Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 22
ȘEDINȚA PUBLICĂ D- 2008
PREȘEDINTE: Camelia Viziteu judecător
- - - - judecător
ASISTENȚI JUDICIARI - - -
- -
GREFIER - POLITIC
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare cauza civilă formulată de reclamantele în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 10 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
CURTEA
- deliberând -
Asupra acțiunii civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Bacău, i, -, - - judecători la Judecătoria Buhuși și, -, G au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău pentru obligarea acestora, în solidar la plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare, începând cu data de 1 septembrie 2004 până la zi și în continuare și a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru obligarea acestora la includerea și alocarea sumelor necesare efectuării plăților în bugetul Ministerului Justiției.
În susținerea acțiunii i au arătat următoarele:
Potrivit art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Ulterior, prin art. 50 din nr.OUG 177/2002 privind salarizarea si drepturi ale magistraților a fost abrogat art. 47 din Legea 50/1996, abrogare care a fost însă înlăturată prin art. 41 din nr.OUG27/2006 prin faptul că acest ultim act normativ a abrogat în totalitate nr.OUG 177/2002. În condițiile în care în nr.OUG 177/2002 se prevedea expres că se abrogă și Legea nr.50/1996 iar în art. 41 din nr.OUG27/2006 se prevede expres că se abrogă numai nr.OUG177/2002 nu și Legea nr. 50/1996, apreciem că dreptul prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996 este și a rămas în vigoare de la data apariției actului normativ care îl reglementează și pe cale de consecință acesta trebuie acordat judecătorilor și personalului auxiliar de specialitate.
Un alt argument care susține cele mai sus arătate ține de normele de tehnica legislativă prevăzute de Legea nr.24/2000 republicată care dispun că un act normativ cu puterea juridică a unei legi nu poate fi modificat sau abrogat decât de un alt act normativ de același nivel ierarhic sau de nivel superior.
Mai mult, la data stabilirii acestui drept în baza art.47 din Legea nr.50/1996, legiuitorul a avut în vedere anumite criterii de referință care rezidă din condițiile în care personalul din justiție își desfășoară activitatea, condiții ce sunt caracterizate de acesta ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihică.
În opinia lor, aceste condiții nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât au crescut cerințele înfăptuirii actului de justiție în condiții de calitate și eficiență sporită, care în situația existenței unui sistem legislativ "stufos și uneori contradictoriu" și a unor condiții de muncă neadecvate etapei actuale, duc fără doar și poate la creșterea celor doi factori de risc
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin Ordonanța Guvernului nr.137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare.
Din examinarea cuprinsului Ordonanței Guvernului nr.137/2000 rezultă că acest act normativ nu are în vedere modul de reglementare a unor relații sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt: "exercitarea următoarelor drepturi" - art.1 alin. (2), "exercitarea drepturilor enunțate" - art.1 alin. (3), "restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege" - art.2 alin.(1), comportament discriminatoriu", "persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" etc.
În mod evident, exercitarea unor drepturi se referă la modul de aplicare a unor dispoziții legale instituie acele drepturi, iar nu la examinarea soluțiilor egislative alese de către legiuitor.
În afara legii, nu putem vorbi de discriminare în sensul Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 modificările și completările ulterioare.
Desigur, există instituții reglementate de Constituție ce au competența de a analiza discriminarea instituită prin dispoziții legale în vigoare, și avem aici în vedere Curtea Constituțională, care în conformitate cu prevederile ari. 144 lit. c) din Constituție, hotărăște asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești și care s-a pronunțat în multe rânduri asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești având ca obiect dispoziții cuprinse în legi sau ordonanțe, prin raportare la art. 16 din Constituție.
Raportat la prerogativa autorității legislative de a stabili drepturile salariate cuvenite diferitelor categorii profesionale salarizate de la bugetul de stat și având în vedere că i critică - sub aspectul unei atingeri aduse principiului egalității în fața legii, fără privilegii și discriminări, consacrat prin art. 16 din Constituție -, apreciem că în absența unei decizii a instanței de contencios constituțional care să constate că dispozițiile criticate sunt neconstituționale din acest punct de vedere, pretențiile afirmate prin acțiune apar ca vădit nefondate.
II. Într-adevăr, art. 47 din Legea nr. 50 din 21 iunie 1996, republicată, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, a prevăzut:
"Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 425 din -, intrată în vigoare la - dispune la punctul 42:
"Articolul 47 se abrogă".
OG nr. 83/2000 a adus modificări și completări în privința tuturor categoriilor a căror salarizare se făcea conform Legii nr. 50/1996. Prin abrogarea totală și explicită a art. 47 din Legea nr. 50/1996, sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică nu a mai fost acordat niciuneia dintre categoriile vizate, atât a cea a magistraților cât și cea a personalului auxiliar ce specialitate. . instanței că prin Art. I pct. 43. din nr.OG 83/2000 a fost abrogat alineatul 4 al articolului 48 din Legea nr. 50/1996, care prevăzuse acordarea sporului de risc și suprasolicitarea neuropsihică și experților criminaliști.
Nici actele normative ulterioare Legii nr. 50/1996 modificată prin nr.OG83/2000, care au reglementat salarizarea și alte drepturi ale magistraților - OUG nr. 27/2006 și G nr. 8/2007 - nu au prevăzut sporul solicitat.
Este nu numai contradictoriu și lipsit de logică, însă ignoră total normele de tehnică legislativă. De aceea, în sens contrar susținerilor reclamantei subliniem că potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 "Abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial. excepție prevederile din ordonanțele Guvernului care au prevăzut norme de abrogare și au fost respinse prin lege de către Parlament."
Totodată, vă rugăm să observați și faptul că abrogarea dispozițiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistraților și personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare.
Dacă se analizează și expunerea de motive la OG nr. 83/2000 se va vedea că finalitatea acestor modificări legislative nu a fost nici într-un caz diminuarea drepturilor salariale ale personalului din sistemul justiției, ci modificarea sistemului de salarizare a personalului din organele autorității judecătorești, prin aducerea acestuia în acord cu sistemul prevăzut în Legea 154/1998, privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică.
În acest sens, cităm din expunerea de motive următoarele "Prin OUG 134/1999 privind unele masuri referitoare la salarizarea magistraților si a celorlalte categorii de personal din organele autorității judecătorești s-a prevăzut ca Ministerul Justiției să elaboreze un proiect de act normativ pentru corelarea salarizării personalului din organele autorității judecătorești cu prevederile Legii 154/1998, cu modificările si completările ulterioare.
Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar si a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică a stabilit noi principii de salarizare care au la bază valoarea de referință universală, indicatorii de prioritate intersectorială, valorile de referință sectorială și grila de intervale pentru stabilirea salariilor de bază.
Prin reglementarea noului sistem de salarizare prin legea 154/1998 s-a realizat posibilitatea unor majorări a salariilor personalului din sectorul bugetar, în limita fondurilor bugetare aprobate ordonatorilor de credite."
Din cele expuse mai sus este evident că finalitatea modificării legislației nu a fost în nici un caz diminuarea drepturilor salariale ci dimpotrivă, creșterea acestora, prin crearea unui nou sistem de salarizare bazat pe noi principii care au la bază grila de intervale pentru stabilirea indemnizațiilor, valoarea de referință sectorială, coeficientul de multiplicare, aceste din urmă elemente de determinare a veniturilor salariale fiind majorate substanțial, prin includerea și a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică precum și a altor sporuri de care intervenienții beneficiau la acel moment.
Este, așadar, vorba despre o opțiune a legiuitorului, întrucât numai el are dreptul să reglementeze criteriile de acordare a sporurilor sau adaosurilor la indemnizațiile și salariile de bază și drept urmare, doar legiuitorul este cel care poate aprecia și stabili dacă și ce anume sporuri sau adaosuri se acordă anumitor categorii de salariați, cu singura condiție ca de aceste sporuri să beneficieze toți salariații care se află în situații identice sub toate aspectele funcțiilor în care sunt încadrați.
Judecarea cauzei a fost suspendată la 23 noiembrie 2007 în temeiul dispozițiilor art.114 alin.4 și 5 Cod procedură civilă iar repunerea pe rol a cauzei s-a dispus de către instanță la termenul din 18 Ianuarie 2008.
La termenul din 15 februarie 2008 la cererea apărătorului lor s-a admis și s-a dispus a fi citat ca pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Reclamanții au depus pentru termenul următor, respectiv la 14 martie 2008, precizări la acțiune, iar la termenul din 11 aprilie 2008, completare la acțiune, prin care au solicitat ca plata sporului la acțiune să se facă începând cu 1 octombrie 2000 la zi și pe viitor.
Față de completarea la acțiune, pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.10.2000-09.2004.
La același termen Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat lipsa calității procesuale pasive iar instanța a admis proba cu expertiză contabilă, solicitată de.
În cauză s-a depus și cererea de intervenție în interes propriu de către, cerere pe care la termenul din 23 iunie 2008, instanța a respins-o cu motivarea că prin cererea de intervenție nu se urmărește acordarea unor drepturi salariale în contradictoriu și cu i ci numai cu pârâții.
La termenul din 18 iulie 2008, în temeiul dispozițiilor at.I-II din OUG75/2008, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea spre competentă soluționare la Curtea de APEL BACĂU unde a primit termen de judecată la 20 august 2008.
Curtea examinând cu precădere excepțiile invocate de pârâți în cauză constată că ambele excepții sunt întemeiate.
Pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză întrucât i nu și-au întemeiat acțiunea pe discriminare astfel încât să fie aplicabile dispozițiile art.27 din OG137/2000 privind introducerea în cauză a acestei instituții.
Privitor la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției, Curtea o va admite pentru următoarele considerente:
Art.1 din Decretul 167/1958 prevede că "dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu există alte prevederi derogatorii".
Legea specială, în cauză Codul Muncii prevede la art.283 alin.1 lit.c că cererile formulate în materia conflictelor de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariați".
În raport atât de dispozițiile generale cât și speciale în materie de prescripție Curtea va admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.10.2000-8.10.2004.
În ceea ce privește fondul cauzei se constată că prin Decizia nr.21/10 martie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat asupra recursului în interesul legii în sensul că în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihic, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea 334/2001, și urmează a se da eficiență dispozițiilor art.329 (3) teza finală din Codul d e procedură civilă.
Față de considerentele expuse mai sus, se va dispune în consecință asupra excepțiilor și fondului cauzei.
Privitor la cererea de acordare a cheltuielilor judiciare, în temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, aceasta va fi respinsă ca nefondată întrucât nu se poate reține culpa procesuală a pârâților atât timp cât drepturile pretinse de nu au fost acordate ca urmare a nerespectării tehnicii legislative.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Ia act de renunțarea la judecată a reclamantei.
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a și respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu această parte pentru lipsa calității procesuale pasive.
Admite în parte acțiunea astfel cum a fost completată de și formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU, Tribunalul Bacău și Ministerul Economiei și Finanțelor.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtul Ministerul Justiției și respinge, ca fiind prescrisă acțiunea lor pentru perioada 1.10.2000-8.10.2004.
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL BACĂU și Tribunalul Bacău să plătească lor sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, în procent de 50%, calculat la indemnizația brută de încadrare începând cu 8 octombrie 2004, până la zi și pe viitor, pentru fiecare reclamant, având în vedere perioada în care și-a desfășurat activitatea la Judecătoria Buhuși, sume ce vor fi actualizate la data plății efective, în raport cu indicele de inflație.
Obligă pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce și să includă în bugetul Ministerului Justiției sumele necesare efectuării plăților drepturilor salariale acordate lor prin prezenta hotărâre.
Respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Definitivă și executorie de dreE.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, ASISTENȚI JUDICIARI,
- - - - -
-
GREFIER,
POLITIC
Red.
Tehnored./25 ex.
25/30.09.2008
Președinte:Camelia ViziteuJudecători:Camelia Viziteu, Niculina Țiț, Cătălin Faghian
