Drepturi salariale (banesti). Decizia 1456/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1456/
Ședința publică din 14 iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor prin H, cu sediul în M C,- și Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5, împotriva sentinței civile nr.369 din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursurile sunt declarate în termenul prevăzut de lege, scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Văzând lipsa părților la termenul de astăzi și față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, instanța în baza actelor dosarului reține cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 369 din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H și s-a admis acțiunea reclamanților, formulată împotriva pârâților Ministerul Justiției, Tribunalul Harghita, Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu citarea obligatorie a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;
- pârâții au fost obligați, în solidar, la plata diferențelor salariale de 5% începând cu 1 ianuarie 2007 în raport cu luna decembrie 2006; de 2% începând cu 1 aprilie 2007 în raport cu luna martie 2007 și de 11% începând cu 1 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007 și în continuare, sume precizate pentru fiecare reclamant în parte;
- sumele menționate vor fi actualizate în funcție de rata inflației calculată de la data de 1 februarie 2007, până la data plății efective;
- Tribunalul Harghitaa fost obligat să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților drepturile astfel acordate;
- Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul Ministerul Justiției a solicitat casarea sentinței atacate și în consecință respingerea cererii de chemare în judecată invocând în drept prevederile art. 304 pct. 4 și 5 Cod procedură civilă.
În motivarea recursului pârâtul a arătat că sentința atacată este criticabilă în primul rând pentru faptul că în mod eronat tribunalul nu a constatat că față de pretențiile reclamanților Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză. Sub acest aspect s-a invocat faptul că Ministerul Justiției nu are atribuții în domeniul stabilirii politicii salariale și cu atât mai puțin în domeniul creșterilor salariale solicitate de reclamanți.
S-a mai susținut faptul că drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute de legislația în vigoare și prin acordarea unor astfel de drepturi instanța de fond a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, fiind incident astfel motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă.
Pârâtul a invocat, de asemenea, că un alt motiv de recurs care trebuie reținut în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât interpretarea dată de instanța de fond din care rezultă faptul că judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție ar fi beneficiari ai majorărilor prevăzute de OG nr. 10/2007 este eronată, OUG nr. 27/2006 fiind singurul act normativ care reglementează salarizarea judecătorilor de la toate instanțele.
S-a mai relevat că situația invocată de reclamanți nu se regăsește printre cele enumerate în definiția discriminării dată de OG nr. 137/2000. iar reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane ori reglementarea anumitor drepturi excede cadrului legal stabilit prin OG nr. 137/2000.
Pârâtul a susținut că magistrații fiind singurele categorii profesionale care au beneficiat de creșteri salariale substanțiale atât în 2006, cât și în 2007, decizia de a nu acorda majorări sau indexări în cursul anului 2007 decât altor categorii din sectorul bugetar cu venituri mai scăzute, în scopul acoperirii creșterii inflației pe o perioadă determinată, nu reprezintă o situație care să fi avut drept rezultat plasarea magistraților într-o stare de discriminare prin nerespectarea dreptului la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare.
Pe de altă parte, instanța de fond a admis în mod greșit capătul de cerere având ca obiect actualizarea sumelor pretinse de reclamanți cu indicele de inflație, în condițiile în care aceștia ar fi putut pretinde numai dobânda stabilită de lege, iar Ministerul Justiției nu s-a aflat în culpă pentru a fi obligat la acordarea sumelor solicitate.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Has olicitat casarea sentinței atacate, admiterea excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice iar pe fond respingerea acțiunii, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice s-a arătat că acest minister nu poate fi obligat la plata unor drepturi de orice natură către salariații altor instituții. În speță raportul de serviciu a fost stabilit între reclamanți și Tribunalul Harghita, fără ca Ministerul Finanțelor Publice să aibă vreo calitate în cadrul acestui raport juridic.
Rolul Ministerul Finanțelor Publice este, printre altele de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor depuse de ordonatorii principali de credite, respectând procedura reglementată prin legea finanțelor publice.
În cauză nu s-a dovedit că Ministerul Finanțelor Publice ar fi prejudiciat într-o formă sau alta, prin diverse acțiuni sau inacțiuni, drepturile și interesele salariaților altor instituții sau că ar fi reținut pentru sine o parte din fondurile alocate altor ministere și ca atare nu poate să subziste în sarcina acestuia nicio obligație de despăgubire.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a arătat că legiuitorul a prevăzut pentru magistrați prin lege specială (OG nr. 27/2006) drepturile salariale și majorările periodice aplicabile acestora, însă drepturile salariale solicitate prevăzute de OG nr. 10/2007 pot fi acordate numai personalului contractual din sectorul bugetar și personalului care ocupă funcții de demnitate publică.
Prin încheierea civilă nr. 1081/R/25 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Târgu -M, Secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și familie s-a dispus în temeiul art. I și II din OUG nr. 75/2008 trimiterea cauzei spre competentă soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție, însă prin decizia nr. 2768 din 9 martie 2008, această instanță și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Târgu -M, reținând că dispozițiile legale sus-menționate au fost declarate neconstituționale.
Pe parcursul judecării litigiului reclamantul a decedat, și în aceste condiții au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia și.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 3041și art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată, reclamanții, csilla și, judecători la Judecătoria Odorheiu Secuiesc, au solicitat obligarea pârâților la plata diferențelor de drepturi salariale reprezentând majorările de 5%, 2% și 11% din salariul de bază, prevăzute de OG nr. 10/2007, invocând faptul că sunt discriminați în raport cu ceilalți magistrați, demnitari, funcționari publici ori salariați contractuali ai statului care au beneficiat de majorările salariale menționate.
Acțiunea reclamanților a fost admisă, instanța de fond reținând incidența în cauză a prevederilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Prin mai multe decizii pronunțate în mod succesiv de Curtea Constituțională ( deciziile nr. 818-821/2008) aceste prevederi legale au fost declarate neconstituționale, constatându-se că prevederile respective sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Conform prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Având în vedere că prin sentința atacată instanța de fond a acordat reclamanților despăgubiri echivalente cu majorările salariale prevăzute de OG nr. 10/2007, deși aceștia nu se încadrează în categoria personalului vizat de normele legale menționate, curtea reține că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea fiind lipsită de temei legal în contextul în care în speță trebuie să se țină cont de caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă curtea va admite recursurile declarate de Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H și va modifica în parte sentința atacată în sensul respingerii integrale a acțiunii reclamantului, precum și a cererii de chemare în garanție,formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate, referitoare la soluționarea excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Economiei și Finanțelor, apreciind că față de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, nu se mai impune analizarea și a celorlalte motive invocate prin memoriile de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
CU MAJORITATE DE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5, și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, județul H, împotriva sentinței civile nr.369 din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita, Secția civilă în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții și continuată de moștenitorii și, și.
Menține dispozițiile sentinței atacate referitoare la soluționarea excepțiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
pentru, fiind
în concediu de odihnă, semnează
judecător delegat
GREFIER,
pentru, fiind
în concediu de odihnă, semnează
Grefier șef secție,
red.
tehnored. BI/2ex
jud.fond: E;
-19.08.2009-
OPINIE SEPARATĂ
Respinge ca nefondate recursurile formulate de pârâții Ministerul Justiției, cu sediul în B,- sector 5 și Ministerului Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice H, cu sediul în M C,-, le, împotriva sentinței civile nr.369 din 5 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Harghita.
JUDECĂTOR
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
În ceea ce privește petitul privind acordarea majorărilor salariale de 5% cu începere din ianuarie 2007 (raportat la salariul din una decembrie 2006), de 2% cu începere de la 1 aprilie 2007 (raportat la salariul din martie 2007) și de 11% de la 1 octombrie 2007 (raportat la salariul din septembrie 2007) și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare, în mod corect s-a reținut de prima instanță că aceste majorări salariale au fost acordate personalului din sistemul bugetar, prin OG nr.10/2007, OG nr.11/2007, OG nr.16/2007, OG nr.27/2007, Legea nr.232/2007, OG nr.8/2007, OG nr.20/2007, OG nr.23/2007 ca efect al creșterii indicelui prețurilor bunurilor de consum pentru acoperirea devalorizării datorate creșterii inflației.
Reclamanții sunt salariați ai unei unități de justiție, unitate bugetară și au un tratament mai puțin favorabil decât personalul din alte unități de justiție, criteriul discriminator fiind apartenența la o categorie socio-profesională.
Prin urmare reclamanții se află într-o situație comparabilă și sunt supuși unui tratament mai puțin favorabil, existând o legătură directă și strânsă între tratamentul mai puțin favorabil și temeiurile discriminării.
Această distincție nu-și găsește nicio justificare obiectivă și rezonabilă, deoarece temeiul acordării acestor adaosuri salariale nu a fost o măsură de protecție socială, scopul fiind acoperirea devalorizării datorate creșterii inflației.
Actele normative invocate în motivele de recurs nu au avut ca temei majorări salariale ca efect al creșterii, indicelor prețurilor de consum.
În această situație se apreciază că această diferențiere este discriminatorie și încalcă art.16 alin.1 din Constituție, prev. OUG nr.137/2000 modificată, art.2 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, Directiva 200/EC/78 privind marca cadrului general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de angajare, art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Protocolul nr.12 din Convenție.
Instanța de judecată nu anulează sau refuză aplicarea unor acte normative cu putere de lege și nici nu le înlocuiește cu alte norme ci stabilește dacă există o stare de discriminare, dacă s-a produs un prejudiciu și restabilirea situației anterioare discriminării.
Situația de discriminare rezultă din tratamentul juridic diferit a unor persoane aflate în situații comparabile sau identice, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, tratament juridic reglementat prin acte normative.
Așa cum rezultă din definițiile date discriminării, actele normative interne, cele de drept comunitar și ale drepturilor omului arătate mai sus, nu se condiționează posibilitatea constatării și anulării discriminării, în funcție dacă acestea izvorăsc din acte normative, în speță legi de salarizare.
Refuzul de a recunoaște instanțelor de a analiza dacă a avut loc o încălcare a dreptului subiectiv civil rezultat dintr-o situație de discriminare, indiferent de natura lui, pe motiv că lezează actele puterii legiuitoare, respectiv actele normative care sunt sursa discriminării, este contrar dreptului la justiție garantat de art.21 din Constituția României și art.3 cod civil care reglementează denegarea de dreptate.
. de asemenea accesul la justiție prev. de art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care dispune că "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil de către o instanță care va hotărî asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil (vezi cauza Brumărescu împotriva României).
Ținând seama de efectul direct și preeminența dreptului comunitar, acțiunea este admisibilă și prin prisma Deciziei nr.818/1008, 819/2008, 820/2998 și 821/2008 a Curții Constituționale.
Judecător
Red.
Tehnored.CC/2 exp.
14.09.2009
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
