Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1644/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1644
Ședința publică din 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Mitrea Muntean Daniela
JUDECĂTOR 2: Bratu Ileana
JUDECĂTOR 3: Frunză
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Primăria comunei, prin primar, județul B, împotriva sentinței nr. 1061 din 23 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat -, în calitate de președinte al Sindicatului "" B, pentru reclamanții intimați și, lipsă fiind aceștia, reprezentantul pârâtei recurente, reprezentantul pârâtului intimat Consiliul local al comunei, precum și Primarul comunei.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul reclamanților intimați a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Botoșani, ca legală și temeinică. A depus la dosar precizări.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introdusă pe rolul Tribunalului Botoșani - Secția civilă la data de 31.12.2008 și precizată ulterior ( 18 - 20 și 45 - 50 ), înregistrată sub nr-, Sindicatul "" B, prin reprezentant -, pentru reclamantele și, a chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei, Consiliul Local și Primarul comunei -, solicitând obligarea acestora, în solidar:
1. la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit de asistenții personali menționați urmare a neacordării, din motive neimputabile acestora, a salariului de bază în cuantum cuvenit începând cu luna decembrie 2005, despăgubiri egale cu:
- diferența între salariul de bază acordat și cel cuvenit, în raport de perioada efectiv lucrată, începând cu luna decembrie 2005;
- actualizarea sumelor susmenționate, în funcție de indicii de inflație, începând cu luna cuvenirii drepturilor, până la data plății efective;
2. la plata unor despăgubiri către reclamanți, pentru acoperirea prejudiciului cauzat de neîndeplinirea corectă și în termen legal a obligațiilor stabilite de lege, și CCM, privind acordarea premiului anual (al 13-lea salariu) pentru anii 2005, 2006 și 2007;
3. la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit ca urmare a neacordării, din motive neimputabile acestora, a sporului de vechime cuvenit începând cu luna decembrie 2005, precum și cu actualizarea sumelor susmenționate, în funcție de indicii de inflație, începând cu luna cuvenirii drepturilor, până la data plății efective;
4. la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit ca urmare a neacordării, din motive neimputabile acestora, a sporului pentru munca prestată în zilele de legală, cuvenit începând cu luna decembrie 2005, despăgubiri egale cu:
- sporul de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, pentru munca prestată în zilele de legală începând cu luna decembrie 2005, precum și cu
- actualizarea sumelor susmenționate, în funcție de indicii de inflație, începând cu luna cuvenirii drepturilor, până la data plății efective;
5. la plata despăgubirilor bănești pentru prejudiciul suferit ca urmare a neefectuării în natură, din motive neimputabile acestora, a concediului de odihnă aferent anilor 2005, 2006 și 2007 despăgubiri egale cu:
- indemnizațiile de concediu de odihnă cuvenite fiecăruia dintre ei, în raport de perioada efectiv lucrată în anii 2005, 2006, respectiv 2007, cu luarea în considerare ca bază de calcul, a veniturilor salariale aferente lunii decembrie 2005, decembrie 2006, respectiv decembrie 2007 (salariul de bază și spor de vechime);
- actualizarea indemnizațiilor susmenționate în funcție de indicii de inflație, începând cu decembrie 2005, decembrie 2006, respectiv decembrie 2007, până la data plății efective;
6. la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274 Cod procedură civilă.
În motivare, reclamantele au arătat că, așa cum este prevăzut în Legea 448/2006, asistentul personal al persoanei cu handicap este personal bugetar și, ca atare, are aceleași drepturi ca orice salariat din sistemul bugetar. Coroborând aceste prevederi cu cele ale art. 16 alin. 3 Codul Muncii, rezultă că munca prestată de asistenții personali, în temeiul unui contract individual de muncă, le conferă salariaților, atât dreptul de a-și dezvolta cariera profesională, cât și dreptul de a beneficia de premiu anual, de spor pentru vechime în muncă, de spor pentru munca prestată în zilele de sărbători legale și de concediu de odihnă efectuat în natură. Pentru a susține această concluzie, au făcut trimitere la art. 12, 13 și 18 din Ordonanța nr. 9/21.01.2005, art. 17, 18 și 21 din Ordonanța nr. 3 din 12.01.2006, art. 17, 18 și 22 din Ordonanța nr. 10/31.01.2007, art. 14 din Hotărârea nr. 281 din 17.06.1993, art. 31, 32 din nr.OUG 102/29.06.1999, art. 3, 5 din Normele metodologice privind condițiile de încadrare, drepturile și obligațiile asistentului personal al persoanei cu handicap, aprobate prin nr. 427 din 25.04.2001, art. 37, 39 din Legea nr. 448/6.12.2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe disp. art. 248 alin. 3, art. 283 alin. 1 lit. c din Legea 53/2004 - Codul muncii, art. 67 și 68 lit. a din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, coroborat cu prevederile art. 28 din Legea nr. 54/2003 cu privire la sindicate și Statutul Sindicatului "", pe prevederile art. 37 - 38, art. 139 din Legea 53/2004 - Codul muncii și prev. art. 41 din Constituția României; Directiva nr. 93/104/CE privind protecția și securitatea lucrătorilor și directivele ulterioare în acest sens și celelalte prevederi legale de reglementare în materie de legislație națională și internațională.
Pârâta Primăria comunei, prin primar, nu a formulat întâmpinare la acțiunea reclamantelor, însă, prin adresa nr. 687/12.03.02009, a arătat că reclamanta a fost angajată la data de 1.11.2005, astfel încât a beneficiat de spor de vechime începând cu data de 1.12.2008. Cât privește premiul anual, în 2006 nu a fost acordat, neexistând prevederi bugetare în acest sens, în anul 2007 fost plătit, iar pentru anul 2008 este în curs de achitare.
Ulterior, la solicitarea instanței, pârâta Primăria comunei a recunoscut corectitudinea, din punct de vedere matematic, a calcului sumelor pretinse de reclamante prin acțiune, așa cum rezultă din tabelele depuse la filele 45-50 din dosar.
Pârâta a depus la dosar copia carnetelor de muncă ale reclamantelor și statele de plată privitoare la acestea pentru perioada din acțiune.
Prin sentința civilă nr. 1061/23.09.2009 a Tribunalului Botoșani - Secția civilă, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea în pretenții bănești formulată de reclamantele și, prin Sindicatul B, în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei, Consiliul Local, Primarul comunei.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantelor, pentru perioada 1.12.2005 - 31.12.2008, următoarele sume:
- pentru 304 lei, diferență reprezentând sporul de 100% din salariul de bază pentru zilele de sărbători lucrate;
- pentru 36 lei, diferență salariu de bază, 64 lei diferență spor vechime, 449 lei diferență premiu anual, 1139 lei diferență reprezentând sporul de 100% din salariul de bază pentru zilele de sărbători legale lucrate, 1158 lei diferență pentru indemnizație concediu de odihnă.
Pârâții au fost obligați să plătească reclamantelor sumele de mai sus, actualizate cu indicii de inflație, de la data scadenței fiecărei sume, până la data plății efective.
S-a respins, ca nefondat, capătul de cerere având ca obiect plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prezenta acțiune are ca obiect pretențiile bănești ale reclamantelor și, aferente perioadei 1.12.2005 - 31.12.2008, astfel cum au fost detaliate în cererea de chemare în judecată și reținute în prezentele considerente.
Cu privire la aceste pretenții, Sindicatul Bap rezentat, în urma înscrisurilor depuse de pârâta Primăria comunei, centralizatoare pentru fiecare dintre cele două reclamante, care au fost comunicate pârâților.
Pârâta Primăria comunei nu a recunoscut în mod expres că ar datora aceste sume, afirmând doar corectitudinea aritmetică a calculelor prin care acestea au fost obținute.
Tribunalul, însă, a constatat că reclamantelor li se cuvin aceste drepturi bănești, din considerentele ce urmează.
Din carnetele de muncă ale reclamantelor rezultă că acestea au calitatea de salariate ale Primăriei comunei, desfășurându-și activitatea de asistent personal în baza unor contracte individuale de muncă încheiate la data de 01.11.2005, pentru reclamanta și, respectiv, la data de 01.02.2008, pentru reclamanta.
Or, potrivit art. 3 alin. 1 din nr.HG 427/2001 și respectiv art. 37 alin. 1 lit. a din Legea nr. 448/2006, asistentul personal are dreptul la un salariu de bază stabilit potrivit dispozițiilor legale privind salarizarea asistentului social cu studii medii din unitățile de asistență socială din sectorul bugetar, altele decât cele cu paturi.
Drept urmare, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, din care rezultă că reclamantei i s-a acordat în mod corect salariul de bază cuvenit pentru anul 2008, pârâții au fost obligați să plătească doar reclamantei suma de 36 lei, reprezentând diferența rămasă din salariul de bază cuvenit, conform nr.OUG 102/1999, nr.HG 427/2001, nr.HG 9/2005 și OG nr. 3/2006, precum și de Legea nr. 448/2006, nr.HG 10/2007, nr.OG 10/2008 și OUG nr. 1/2009. Este de observat că pentru anul 2008 și acesteia i s-a stabilit corect salariul de bază, nu însă și pentru perioada decembrie 2005 - decembrie 2007.
Referitor la pretenția de acordare a premiului anual (al 13-lea salariu) pentru anii 2005, 2006 și 2007, tribunalul a reținut că, potrivit art. 14 alin. 1 din HG nr. 281/1993:
"Pentru activitatea desfășurată, personalul din unitățile bugetare beneficiază, după caz, la sfârșitul anului calendaristic, anului școlar, stagiunii, etc. de un premiu anual de până la un salariu mediu lunar de bază, realizat în anul pentru care se face plata".
Așadar și reclamanta era îndreptățită la acordarea premiului anual pentru perioada din acțiune, nu însă și reclamanta, ce lucrează din februarie 2008, premiul pentru anul 2008 trebuind a fi acordat în anul 2009, ce nu face obiectul acțiunii, motiv pentru care, în baza art. 281 Codul muncii și a prevederilor legale suscitate, pârâții au fost obligați să plătească reclamantei diferența de premiu anual, respectiv suma de 449 lei.
În ceea ce privește sporul de vechime, reclamanta nu poate beneficia de acest drept, fiind angajată la data de 1.02.2008.
Referitor la reclamanta, au fost avute în vedere atât dispozițiile art. 32 alin. 1 din nr.OUG 102/1999 rap. la art. 7 din nr.HG 281/1993, conform cărora, personalul din unitățile bugetare "beneficiază, la funcția de bază, de un spor de vechime în muncă de până la 25%, calculat la salariul de bază, corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru", precum și disp. art. 37 alin. 1 lit. a din Legea nr. 448/2006, cât și dispozițiile art. 18 alin. 1 din nr.OG 9/2005 și ale art. 21 alin. 1 din nr.OG 3/2006.
Drept urmare, în temeiul acestor prevederi legale și a calculului prezentat de reclamanți și necontestat de pârâți, aceștia din urmă au fost obligați să plătească reclamantei suma de 64 lei, reprezentând sporul de vechime cuvenit pentru lunile noiembrie și decembrie 2008.
Referitor la pretenția de acordare a indemnizațiilor pentru concediile de odihnă cuvenite pentru anii 2005, 2006 și 2007, s-a reținut că, atât art. 3 alin. 3 din nr.HG 427/2001, cât și art. 37alin. 1 lit. c din Legea nr. 448/2006 au prevăzut expres dreptul asistentului personal la un "concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat în instituții publice".
Așadar, întrucât reclamanta nu avea calitatea de salariată în acest interval de timp, pârâții au fost obligați să plătească doar reclamantei suma de 1.158 lei, reprezentând indemnizația pentru concediul de odihnă cuvenit pentru perioada noiembrie 2005 - decembrie 2007, conform calculelor prezentate de reprezentantul reclamantelor.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantele au solicitat și plata sporului pentru munca desfășurată în zilele de legală, prevăzute de art. 134 alin. 1 din Codul muncii, atunci când aceste zile s-au încadrat în programul normal de lucru, de luni până vineri.
Potrivit art. 3 alin. 2 din nr.HG 427/2001 și art. 37 alin. 1 lit. b din Legea nr. 448/2006, asistentul personal are dreptul la un "program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână".
Iar, conform art. 134 alin. 1 din Codul muncii, în zilele de legală prevăzute de acest text de lege "nu se lucrează", cu excepția locurilor de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă, așa cum prevede expres art. 136 din același cod. În această ultimă situație, art. 137 din Codul muncii prevede compensarea cu timp liber corespunzător a zilelor de legală lucrate, sau, atunci când din motive justificate nu se acordă zile libere, beneficiul unui spor la salariul de bază, ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.
În cauză, pârâții nu au contestat desfășurarea de către reclamante a muncii în zilele de legală într-un loc de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă, dar nu au dovedit compensarea lor cu timp liber corespunzător, deși le revenea această obligație, conform art. 287 din Codul muncii.
În consecință, în baza dispozițiilor legale susmenționate, a fost admis și acest capăt din cererea reclamantelor, pârâții urmând să le plătească acestora sporul de 100% din salariul de bază pentru zilele de legală lucrate în perioada 1 decembrie 2005 - 31 decembrie 2008 ( 18), respectiv suma de 304 lei reclamantei și suma de 1139 lei reclamantei .
Pentru a fi compensată devalorizarea monedei naționale prin inflație pentru toate sumele de bani recunoscute reclamantelor prin prezenta sentință, pârâții au fost obligați să le plătească acestora și actualizarea lor în funcție de indicii de inflație, de la data scadenței fiecărei sume și până la data plății efective.
Împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs pârâta Primăria comunei.
În motivarea acestei căi de atac, pârâta recurentă a solicitat respingerea ca nelegal și neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect plata sumei de 304 lei și 1139, reprezentând sporul de 100% din salariul de bază pentru zilele de sărbători legale lucrate numitelor și, deoarece, conform contractului individual de muncă, este prevăzută norma întreagă de 8 ore/zi, respectiv 40 ore/săptămână, fără acordarea altor sporuri.
În susținerea recursului, pârâta a anexat, în copii, contractele individuale de muncă ale reclamantelor intimate.
Analizând sentința recurată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, care se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Potrivit disp. art. 37 al. 1 lit. b din Legea nr. 448/06.12.2006, pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are un program de lucru care să nu depășească în medie 8 pe zi și 40 de ore pe săptămână, iar potrivit disp. art. 39 al. 3 din aceeași lege, "Modalitățile și condițiile de încheiere, modificare și încetare a contractului individual de muncă al asistentului personal se completează cu prevederile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare."
Or, potrivit disp. art. 137 al. 2 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ), "În cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază, pentru munca prestată în zilele de legală, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru.", iar potrivit disp. art. 11 din aceeași lege, "Clauzele contractului individual de muncă nu pot conține prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de muncă."
Prin urmare, având în vedere disp. art. 11 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ), rezultă că în cauză nu are relevanță faptul că în contractele individuale de muncă ale reclamantelor intimate nu se prevede acordarea sporului de 100% din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru, pentru munca prestată în zilele de legală.
Potrivit disp. art. 287 din Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ), "Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare."
În speță, pârâții nu au contestat desfășurarea de către reclamante a muncii în zilele de legală într-un loc de muncă în care activitatea nu poate fi întreruptă, și nici nu au dovedit compensarea acestor zile cu timp liber corespunzător, deși, conform art. 287 din Codul muncii, aveau obligația să depună dovezile în apărare până la prima zi de înfățișare.
Din coroborarea dispozițiilor legale sus-menționate, rezultă că reclamantele intimate sunt îndreptățite la acordarea sporului de 100% din salariul de bază pentru zilele de legală lucrate în perioada 01.12.2005 - 31.12.2008, în sumă de suma de 304 lei pentru reclamanta și suma de 1.139 lei pentru reclamanta .
Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală, în temeiul disp. art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria comunei, prin primar, județul B, împotriva sentinței nr. 1061 din 23 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
ptr.jud.-, aflată în,
semnează președintele instanței,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond: L;
12.01.2010
Președinte:Mitrea Muntean DanielaJudecători:Mitrea Muntean Daniela, Bratu Ileana, Frunză
