din 29 august 2000, ublicată p. în Monitorul Oficial, partea I, nr. 425 din 1 septembrie 2000, pentru modificarea i completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că articolul 47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr. 334/2001 publicata în Monitorul Oficial, partea I, nr. 370 din 9 iulie 2001.
Cum este firesc, activitatea de legiferare intră în atribuțiile exclusive ale Parlamentului României care, potrivit art. 73 alin. 1 din Constituție, adoptă legi constituționale, legi organice și legi ordinare.
Este adevărat că, în temeiul unei legi speciale de abilitare, Parlamentul poate delega atribuția adoptării de acte normative Guvernului României, care emite ordonanțe, în emeiul acelei legi speciale, însă numai în limitele și în condițiile prevăzute în acea lege (art. 108 alin. 3 din Constituție). Dar, asemenea ordonanțe nu pot fi emise decât entru p. domeniul de reglementare al legilor ordinare, iar nu și al legilor organice.
Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art. 1 lit. Q pct. 1 din Legea nr. 125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
La rândul ei, Legea nr. 24 din 27 martie 2000, în vigoare la data emiterii nr.OG83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art. 57, art. 58 și art. 62 precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să-și înceteze aplicabilitatea.
Reiese, deci, că modificarea, completarea sau abrogarea, totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr. 125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr. 50/1996, nici total si nici parțial.
Mai este de reținut că, la momentul emiterii Nr.OG 83/2000, era în vigoare și Legea nr. 56/1996, care reglementa salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor Curții Supreme de Justiție, ale magistraților asistenți și ale celorlalte categorii de personal.
În acest sens, în Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin nr.OG 55/1997, aprobată la rândul el prin Legea nr. 126/2000, se prevedea, la art.231, că pentru risc și suprasolicitare neuropsihica judecătorii și magistrații asistenți beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază lunar.
Cu toate că Guvernul României nu a fost abilitat prin Legea nr. 125/2000 să modifice sau să completeze Legea nr. 56/1996, modificată și completată prin nr.OG 55/1997 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 126/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 333 din 18 iulie 2000, totuși, prin art. IX alin. 2 paragraful 1 din acea ordonanță, au abrogat dispozițiile art. 231din Legea nr. 56/1996.
În acest fel, prin emiterea Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptată de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art. 108 alin. 3, cu referire la art. 73 alin. 1 din Constituția României.
Tot în acest sens, este de observat că Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 142/1997, lege organică, în vigoare la data emiterii nr.OG 83/2000, prevedea în art. 81 că magistrații beneficiază de salarii stabilite în raport cu nivelul instanței, de indemnizații pentru stabilitate în magistratură, pentru îndeplinirea unei funcții de conducere, de sporuri pentru vechime în muncă, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, nu poate fi asimilată modificării unui act normativ.
Sub acest aspect, norma de nivel inferior, în speță art. I pct. 42 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, lege ordinară prin care a fost abrogat art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 9 alin. 2 paragraful I din Ordonanța Guvernului 83/2000 prin care a fost abrogat art. 231din Legea 56/1996 modificată și completată, contravine art. 81 din Legea 92/1992 modificată și completată, lege organică.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanțele judecătorești pot să se pronunțe asupra regularității actului de abrogare și a aplicabilității în continuare a normei abrogată în condițiile precizate mai sus, în virtutea principiului plenitudinii de jurisdicție în recursul cu soluționarea căruia a fost corect investită.
De aceea, inaplicabilitatea normelor de abrogare conținute în art. I pct.42 și în art. IX alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000, impune ca instanțele de judecată să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1906, republicată.
Ca urmare, inaplicabilitatea normelor de abrogare parțiala, determinată de neregularitatea modului în care au fost adoptate, face ca efectele art. 47 din Legea nr. 50/1996 republicată și, respectiv, ale art.23 din Legea nr.56/1996, modificată și completată, să se producă și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000.
Sub acest aspect, în raport de cele reținute, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Acest lucru presupune că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea, deoarece, așa cum s-a arătat, prin prevederile din nr.OG 83/2000 au fost depășite limitele și condițiile legii de abilitare, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 107 alin. 3 din onstituția României din 1991, in vigoare la data adoptării ordonanței (art. 103 alin. 3 în forma republicată în 2003 a Constituției României).
Efectul imediat al supraviețuirii normei in discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 23 din Legea nr. 56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege.
De altfel, așa cum rezultă din chiar motivarea prezentului recurs în interesul legii, în prezent, în baza unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, unui număr însemnat de persoane - magistrați și personal auxiliar de specialitate - le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Or, în ipoteza adoptării unei soluții contrare, în sensul prezentului recurs în interesul legii, care, potrivit dispozițiilor art. 329 din Codul d e procedură civilă, ar produce efecte numai pentru viitor, s-ar ajunge la crearea unei situații de discriminare în cadrul acelorași categorii socio-profesionale respectiv ale persoanelor care se încadrează în ipoteza dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 și art. 231din Legea nr. 56/1996, în condițiile în care sporul în discuție a fost acordat de legiuitor, la momentul respectiv, în considerarea specificului profesiei, cu atât mai mult cu cât nu au intervenit modificări pozitive în ceea ce privește condițiile și specificul activității desfășurate.
A rezultat, așadar, din interpretarea considerentelor expuse pe larg de ÎCCJ, că în cauza dedusă judecății, reglementarea legală a prescripției extinctive consacrată prin dispozițiile Decretului-lege nr. 167/1958 nu este aplicabilă. Aceasta, deoarece, instituția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune a fost reglementată pentru a sancționa comportamentul pasiv al creditorului, care nu și-a valorificat pretențiile în termenul legal de trei ani calculați de la data nașterii dreptului la acțiune. Ori, în cauză, în opinia noastră dreptul la acțiune - abrogat - s-a născut ca efect al recunoașterii inexistenței și inaplicabilității dispozițiilor de abrogare a dreptului la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică din OUG nr. 137/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001 abia la data pronunțării deciziei în interesul legii, respectiv la 10.03.2008, abia de la această dată nouă. cunoscând atât paguba, cât și pe cei care răspund de ea, reclamanții arată că, prin sentințele civile nr. 867/C/2007 din 16.10.2007 și 176/C/07.03.2008 pronunțate de Tribunalul Neamț - Secția civilă -, li s-a admis acțiunea formulată și s-a dispus obligarea pârâților la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective pentru perioada 13.08.2004 - 1.02.2007, și față de cele arătate cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune solicită obligarea pârâților la plata acestui spor pe perioadele menționate în acțiune.
În susținerea acțiunii reclamanții au depus copie de pe sentința civilă 867/C/2007 și de pe Decizia 21/10 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pârâtul Ministerul Justiției, a formulat întâmpinare prin care, față de perioada pentru care se solicită acordarea sporului de 50% și data introducerii acțiunii a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și a solicitat respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor la rândul său a formulat întâmpinare și a invocat lipsa calității procesuale pasive solicitând respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Privitor la cele două excepții invocate de pârâți, asupra cărora instanța are obligația a se pronunța înainte de a examina fondul cauzei Curtea constată următoarele:
Intimata prin atribuțiile ce-i sunt stabilite prin legile speciale atât în ceea ce privește stabilirea bugetului cât și pentru rectificarea acestuia, își justifică calitatea procesuală pasivă în cauză, considerent pentru care va fi respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de aceasta.
Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta Ministerul Justiției, Curtea constată următoarele:
Art.1 din Decretul 167/1958 prevede că "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu există alte prevederi derogatorii".
Legea specială, în cauză, Codul Muncii prevede la art.283 alin.1 lit.c că cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat".
În raport de dispozițiile generale și speciale în materie de prescripție, Curtea constată că nu pot fi reținute susținerile reclamantului cu privire la data de la care curge termenul de prescripție și că acțiunea formulată la data de 23 iulie 2007 pentru drepturi bănești, din octombrie 2000, este prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂR ĂȘ TE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și în consecință respinge acțiunea formulată de reclamanții, -, - prin moștenitor, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției B, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Neamț, Ministerul Finanțelor Publice B, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, ca fiind prescrisă.
Definitivă.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI,
- - - - -
-
GREFIER,
POLITIC
Red.
Tehnored./35 ex.
29.09/2.10.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Cătălin Faghian
