Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 149/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 149
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta - -, cu sediul în B,- bis, sector 1 -prin administrator judiciar Insolvency Specialists cu sediul în B,-, -7, etaj 4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.422 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, N, -, -, a, -, -, -., a, -. -, I G, M, G, - -. -, -, - I, I, N -, I, -, a, -. G, toți cu domiciliul ales în M,-, - 2,. B,. 15, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea având în vedere că prin cererea de repunere a cauzei pe rol, recurenta-pârâtă solicită judecarea cauzei și în lipsă, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanții, G, -, -, a, - și -, -, -., a, -. - și G, G, - -.-, -, -, -, -, a, și au chemat în judecată pe pârâta - -(fostă - -) și au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la plata drepturilor salariale restante pentru anii 2005-2007 prevăzute de art. 176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, contravaloarea cotei de gaze prevăzută de același articol, și a beneficiilor prevăzute de art.139 din CCM, drepturile urmând să fie reactualizate în funcție de rata inflației.
Motivând cererea reclamanții au arătat că sunt sau au fost salariații pârâtei, astfel cum rezultă din carnetele de muncă, că pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urmau să beneficieze și de toate drepturile acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de ramură de energie electrică, termică, petrol și gaze, prevăzute de art. 176 alin.1 și 2, respectiv o suplimentare a drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură, că în CCM încheiat la nivel de societate pe anii 1994-1996, se prevede la art. 168 alin.1 acordarea unor suplimentări salariale în cuantum de un salariu minim pe -, cu ocazia sărbătorilor de Paște, C, ziua petrolistului, precum și în luna octombrie pentru aprovizionarea de toamnă, iar în CCM pe societate pentru anii 1994-1996, la art. 176 alin.1 se prevede dreptul salariaților de a primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale.
Reclamanții au solicitat proba cu înscrisuri și au anexat cererii de chemare în judecată copii de pe carnetele de muncă și de pe cărțile de identitate.
Totodată aceștia au depus și extrase din CCM la nivel de ramură pentru anul 2006, 1994, 1997, 2004, 2005, 2007.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare și completare la întâmpinare, invocând excepția tardivității introducerii acțiunii, excepție respinsa de instanță la termenul de judecată din 18.02.2009 și solicitând pe fond respingerea cererii, întrucât începând cu 01.06.1997 suplimentarea salariala pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază al reclamanților, societatea pârâtă a fost înființată în anul 2002 ca societate privată pe acțiuni și disp.art.139 din CCM consacră doar posibilitatea de negociere cu privire la participarea salariaților la profit, iar în speță nu au fost negociate astfel de drepturi.
S-a invocat față de acest capăt de cerere de către pârâtă în ședința publică din 18.02.2009 și excepția prematurității introducerii acțiunii.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr. 422 pronunțată la data de 18 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâtă cu privire la capătul de cerere referitor la plata beneficiilor și a respins acest capăt de cerere.
Prin aceeași sentință admis în parte acțiunea și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamanților contravaloarea suplimentelor salariale ce reprezintă aprovizionare toamnă-iarnă pentru anul 2007 conform art.176 din Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii, publicat în Monitorul Oficial nr.9/2007, indexate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Totodată a respins celelalte capete de cerere și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță reținut în privința excepției prematurității introducerii acțiunii față de capătul de cerere referitor la plata beneficiilor prevăzute de art.139 din CCM, că aceasta este întemeiată, întrucât potrivit acestui articol cota de participare a salariaților la profitul anual, modalitatea concretă de acordare, precum și condițiile de diferențiere vor fi stabilite prin negociere între patronat și sindicate, fiind dispoziții de principiu, afectate de condiția negocierilor ce nu au avut loc între reprezentanții părților, astfel că pretențiile nu sunt certe, lichide și exigibile, astfel că excepția invocată a fost găsită întemeiată, drept pentru care s- respins acest capăt de cerere ca fiind prematur introdus.
Referitor la cererea reclamanților privind acordarea drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă-iarnă și cota de gaze, tribunalul a reținut că în 168 alin.1 din CCM la nivel de unitate pe anul 1997 este prevăzută acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, iar în ce privește ajutorul material reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze în art. 176 alin.1 se stabilește că acesta va fi inclus în salariul de bază începând cu 01.06.1997 conform unui act adițional la prezentul contract.
În CCM la nivel de unitate pe anul 1998 s-a prevăzut în art. 168 alin.2 că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost introdusă în salariul de bază, iar în art. 176 alin.1 s-a menționat că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM pe 1997.
Aceleași mențiuni sunt efectuate și în CCM la nivel de unitate pe anii 2000 și 2002.
În CCM pentru anul 2005 la nivel de unitate în art. 176 alin.1 este inserată mențiunea referitoare la compensarea prin CCM pe anul 1997 ajutorului material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale, iar în ce privește ajutorul reprezentând aprovizionarea de toamnă iarnă nu se mai face nici un fel de mențiune nici în ce privește acordarea acesteia, nici în ce privește includerea în salariul de bază.
Tribunalul concluzionează în sensul că suplimentările salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă și contravaloarea a 4000 mc de gaze nu au mai fost prevăzute în CCM la nivel de unitate pe anii 2005-2006, intenția părților fiind aceea a suprimării în totalitate a acestor drepturi, neexistând temeiul legal al acordării lor, cu atât mai mult cu cât reclamanții nu au depus nici un contract colectiv de muncă la nivel de ramură pe această perioadă care să prevadă respectivele drepturi.
În ce privește menționarea acestor drepturi în CCM la nivel de ramură pe anul 2006, înregistrat sub nr.288, instanța de fond constată că acesta a fost publicat în Monitorul Oficial în data de 26.03.2007 și trebuie observat că acesta a intrat în vigoare la data de 26.03.2007, nefiind aplicabil în anii 2005 și 2006 pentru care se solicită aceste drepturi, astfel că acestea sunt valabile doar pentru anul 2007, pârâta nefăcând dovada că le-ar fi inclus în salariu pentru acest an, iar contravaloarea a 4000.c gaze nu este inserată în contract.
Conform art.176(1) din acest contract pe anul 2006, în vigoare din anul 2007, rezultă în opinia instanței de fond că pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, în luna octombrie salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale ce va avea un cuantum minim de un salariu minim pe ramură, iar potrivit art. 238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă la nivel de unitate nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la un nivel superior.
Pentru cele ce preced tribunalul a respins capătul de cerere referitor la plata suplimentărilor salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă pentru 2005-2006 și la contravaloarea a 4000 mc de gaze, pentru care nu există prevederi nici în contractul la nivel de ramură și nici în cele la nivel de unitate și l-a admis pentru anul 2007 în ceea ce privește drepturile salariale pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică, invocând disp.art. 304 pct.9 Cod pr.civilă.
Susține recurenta că hotărârea este lipsită de temei legal în principal întrucât pretențiile referitoare la ajutorul ce se acordă pentru aprovizionarea toamnă- iarnă, ce își găsesc sorgintea în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, art. 176, sunt prescrise extinctiv în baza disp. art. 283 alin. 1 lit. e din Codul muncii, drept pentru care se solicită respingerea acestui capăt de cerere.
În subsidiar, se solicită analizarea sentinței recurate sub prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9, dar și art. 3041pr.civ..
Arată recurenta că prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate - din anul 1997, prelungit ulterior an de an și după momentul transferului salariaților de la la, la art. 168 alin. 3 s-a prevăzut că începând cu 01.06.1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă-iarnă va fi introdusă în salariul de bază după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract, iar absorbția s-a făcut la 1 martie 1998, conform adresei comune nr. 2412 din 28 mai 1998.
În consecință, în cauză devin aplicabile disp. art. 170 alin. 4 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unități, conform căreia dreptul la suplimentele pentru aprovizionarea toamnă -iarnă încetează ca urmare a îndeplinirii acestei condiții rezolutorii.
Pentru toate aceste considerente se solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și reținând cauza spre rejudecare modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților în primul rând ca fiind prescrisă, sau în masura în care această excepție nu va fi admisă, ca neîntemeiată.
La data de 1 aprilie 2009 recurenta - - a formulat cerere de suspendare a judecării cauzei întemeiată pe prevderile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cerere admisă de instanță, care prin încheierea de ședință din data de 29.04.2009 a dispus suspendarea judecării cauzei.
Dosarul a fost repus pe rol la data de 3 noiembrie 2009
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, se reține că într-adevăr, potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii, dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține de către recurentă, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă referitor la drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora- ca în situația de față, astfel că în mod corect instanța de fond a respins și excepția prescripției invocată de recurentă.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Criticile privind modalitatea greșită de soluționare a fondului cauzei sunt însă întemeiate.
Astfel, în conformitate cu disp.art.176 alin.1 din CCM la Nivelul Energie Electrică, Petrol și Gaze invocat de reclamanți, cu ocazia unor evenimente anuale, Paște, ziua meseriei, C, precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă), salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă.
Art.176 alin.6 din același contract statuează, cu titlu de excepție, că fiecare din adaosurile de mai sus- printre care și cel în discuție în cauză- se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază.
Cum reclamanții au susținut că suplimentarea salarială privind aprovizionarea de toamnă-iarnă nu a fost inclusă în salariile lor, iar pârâta s-a apărat susținând contrariul, iar în recurs a reiterat această susținere, Curtea va verifica dacă instanța de fond a stabilit în mod legal și temeinic dreptul reclamanților la plata sumelor revendicate cu acest titlu pentru anul 2007, așa cum s-a solicitat prin acțiune și s-a reținut în sentința recurată.
Recurenta a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților în anul 1997, inclusiv ale intimaților- reclamanți, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond..
Prin art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 1997 încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de, pe de alta, s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997, potrivit art.168 alin.3 din același contract.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 din prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază, conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de SNP -, pe de o parte și, pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariul de bază brut sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: pentru salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; pentru salarii brute de bază între 1.000.001-2.000.000 lei-7% și pentru salarii brute de bază de peste 2.000.001 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice.
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în adresa semnată și însușită de părțile contractante, așa cum s-a arătat mai sus.
În concluzie, cu precizările aduse în considerentele prezentei decizii, rezultă că în cauză s-a făcut dovada includerii suplimentărilor solicitate în salariile brute de bază ale intimaților-reclamanți, prin efectul menținerii acestora în salariul brut de bază, până în prezent, astfel încât în mod greșit prima instanță a apreciat că li se cuvine suplimentarea salarială reprezentând prima de aprovizionare toamnă-iarnă întrucât acest drept ar fi fost prevăzut în favoarea reclamanților-intimați prin CCM la nivel de ramură pe anul 2006.
Curtea apreciază că nu își găsește aplicarea art. 176 alin. 1 din CCM la nivel de ramură pe anul 2006, ci disp. alin. 6 ale acestui articol, potrivit căruia "fiecare din adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază", situație ce se regăsește în speța dedusă judecății.
Pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art. 312 alin. 2 și 3 Cod pr.civilă va modifica în parte sentința în sensul că va respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere privind acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă 2007, reactualizată, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta - -, cu sediul în B,- bis, sector 1 -prin administrator judiciar Insolvency Specialists cu sediul în B,-, -7, etaj 4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.422 din 18 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, N, -, -, a, -, -, -., a, -. -, I G, M, G, - -. -, -, - I, I, N -, I, -, a, -. G, toți cu domiciliul ales în M,-, - 2,. B,. 15, jud. D la Cabinetul de Avocatură, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiat și capătul de cerere privind acordarea suplimentării salariale pentru aprovizionarea toamnă-iarnă 2007, reactualizate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
--- - --- - -- -
Fiind la seminar
semnează președintele instanței
Grefier
Red./VS
4ex./ 3.03.2010
Dosar fond nr-, Tribunalul Dâmbovița
Jud.fond.-,
Operator de date cu caracter personal
Nr.notificare 3120
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Elena Simona Lazăr
