Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1454/2009. Curtea de Apel Tg Mures

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TÂRGU -

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

Dosar nr-

DECIZIA NR. 1454/

Ședința publică din 14 iulie 2009

PREȘEDINTE: Nemenționat

Judecător:

Judecător:

Grefier:

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Primăria comunei, prin primar, cu sediul în,-, județul H, împotriva sentinței civile nr. 199 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr-.

La apelul nominal se prezintă reclamanții intimați ȘI, lipsă fiind restul părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

De asemenea se constată că s-au depus la dosar prin registratura instanței la data de 29 iunie 2009, relațiile solicitate de instanță la termenul anterior din partea pârâtei recurente Primăria comunei.

Reclamanții intimați declară că nu mai au alte cereri.

Neformulându-se cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Reclamanții intimați și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.

CURTEA DE APEL,

Prin sentința civilă nr. 199 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanții, și, împotriva pârâtului Primarul - ordonator de credite al primăriei comunei, județul H;

- pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, începând cu data de 1 august 2003 pentru, și, 1 septembrie 2003 pentru, 16 aprilie 2007 pentru și, 1 martie 2008 pentru, pentru perioada 1 august 2003 - 30 septembrie 2006 pe seama reclamantului, sume actualizate conform indicelui de inflație, calculate până la data plății efective;

- pârâtul a fost obligat să efectueze demersurile legale necesare asigurării plății sumelor solicitate;

- s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanții sunt angajați în cadrul Primăriei comunei, în calitate de personal contractual.

Conform art. 13 din Legea nr. 138/1999 cadrele militare în activitate, militari angajați pe bază de contract și salariații civili beneficiază de o indemnizație de dispozitiv lunară de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comandă și gradații, respectiv din salariul de bază. Așa cum este prevăzut la art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispozițiile prezentei legi se aplică personalului militar și civil din cadrul Ministerului Apărării Naționale, Ministerului d e Interne, serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Ministerul Justiției.

În temeiul art. 9 alin. 4 din OUG nr. 63/2003, Ministerul Administrației și Internelor a emis Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, prin care s-a completat Ordinul nr. 275/2002, în sensul introducerii pct. 9.2 având conținutul "Indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".

Mai mult, la pct. 31.1 din acest ordin se prevede: "Prin personal civil, în sensul prezentului ordin se înțelege atât funcționarii publici cât și personalul contractual din Ministerul Administrației și Internelor".

Prin urmare, instanța apreciat că această completare îi vizează și pe reclamanți, care își desfășoară activitatea ca personal civil (în sensul dat de art. 31 pct. 1 din Ordinul nr. 275/2002), în cadrul Primăriei.

În acest context, se desprinde ideea că, prin Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, Ministerul Administrației și Internelor a urmărit ca în rândul personalului care beneficiază de indemnizația de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 138/1999) să fie cuprins și personalul civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul activității publice. Prin această măsură s-a reușit înlăturarea discrepanțelor în ceea ce privește drepturile de natură salarială acordate personalului aflat în subordinea și/sa coordonarea Ministerului Administrației și Internelor, asigurându-se egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiași autorități.

Reclamanții au mai solicitat actualizarea prejudiciului suferit conform indicelui de inflație, cerere pe care instanța a apreciat-o ca fiind admisibilă, ținând cont și de prevederile art. 1082 și 1084 din Codul civil și art. 161 alin. 4 din Codul muncii.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs Primăria comunei, prin Primar și a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință, respingerea acțiunii civile formulată de reclamanți.

În motivarea recursului s-a arătat că reclamanții s-au adresat instanței cu o cerere de acordare a sporului de dispozitiv de 25% aplicat la salariul de bază al fiecărui reclamant, spor reglementat de Legea nr. 138/1999 și Ordinul nr. 496/2003 și actualizarea sumelor datorate conform indicelui de inflație la data plății efective.

Recurenta a invocat faptul că, consiliile locale și primarii funcționează ca autorități ale administrației publice locale prin care se realizează autonomia locală. contractuali sau funcționarii publici din aparatul de specialitate al primarului duc la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale. Aceștia nu desfășoară o activitate sub autoritatea vreunui minister și de asemenea, nu sunt personal din cadrul MIRA, întrucât nici primăria și nici consiliul local nu sunt instituții subordonate acestui minister.

Prin art. 47 din Legea nr. 138/1999 se prevede că dreptul solicitat de reclamanți se acordă doar personalului civil din ministerele și instituțiile centrale, nicidecum din instituțiile locale, care nu sunt în subordinea ministerului. Legiuitorul a stabilit clar categoria beneficiarilor acestui spor, respectiv personalul angajat al Ministerului d e Interne, care trebuie să fie la dispoziția instituției la care lucrează 24 de ore din 24, datorită atribuțiilor pe care le îndeplinesc.

În ceea ce privește pe reclamanți, s-a apreciat ca fiind neîntemeiată cererea lor, având în vedere că programul acestora este clar stabilit prin contractul individual de muncă al fiecăruia și anume de 8 ore pe zi, iar reclamanții și sunt încadrați cu normă. Având în vedere activitatea pe care reclamanții o desfășoară (bibliotecar, referent cultural și paznic de pășune) și atribuțiile stabilite prin fișa postului, reclamanții nu vor fi chemați niciodată inopinat la serviciu.

Pe de altă parte, s-a arătat că prin sentința atacată s-a admis capătul de cerere privind acordarea sporului de dispozitiv începând cu data de 1 august 2003, fără a se ține cont de prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 și art. 283 lit. c din Codul muncii, referitoare la termenul general de prescripție de 3 ani în care puteau fi solicitate drepturile salariale neacordate.

Reclamanții au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului, invocând faptul că prin Ordinul nr. 496/2003 s-a prevăzut acordarea sporului de dispozitiv și în favoarea personalului civil care-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, prin aceasta asigurându-se egalitatea de tratament salarial a personalului aflat în subordinea Ministerului Administrației și Internelor.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, și în raport de prevederile art. 304/1 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamanții, astfel cum a reținut și instanța de fond, sunt angajați ai Primăriei comunei în calitate de personal contractual. Din fișele postului depuse la dosar rezultă că aceștia îndeplinesc funcțiile de ifronist, îngrijitor la stațiune de montă, personal de întreținere, pădurar, sudor și tractorist.

Raportat la atribuțiile reclamanților, astfel cum sunt consemnate în fișele postului, instanța de recursa reține că în mod greșit a apreciat instanța de fond că aceștia sunt vizați de Ordinul nr. 275/2002 completat cu Ordinul MI nr. 496/2003.

În acest sens trebuie avut în vedere faptul că reclamanții prin atribuțiile specifice funcțiilor de execuție pe care le îndeplinesc, nu au desfășurat și nu desfășoarăactivități în domeniul administrației publice.

Potrivit art. 9.2 din Ordinul MI nr. 496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice.

Prin urmare, ordinul menționat are în vedere acordarea indemnizației de dispozitiv în situația îndeplinirii a două condiții cumulative și anume: calitatea de personal contractual și desfășurarea activității în domeniul administrației publice.

În ceea ce-i privește pe reclamanți, cea de-a doua condiție nu este îndeplinită și în consecință, curtea apreciază că pretențiile acestora formulate prin cererea introductivă, sunt nefondate.

Calitatea de persoană ce își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, nu poate fi confundată cu calitatea angajatorului acesteia de organ al administrației publice. Cu alte cuvinte, determinarea calității de persoană îndreptățită la acordarea sporului de dispozitiv în sensul prevederilor Ordinului MI nr. 496/2003 trebuie analizată exclusiv prin prisma atribuțiilor efectiv exercitate în domeniul administrației publice, respectiv a atribuțiilor specifice acestui domeniu în sensul legii.

Pe de altă parte, instanța de fond a admis pretențiile reclamanților începând cu data de 1 august 2003, deși cererea de chemare în judecată a fost introdusă la 2 decembrie 2008 și în aceste condiții, pretențiile anterioare datei de 2 decembrie 2008 erau prescrise.

Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate curtea reține că în speță sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea atacată fiind pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale aplicabile în materie și în consecință, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul declarat de comuna va fi admis și se va modifica în tot sentința atacată în sensul că se va respinge acțiunea civilă formulată de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul formulat de pârâta primăria comunei, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 199 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita.

Modifică hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii civile formulată de reclamanți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

GREFIER,

red.

tehnored. BI/2ex

jud.fond:;

-1.09.2009-

OPINIE SEPARATĂ.

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria comunei, împotriva sentinței civile nr. 199 din 4 februarie 2009 Tribunalului Harghita.

JUDECĂTOR,

MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE

Ordinul MAI, care reglementează sporul de dispozitiv, a fost emis în aplicarea prevederilor OUG nr.63/2003 și a Legii nr.138/1999.

În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din OUG nr.63/2003, MAI are competențe, între altele, în domeniul funcției și funcționarului public, al evidenței informatizate a persoanei.

Așa cum rezultă din prevederile art.5 alin.2 din OUG nr.63/2003, în cadrul MAI funcționează Ministrul delegat pentru administrația publică.

În conformitate cu prevederile art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003, în aplicarea prevederilor legale, MAI emite ordine și instrucțiuni, iar pentru domeniul administrației publice acestea se contrasemnează de ministrul delegat pentru administrația publică.

Din enunțarea și analiza textelor de mai sus rezultă competența de reglementare a MAI în cazul administrației publice, fără a se face distincție între autoritățile centrale și cele locale.

legală a ministrului administrației publice, de a reglementa în domeniul administrației publice, este și rezultanta atribuțiilor legale ale ministerului respectiv.

Astfel, conform art.14 lit.a pct.1,4 și 8 din OUG nr.63/2003, Ministerul Administrației și Internelor monitorizează programele de restructurare și reformă în administrația publică locală și centrală, îndrumă autoritățile locale și aparatul propriu al acestora în aplicarea corectă și unitară a prevederilor legale, după cum, împreună cu autoritatea publică locală, colaborează la realizarea unor programe.

Așadar dreptul de reglementare și pentru autoritatea publică locală derivă din lege.

Ordinul MAI în cauză este un act administrativ cu caracter de act normativ și se bucură de prezumție de legalitate.

În speță relevanță juridică au punctele 9.2 și 31.1 din Ordinul nr.496/2003, avându-se în vedere Legea nr.138/1999; OUG nr.192/2002; OUG nr.63/2003 și HG nr.28/1993.

Conform pct.9.2 "indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice".

La pct.31.1 se arată că prin personal civil se înțelege "funcționarii publici și personalul contractual din MAI", nefolosindu-se sintagma din aparatul propriu al MAI.

Se specifică în ordin că personalul civil din administrația publică beneficiază de dreptul prevăzut la art.13, respectiv de indemnizația de dispozitiv și nu beneficiază de celelalte drepturi prevăzute de lege.

Prin urmare, modificarea este clară: beneficiază de acest drept, respectiv de indemnizația de dispozitiv și personalul civil din administrația publică, fără a diferenția între administrația publică centrală și cea locală.

Ordinul Ministerul Administrației și Internelor se aplică întregului personal civil contractual, din domeniul administrației publice, deoarece legea nu distinge.

Doar funcționarul public are atribuții efectiv exercitate în domeniul administrației publice, care presupune prerogative de putere publică și aceste responsabilități sunt reglementate de Legea nr.188/1999.

Personalul civil este personalul contractual salariat din aparatul propriu al autorităților și instituțiilor publice, care desfășoară activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere-reparații și de deservire, pază, precum și alte categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică (art.6 din Legea nr.188/1999 republicată).

Judecător,

Red.

Tehnored.CC/2 exp.

14.09.2009

Președinte:Nemenționat
Judecători:Nemenționat

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1454/2009. Curtea de Apel Tg Mures