Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1458/2009. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia nr.1458
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Dana
JUDECĂTOR 2: Sas Laura
JUDECĂTOR 3: Bratu
Grefier
Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Județean S, cu sediul în-, jud. S, împotriva sentinței nr. 1154 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns consilier juridic pentru pârâtul recurent, lipsă fiind reprezentanții pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean S,Centrul Școlar Sf. G,Orașul G H - prin primarși reclamanții intimați,.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic, pentru pârâtul recurent Consiliul Județean Local S, a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, apreciind că este dată excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui pârât.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURT EA
Asupra recursului de față,constată:
Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava - secția civilă sub nr. 2760/86/27.04.2009, reclamanții și, foști salariați ai unității școlare Centrul Școlar "Sf." G H, prin Sindicatul Județean Învățământ " " în contradictoriu cu pârâții Centrul Școlar "Sf." G, Orașul G H - prin primar, Inspectoratul Școlar Județean S și Consiliul Județean S au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata salariului de bază minim brut, conform art.40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007-2010, de 440 lei pentru personalul nedidactic necalificat, 528 lei pentru personalul nedidactic calificat și pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este liceală, 550 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este postliceală, 572 lei pentru personalul didactic încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este școala de maiștri, 880 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este studii superioare, respectiv 660 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este studii superioare de scurta durată, de la data pronunțării sentinței.
Au mai solicitat reclamanții obligarea pârâților la plata retroactivă a diferențelor salariale rezultate din suma datorată conform art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic Ia Nivel Național pe anii 2007 - 2010 și suma efectiv plătită, pentru perioada 1.01.2007 - data pronunțării sentinței, actualizată în funcție de rata inflației Ia data efectivă a plății.
Au mai solicitat reclamanții ca pentru personalul didactic și didactic auxiliar căruia i se aplică nr.OG 15/2008 coeficientul de multiplicare 1 pentru perioada 01.01.2008 - 31.03.2008 suma de 300,156 lei; perioada 01.04.2008 - 30.09.2008 suma de 318,165 lei și perioada 01.10.2008 - 31.12.2008 suma de 346,800 lei
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în data de 29.12.2006 a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nr. 2895/2006 din 29.12.2006, publicat în Monitorul Oficial, Partea V nr. 5 din 29.01.2007.
Art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național () prevede:
"(1) Se stabilesc următorii coeficienți minimi de ierarhizare, pentru următoarele categorii de salariați:
a) muncitori:
1. necalificați = 7,
2. calificați = 1,2;
b) personal administrativ încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. liceală = 1,2,
2. postliceală = 1,25;
c) personal de specialitate încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este:
1. școala de maiștri = 1,3,
2. studii superioare de scurtă durată = 1,5;
d) personal încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare = 2.
(2) de salarizare de la alin. 1 se aplică la salariul minim negociat pe unitate.
(3) Salarizarea personalului încadrat conform alin. 1 se va stabili ținând cont și de standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
(4) Salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/oră, începând cu 1 ianuarie 2007. "
n raport de dispozițiile art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, este evident faptul că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 de ore, în medie, este de 440 lei, adică 2,59 lei/ora, începând cu 1 ianuarie 2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare este de 880 lei.
Potrivit art. 2 alin.(l) din Contractul colectiv de muncă la nivel național, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național cuprinde drepturile și obligațiile angajatorilor și ale salariaților cu privire la condițiile generale de muncă prevăzute de legislația în vigoare, precum si cele convenite în procesul de negociere.
De asemenea, conform art. 3 alin. (1) lit. a) din același contract, clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt).
În același sens sunt și dispozițiile art. 11 alin. (l) lit. d) din Legea nr.130/1996, republicată, conform căruia: clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din tară, dar și cele ale art. 241 alin. (1) lit. d) din Codul muncii, potrivit căruia clauzele contractului colectiv de muncă la nivel național produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară.
De asemenea conform art. 101 din prevede că "Drepturile prevăzute în contractele individuale de muncă nu pot fi sub nivelul celor stabilite prin contractele colective de muncă. "
Au mai precizat reclamanții că trebuie avut în vedere caracterul obligatoriu al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național (), caracter garantat și de art. 41 alin. (5) din Constituția României, dar și faptul că acest contract a fost încheiat, așa cum rezultă din anexa 7 la acesta, de reprezentanții organizațiilor patronale și sindicale reprezentative la nivel național și de reprezentanții Guvernului României, printre care și reprezentantul Ministerului Educației, Cercetării și
Reclamanții au mai arătat că nici Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de învățământ înregistrat la cu nr. 5521/01/09.01.2004 și publicat în Monitorul Oficial al României - Partea a V-a, nr. 11/28.07.2004 și nici Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Județului S, nu conțin clauze referitoare la salariul de bază minim brut în învățământ, astfel încât dispozițiile contractului colectiv de muncă la nivel național, care nu se regăsesc în contractele la nivelele inferioare, având în vedere caracterul obligatoriu al contractului național pentru toți salariații din toate unitățile din România sunt obligatorii pentru toți salariații și angajatorii din țară, indiferent de forma de capital social (de stat sau privat, român sau străin/mixt).
Au mai precizat reclamanții că, așa cum rezultă din actele anexate prezentei acțiuni, membrii de sindicat ale căror drepturi și interese le reprezentă au fost angajați ai unităților de învățământ pârâte și au, conform tabelului și adeverințelor emise de conducerea unității de învățământ, anexate prezentei cereri de chemare în judecată, salariul de bază brut mai mic de 440 lei pentru personalul nedidactic, respectiv 880 lei pentru personalul didactic și didactic auxiliar cu studii superioare.
Ori, în condițiile în care salariul este unul dintre elementele esențiale ale contractului individual de muncă, rezultă, fără nici un dubiu faptul că, prin neacordarea, începând cu 1.01.2007, a salariului de bază minim brut reglementat de art. 40 din, unitățile de învățământ încalcă dispozițiile art. 101 din acest contract colectiv de muncă.
Totodată salariul de bază minim negociat este de cel prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, începând cu data de 01.01.2007 și aceasta trebuie avut în vedere din acest moment și nu cuantumul anterior (de 390 lei) care, în mod netemeinic și nelegal se aplică în continuare. Raportarea trebuie făcută la acest nou salariu, în conformitate cu dispozițiile art. 40 alin. 4 din
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, ale art. 283 alin. (1) lit. c), art. 241 alin. (l) lit. d) din Codul Muncii, ale art. 67 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 28 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, ale art. 2 alin.(l), art. 3 alin.(l) lit. a), art. 101 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, ale art. 11 alin. (l) lit. d) din Legea nr. 130/1996, republicată.
În conformitate cu prevederile art. 242 Cod procedură civilă, reclamanții au solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Pârâtul Consiliul Județean S, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive motivat de faptul că între Consiliul Județean S și personalul din învățământ nu există raporturi de muncă. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondată a cererii formulate de reclamanți.
Ceilalți pârâții, deși legal citați nu au formulat întâmpinare în cauză.
Prin sentința nr. 1154/18.05.2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Județean S, ca nefondată.
S-a admis cererea având ca obiect "drepturi bănești" formulată de reclamanții, reprezentanți de Sindicatul Județean de Învățământ " " S - reprezentant legal - S, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar Județean S, Centrul Școlar Sf. G H, Orașul G H - prin primar și Consiliul Județean
Pârâții au fost obligați să calculeze și să acorde reclamantului începând cu data de 01.01.2007 și până la data de 31.12.2008 drepturile salariale rezultate prin luarea în calcul a unui salariu de bază minim brut de 880 lei pentru personalul didactic încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este studii superioare.
Pentru personalul didactic căruia i se aplică nr.OG 15/2008 coeficientul de multiplicare 1 pentru perioada 01.01.2008-31.03.2008 suma de 300,156 lei; perioada 01.04.2008-30.09.2008 suma de 318,165 lei și perioada de 01.10.2008-31.12.2008 suma de 346,800 lei.
Pârâții au fost obligați să calculeze și să acorde reclamantului începând cu data de 01.01.2007 și până la data de 30.09.2007 drepturile salariale rezultate prin luarea în calcul a unui salariu de bază minim brut 528 lei pentru personalul nedidactic calificat.
Pârâții au fost obligați să actualizeze în raport de rata inflației, drepturile salariale enunțate mai sus până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit art. 7 alin. 3 din Legea nr.84/1995 învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale. Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat și în bugetele locale.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.14 alin.5 din Legea nr.486/2006, consiliul județean are atribuții în a repartiza sumele defalcate destinate cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar.
Prin urmare, tribunalul a apreciat ca neîntemeiată excepția invocată.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că salariații reclamanți fac parte din categoria personalului didactic și nedidactic și solicită obligarea pârâților la calcularea și acordarea salariului de bază pentru personalul didactic căruia i se aplică nr.OG 11/2007 să se ia ca și coeficient de multiplicare 1 pentru perioada 01.01.2007 - 03.2007 suma de 225,889 lei, pentru perioada 01.04.2007 - 01.09.2007 suma de 261,005 lei și pentru perioada 01.10.2007 - 12.2007 suma de 300,156 lei; pentru personalul nedidactic căruia i se aplică nr.OG 10/2007 să se calculeze salariul de bază pentru perioada 01.01.2007 - 03.2007 - în cazurile în care acesta este sub minimul prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, în funcție de natura postului ocupat precum și de nivelul studiilor.
Din întregul probatoriu administrat în cauză rezultă că personalul didactic și didactic auxiliar este retribuit conform Legii nr.128/1997 modificată prin nr.OG 11/2007 luându-se ca și valoare a coeficientului de multiplicare 1 pentru perioada ianuarie - martie 2007 suma de 221,307, coeficientul de multiplicare 1 pentru perioada aprilie - septembrie 2007 suma de 221,307 lei și coeficientul de multiplicare 1 pentru perioada octombrie - decembrie 2007 suma de 259,593 lei.
Art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel Național prevede coeficienți minimi de ierarhizare pentru personalul calificat, necalificat, administrativ, de specialitate, pentru personalul încadrat în funcții pentru care condiția de pregătire este școală de maiștri, studii superioare de scurtă durată, acești coeficienți se aplică la salariul minim negociat pe unitate, salarizarea stabilindu-se ținând cont și de standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective, iar potrivit alin. 4 al aceluiași articol salariul de bază minim negociat este de 440 lei începând cu 01.01.2007.
Ca atare aplicând coeficienții de multiplicare prevăzuți de nr.OG11/2007 rezultă că ei duc la un salariu de bază sub minimul prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, de 440 lei. În aceste condiții, potrivit prevederilor art.241 alin.1, lit.d din Codul muncii - Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național produce efecte obligatorii pentru toți salariații încadrați astfel potrivit prevederilor art.8 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 salariatul are dreptul să se prevaleze de dispozițiile cele mai favorabile din Contractul Colectiv de Muncă Unic și Codul muncii. Astfel se reține aplicarea art.40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic sens în care se impune coeficientului de multiplicare să corespundă cu salariul de bază prevăzut de Contractul Colectiv de Muncă Unic, acesta trebuind să fie de 255,889 și nu 221,307 pentru ca salariul minim să fie cel prevăzut de art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic.
În continuare salariul de bază a fost indexat cu conform nr.OG11/2007 cu 2%, începând cu 01.04.2007 și 15% începând cu 01.10.2007, situație în care rezultă că de la data respectivă salariul trebuia majorat cu coeficientul de ierarhizare 261,005 lei de la 01.04.2007 și cu coeficientul de ierarhizare 300,156 lei de la 01.10.2007, iar pentru personalul nedidactic salarizarea acestuia se face potrivit nr.OG 10/2007, situația în care se impune indexarea salariului de bază a acestui personal din învățământ reținându-se și pentru această categorie de personal incidența aceluiași art. 40 ca atare se impune indexarea salariului de bază a acestui personal ținând seama de natura postului și pregătirea profesională, astfel se vor majora cu 2% începând cu 01.04.2007 și cu 10% pentru perioada 01.10.2007 - 12.2007.
Referitor la solicitarea reclamanților ca pentru personalul didactic și didactic auxiliar căreia i se aplică OG nr. 15/2008 să se ia în calcul ca și coeficient de multiplicare 1, pentru perioada 01.01.2008 - 31.03.2008 suma de 300,156 lei; pentru perioada 01.04.2008 - 30.09.2008 suma de 318,165 lei și pentru perioada 01.10.2008 - 31.12.2008 suma de 346,800 lei, tribunalul apreciază că aceasta este întemeiată.
În acest sens tribunalul a avut în vedere că majorarea salarială acordată acestor categorii de personal prin OG nr. 15/2008, nu a ținut seama, la fel ca și în cazul OG nr. 11/2007 de nivelul coeficienților minimi de ierarhizare negociați prin Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anul 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei sub nr. 2895/29.11.2006, astfel cum au fost aceștia majorați prin OG nr. 11/2007.
Potrivit normei imperative prevăzută în art. 241 (1) lit. d Codul muncii clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din țară, în cazul contractului colectiv de muncă la nivel național.
Pentru considerentele prezentate mai sus pretențiile reclamanților sunt întemeiate, astfel prima instanță a admis acțiunea și în consecință a obligat pârâții la calcularea și acordarea drepturilor salariale potrivit prevederilor Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național, precum și la actualizarea acestor drepturi salariale la data plății efective.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean S, criticând-o pentru nelegalitate, solicitând modificarea sentinței atacate, admiterea excepției de nelegalitate, iar pe fond și respingerea acțiunii reclamanților față de Consiliul Județean S, ca inadmisibilă.
În motivarea recursului, pârâtul a arătat, în esență, că sentința recurată este nelegală în ceea ce privește obligarea Consiliului Județean S la plata drepturilor salariale solicitate de către reclamanți.
Recurentul a arătat că dispozițiile art. 40 și art. 101 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007 - 2010 exced prevederilor art. 8 al. 1, art. 12 al. 1 și art. 24 din Legea nr. 130/1996. Datorită acestor prevederi care exced legislației muncii, bugetul Cosiliului Județean S nu a dispus de fondurile necesare în anii 2008 - 2009 pentru plata drepturilor salariale prevăzute în Contractul colectiv de muncă.
Pe fond, recurentul a arătat că art. 8 al. 1 din Legea nr. 130/1996 prevede: "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege", iar art. 12 al. 1 din aceeași lege prevede: "Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale".
Recurentul a invocat și disp. art. 24 al. 1, 2 din Legea nr. 130/1996, care prevăd: (1) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă negociate cu încălcarea prevederilor art. 8 sunt lovite de nulitate. (2) Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanța judecătorească competentă, la cererea părții interesate.
Recurentul a precizat că nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale solicitate de reclamanți, atâta timp cât clauzele din contractul colectiv de muncă sunt nelegale, iar în bugetul Consiliului Județean S nu au fost și nu sunt prevăzute fonduri cu această destinație.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe prevederile art. 299 al. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304/1 cod procedură civilă, ale Legii nr. 273/2006 și ale Legii nr. 130/1996.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Legea nr. 84/1995, legea învățământului, prevede în art. 7 al. 3 că învățământul de stat este finanțat de la bugetul de stat și de la bugetele locale. Fondurile destinate învățământului sunt nominalizate distinct în bugetul de stat și în bugetele locale.
De asemenea, potrivit art. 14 al. 5 din Legea nr. 486/2006, Consiliul județean are atribuții cu privire la repartizarea sumelor defalcate, destinate cheltuielilor instituțiilor de învățământ.
În aceste condiții, inexistența calității de angajator apare fără relevanță juridică.
Prin urmare, în cauză nu este dată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean S, astfel după cum în mod corect a reținut și prima instanță.
Pe fondul cauzei, C reține următoarele:
Acțiunea reclamanților în plata unor drepturi salariale a fost întemeiată pe art. 40 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei cu nr. 2895/29.XI.2006, dispoziție prin care se stabilesc coeficienții minimi de ierarhizare care se aplică la salariul minim negociat pe unitate, având în vedere încadrarea, calificarea și condiția de pregătire profesională a salariaților, precum și standardele ocupaționale corespunzătoare ocupației respective.
Curtea constată că reclamanții fac parte din categoria personalului didactic, didactic auxiliar și nedidactic din învățământ.
Personalul didactic și didactic auxiliar este retribuit conform Legii nr. 128/1997, modificată prin nr.OG 11/2007, aprobată prin Legea nr. 220/2007, iar în cazul personalului nedidactic din învățământ salarizarea se face conform nr.OG 10/2007, aprobată prin Legea nr. 231/2007.
În situația instituțiilor bugetare, prin contracte colective de muncă nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispozițiile legale (art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996).
În baza acestei prevederi cu caracter general, Statutul personalului didactic (Legea nr. 128/1997) dispune ca drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii.
Art. 48 alin. 1 teza ultimă din același act normativ dispune că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare, art. 48 al. 3 prevăzând elementele pe baza cărora se stabilesc salariile de bază pentru personalul didactic și didactic auxiliar.
Din aceste dispoziții legale rezultă că salariul de bază și sporul nu pot face obiectul unei negocieri în cadrul contractelor colective de muncă, fiind stabilite conform legii.
Legea nr. 128/1997 prevede că sunt supuse negocierii colective drepturile și obligațiile privind protecția muncii (art. 89 alin. 2), asigurarea transportului și a cazării de către instituțiile de învățământ superior pentru cadrele didactice care domiciliază în alte localități (art. 104 al. 4).
Însă, drepturile salariale a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, nu pot face obiectul unei negocieri colective în cadrul contractelor colective de muncă, așa cum impune art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996.
Legea nu stabilește expres toate clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractele colective la diferite niveluri, deci inclusiv cel la nivel național. Există din acest punct de vedere principiul libertății depline a părților privind stabilirea conținutului contractului de care îl încheie, singurele limite fiind cele formulate la art. 238 din Codul muncii și art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind clauzele interzise.
Faptul că Ministerul Educației și Învățământului este semnatar al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nu are nici o relevanță în cauză.
Fiind un contract colectiv de muncă unic la nivel național, clauzele lui se aplică pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, așa cum impune art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
El își găsește aplicare și în cazul reclamanților, personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic, dar numai în ceea ce privește clauzele care reglementează alte drepturi și facilități, nu și clauzele ce reglementează salariul de bază, întrucât acesta, în cazul reclamanților, este stabilit prin dispoziții legale și în acest caz operează interdicția reglementată de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Aceste clauze ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național își găsesc aplicare în cazul salariaților ale căror drepturi salariale nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prevede: "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege".
Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu au fost stabilite în favoarea reclamanților și nu se aplică acestor părți, întrucât, în cazul lor, salariile de bază au fost stabilite prin dispoziții legale, iar art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prevede că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința nr. 1154/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-, în sensul că va respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamanți, urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean S, cu sediul în-, jud. S, împotriva sentinței nr. 1154 din 18 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința nr.1154/18.09.2009 a Tribunalului Suceava - secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, în sensul că respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu Centrul Școlar "Sf." G, Orașul G H - prin primar, Inspectoratul Școlar Județean S și Consiliul Județean.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
-pt. jud.- -,
-aflată în,semnează
-președintele instanței,
Red.
Jud.fond:
.
Ex.2/15.12.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
IV. - Caracterizarea cererii în raport de care
s-a soluționat pricina -Drepturi bănești.
II. - Soluția la fond..excepția invocTĂ DE cjs.Admis cererea formulată de reclamanți.
III. - Soluția în recurs -Admis recursul.Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca nefondată cererea formulată de reclamanți
FIȘA ÎN CIVIL - conflicte de muncă
JUDECĂTORIA III. CURTEA DE APEL SUCEAVA
Sentința nr. Decizia nr. 1458/17.11.2009
Judecători Dosar nr-
Complet:- - -
II. TRIBUNALUL SUCEAVA - -
Sentința nr.1154/18 mai 2009 -
Judecători:
Legea nr. 128/1997 prevede că sunt supuse negocierii colective drepturile și obligațiile privind protecția muncii (art. 89 alin. 2), asigurarea transportului și a cazării de către instituțiile de învățământ superior pentru cadrele didactice care domiciliază în alte localități (art. 104 al. 4).
Însă, drepturile salariale a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale, nu pot face obiectul unei negocieri colective în cadrul contractelor colective de muncă, așa cum impune art. 12 al. 1 din Legea nr. 130/1996.
Legea nu stabilește expres toate clauzele pe care trebuie să le cuprindă contractele colective la diferite niveluri, deci inclusiv cel la nivel național. Există din acest punct de vedere principiul libertății depline a părților privind stabilirea conținutului contractului de care îl încheie, singurele limite fiind cele formulate la art. 238 din Codul muncii și art. 12 din Legea nr. 130/1996 privind clauzele interzise.
Faptul că Ministerul Educației și Învățământului este semnatar al Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007 - 2010 nu are nici o relevanță în cauză.
Fiind un contract colectiv de muncă unic la nivel național, clauzele lui se aplică pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară, așa cum impune art. 11 alin. 1 lit. d din Legea nr. 130/1996 și art. 241 alin. 1 lit. d din Codul muncii.
El își găsește aplicare și în cazul reclamanților, personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic, dar numai în ceea ce privește clauzele care reglementează alte drepturi și facilități, nu și clauzele ce reglementează salariul de bază, întrucât acesta, în cazul reclamanților, este stabilit prin dispoziții legale și în acest caz operează interdicția reglementată de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996.
Aceste clauze ale contractului colectiv de muncă unic la nivel național își găsesc aplicare în cazul salariaților ale căror drepturi salariale nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Art. 8 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prevede: "Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de prezenta lege".
Prin urmare, Curtea reține că dispozițiile art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nu au fost stabilite în favoarea reclamanților și nu se aplică acestor părți, întrucât, în cazul lor, salariile de bază au fost stabilite prin dispoziții legale, iar art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prevede că nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă și al dispozițiilor legale mai sus arătate, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentința nr. 1154/18.05.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-, în sensul că va respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamanți, urmând să mențină celelalte dispoziții ale sentinței recurate, care nu sunt contrare prezentei decizii.
Președinte:Mitrea Muntean DanaJudecători:Mitrea Muntean Dana, Sas Laura, Bratu