Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 165/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR Nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 165
Ședința publică din data de 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florica Diaconescu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Mihaela Cotora
Grefier - -
*******
Pe rol, soluționarea recursurilor declarate de pârâții Direcția Publică de Protecție Socială Tg.J, Consiliul Local al Municipiului Tg.J și Primăria Municipiului Tg.J - Instituția Primarului, împotriva sentinței civile nr.1520/17.09.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, având ca obiect, drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu au răspuns.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează excepția tardivității recursului formulat de către pârâții Consiliul Local al Municipiului Tg.J și Primăria Municipiului Tg.J - Instituția Primarului, termenul de recurs în materia conflictelor de muncă fiind de 10 zile de la comunicarea hotărârii instanței de fond, conform prevederilor art.80 din Legea nr.168/1999, că recursul pârâtei Direcția Publică de Protecție Socială Tg. este declarat și motivat în termenul legal și că, în conformitate cu prevederile art.242 alin.2 pr.civ. s-a solicitat și judecata în lipsă, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursurilor de față.
Prin acțiunea formulată de reclamanta, înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj Secția Conflicte de muncă si asigurări sociale, sub nr- s-a solicitat instanței ca, prin sentința ce va pronunța, să fie obligați pârâții Consiliul Local Tg-J, Primăria Municipiului Tg-J, Consiliul Local Tg-J si Direcția Publica de Protecție Sociala, la plata sporului salarial numit indemnizație de dispozitiv in cuantum de 25% din salariul de încadrare, conform Ordinului Ministrului Administrației si Internelor nr.496/28.07.2003, pentru perioada începând cu 01.07.2004 si pana la 01.11.2006, sume care sa fie actualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este angajata pârâtului cu contract de munca, iar dreptul pe care îl solicită a fost conferit prin art. 9.2 din Ordinului Ministrului Administrației si Internelor nr.496/28.07.2003.
S-a mai arătat ca dreptul s-a născut din lege ca drept subiectiv si conferă titularilor prerogativelor in virtutea cărora pot pretinde subiectului pasiv al raportului juridic născut sa efectueze o prestație pozitiva, respectiv de a plăti o anumita suma de bani.
A mai învederat ca de la data de 01.08.2003, data de la care s-a născut dreptul, intimata nu si-a executat in mod voluntar obligația de plata.
Prin întâmpinarea depusă, pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca nelegală.
Tribunalul Gorj prin sentința nr. 1520/17.09.2007 a admis in parte cererea formulată de reclamanta, a obligat pârâții să plătească reclamantei indemnizația de dispozitiv, in procent de 25% din salariul de baza, începând cu10.07.2004, pana in data de 01.11.2006 prezent, sumele urmând sa fie actualizate la data plații, in raport de coeficientul de inflație.
A respins acțiunea pentru perioada 01.07.2004-09.07.2004 ca fiind prescrisa.
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta este salariata cu contract individual de munca la Creșa nr.2 din cadrul Direcției Publice de Protecție Sociala.
Prin pct.9.2 din Ordinul Ministrului Administrației si Internelor nr.496/28.07.2003 s-a stipulat faptul ca indemnizația de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfășoară activitatea in domeniul administrației publice.
In sensul acestui ordin, prin personal civil se înțelege,funcționarii si personalul contractual din cadrul ministerului Administrației si Internelor.
Personalul civil din acest minister beneficiază de drepturile stabilite prin Legea nr.138/1999 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică si siguranța naționala, precum si de acordarea unor drepturi salariale personalului civil din instituții, cu excepția celor din domeniul administrației publice care beneficiază doar de dreptul prevăzut la art.13 din lege, precum si de cele prevăzute de reglementările in vigoare aplicabile salariaților omologi din sectorul bugetar.
Lecturând art.13 din Legea nr.138/1999 se retine:, cadrele militare in activitate, militarii angajați pe baza de contract si salariații civili beneficiază de indemnizație de dispozitiv lunara de 25% din solda de funcție, solda de grad, solda de merit, indemnizația de comanda si gradații, respectiv din salariul de baza.
Mai mult decât atât, potrivit adresei nr.-/25.08.2003, Guvernul României prin Ministerul Administrației si Internelor a comunicat către toate prefecturile ca acordarea indemnizației de dispozitiv de 25% conform Ordinului Ministrului Administrației si Internelor nr.496/28.07.2003 se aplica la salariul de baza care cuprinde salariul de încadrare, salariul de merit, indemnizația de conducere.
De aceasta indemnizație urmând sa beneficieze tot personalul mai puțin prefectul si subprefectul.
Din economia textelor legale amintite rezulta ca petenta este îndreptățită la plata indemnizației de dispozitiv conform Ordinul Ministrului Administrației si Internelor nr.496/28.07.2003, in procent de 25%, pentru perioada începând cu trei ani anteriori introducerii acțiunii la instanța, in condițiile art.283 alin.2 din Codul muncii, începând cu 10.07.2004.
Pentru perioada 01.07.2004-09.07.2004, dreptul material la acțiune este prescris, deoarece termenul de prescripție potrivit art.283 alin.2 din Codul muncii este de trei ani de la nașterea dreptului, or, in cazul de fata, petenta solicita plata unor drepturi salariale începând cu data de 01.07.2004, prin acțiunea introdusa la 10.07.2007, fiind îndeplinit astfel termenul de prescripție pentru perioada 01.07.2004-09.07.2004.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs pârâții Direcția Publică de Protecție Socială, Consiliul Local Tg.J și Primăria Municipiului Tg.J, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, pârâta Direcția Publică de Protecție Socială Tg.J a susținut că instanța de fond a apreciat greșit că prevederile. MAI nr.496/2003 se aplică și salariaților din administrația publică locală.
Drepturile de natură salarială ale personalului din administrația publică sunt reglementate prin legi speciale care nu prevăd pentru această categorie de salariați sporul de dispozitiv.
În motivarea recursului, pârâții Consiliul Local al Municipiului Tg.J și Primăria Municipiului Tg.J au susținut că s-a admis în mod nelegal a fost admisă acțiunea, întrucât dispozițiile Ordinului MAI 496/2003 exclud din categoria persoanelor ce beneficiază de sporul de dispozitiv, personalul contractual, personal din care face parte și reclamanta.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând că în calitatea sa de funcționar își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice, și ca atare este îndreptățită să beneficieze de indemnizația de dispozitiv prevăzută de Ordinul MAI nr.496/2003.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu în conformitate cu dispoz.art.3041pr.civ. au fost reținute următoarele:
Sporul de dispozitiv de 25 % a fost prevăzut prin legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Reiese deci, că obiectul reglementării legii îl formează doar personalul militar și civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. De asemenea,. nr.496/28.07.2003 al Ministerului Administrației și Internelor care modifică Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne reglementează în Anexa nr. 1 Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor cu privire la salarizarea personalului militar din instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi ale personalului civil ceste instituții.
Este deci din nou vorba despre personalul militar și civil care lucrează în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și nu de întregul personal care lucrează în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, minister rezultat în urma comasării Ministerului d e Interne cu cel al Administrației Publice.
În acest sens prevederea de la pct.9.2 potrivit cu care indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice nu poate fi înțeleasă decât ca referindu-se la personalul civil ce-și desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în domeniul administrației publice și nu ca referindu-se la tot personalul din domeniul administrației publice cum ar fi cel de la consilii locale, primării sau prefecturi.
De altfel, noțiunea de dispozitiv nu poate fi asociată decât cu instituțiile la care face referire atât Legea 138/1999, cât și Anexa 1 din Ordinul 496/2003 al MAI.
Față de considerentele de fapt și de drept arătate mai sus, Curtea constată că este fondat recursul, astfel că îl va admite, va modifica sentința în sensul că va respinge acțiunea.
Cât privește recursul declarat de pârâții Consiliul Local Tg.J și Primăria Municipiului Tg.J, Curtea constată tardivitatea acestuia.
Potrivit prevederilor art.80 din Legea 168/1999, în materia litigiilor de muncă, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Articolul 301 Cod pr.civilă precizează că, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, în afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Constatând astfel că, data comunicării sentinței instanței de fond, conform dovezii de comunicare este 28.09.2007, iar data înregistrării căii de atac la instanța de fond este 16.10.2007, se observă că recursul a fost promovat peste termenul prevăzut de lege, respectiv 10 zile de la data comunicării hotărârii, astfel cum este prevăzut de art.80 din Legea 168/1999.
Cauza fiind soluționată pe cale de excepție, instanța nu va mai analiza motivele de casare care vizează fondul litigiului, întrucât, potrivit prevederilor art.137 cod pr.civilă soluționarea cauzei pe cale de excepție face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de pârâții CONSILIUL LOCAL Tg. J și PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Tg.J, împotriva sentinței civile nr.1520/17.09.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Admite recursul formulat de pârâta DIRECȚIA PUBLICĂ DE PROTECȚIE SOCIALĂ, împotriva sentinței civile nr.1520/17.09.2007, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Modifică sentința în sensul că, pe fond, respinge acțiunea formulată de reclamantă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 ianuarie 2007.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
07.02.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
.
Președinte:Florica DiaconescuJudecători:Florica Diaconescu, Corneliu Maria, Mihaela Cotora
