Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 148/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 148
Ședința publică din data de 2 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B,- bis, sector 1, cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al - & Asociații- B,-,.3,.7, sector 1 - prin administrator judiciar Insolvency Specialists, cu sediul în B,-, -7,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 416 din 5.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în Câmpina,- A, - 2,.4,.20, județul P, domiciliat în comuna Câmpina, nr.32, județ P și, domiciliat în comuna, sat Mari, nr.469, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta pârâtă SC SA B - prin administrator judiciar Insolvency Specialists și intimații reclamanți, și.
Procedura legal îndeplinită.
Cerere de recurs scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea având în vedere că prin cererea de repunere pe rol, recurenta-pârâtă solicitat judecata cauzei și în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.1 pct. 2 Cod procedură civilă, analizând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor de câte 6163,52 lei din care 5630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2004-2006, cu ocazia sărbătorilor de C și Paște și restul cu titlu de beneficiu de care au fost lipsiți prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paste și de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în fondul său fiindcă drepturile solicitate au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003 și a invocat pe cale de excepție prescripția dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților și unită cu fondul cauzei.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.416 din 5.02.2008, a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și pe fond, a admis acțiunea precizată, obligând pârâta să plătească pentru fiecare reclamant drepturile salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005-2006 și C 2004 - 2005 în suma bruta de 4851,50 lei, sumă ce va fi actualizată în raport de coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective.
Prin aceeași sentință, în baza art.274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea pârâtei să plătească pentru fiecare reclamant câte 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență că reclamanții au fost salariații pârâtei până în anul 2006, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și
Disp.art.168 din Contractul Colectiv de Muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că reclamanții salariați ai societății pârâte nu au încasat în perioada anilor 2004-2006 drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare instanța de fond, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul muncii, a admis acțiunea precizata și a obligat pârâta să plătească pentru fiecare reclamant drepturile salariale suplimentare corespunzătoare sărbătorii de Paște 2005 - 2006 și C 2004 - 2005 în sumă brută de 4851,50 lei, sumă ce va fi actualizată în raport de coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la data plății efective, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la momentul la care erau îndreptățiți să le primească.
Totodată, prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în cauză sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c Codul muncii conform cărora prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2004, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
În baza art.274 Cod procedură civilă a fost obligata pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 200 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B (fostă SC SA B) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-8).
Recurenta a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din Contractul Colectiv de Muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin acțiunea lor.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe compania SC SA B, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea acesteia în sensul acordării către reclamanți a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimații-reclamanți, au fost legal citați, dar nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au înfățișat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul exercitat de pârâtă este fondat, urmând a fi admis ca atare, dar pentru considerentele care succed:
Potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților, astfel cum recurenta a susținut prin cererea de recurs.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, depuse în extras la instanța fondului, disputa juridică a părților nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor. În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că - incluse ori nu în salariile reclamanților - aceste drepturi le-au fost efectiv plătite - statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamanți fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Cu toate acestea, sentința urmează a fi modificată în parte, ca efect al admiterii recursului, deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru 2004 - 2005 și respectiv Paște 2005 - 2006 contravin art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat.
În conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SC SA.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat greșit în calcul sumele solicitate de reclamanți și care se raportează la altă bază de calcul decât salariul de bază mediu. În realitate, respectând clauzele contractului colectiv de muncă, drepturile reclamanților însumează salariul de bază mediu/service pentru perioada de referință în care aceștia au produs dovada că au fost salariați ai societății, așa cum rezultă din copiile carnetelor lor de muncă, depuse în copie la instanța fondului.
Aceste sume-conforme cu dispozițiile art.168 (1) din contractul colectiv de muncă-urmează a fi actualizate cu indicele de inflație, de la data scadenței fiecărei prime la plata efectivă, pentru fiecare reclamant-intimat.
Pentru considerentele care preced, Curtea va admite recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 rap.la art.304 alin.1 pct.9 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința primei instanțe în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamanților drepturile suplimentare reprezentând prime de Paști 2006 și respectiv C 2005, 2006 - calculate ca echivalent al câte unui salariu de bază mediu brut pe societate, conform art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă și care vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței recurate ca fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B,- bis, sector 1, cu domiciliul procesual ales la sediul profesional al - & Asociații - B,-,.3,.7, sector 1 - prin administrator judiciar Insolvency Specialists, cu sediul în B,-, -7,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.416 din 5.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, domiciliat în Câmpina,- A, - 2,.4,.20, județ P, domiciliat în comuna Câmpina, nr.32, județ P și, domiciliat în comuna, sat Mari, nr.469, județ P, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând prima pentru Paște 2005, 2006 și C 2004, 2005 calculate conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la valoarea unui salariu de bază mediu brut pe unitate pentru fiecare primă, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia, la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -
Grefier,
/FA
6 ex./24.02.2010
nr- Tribunalul Prahova
;
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
