Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 1988/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1988
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Vera Andrea
- ---
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamantul SINDICATUL ȘCOALA cu sediul în municipiul P,-, județul P împotriva sentinței civile nr.403 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR, cu sediul în municipiul P,-, județul P, CASA CORPULUI DIDACTIC, cu sediul în P,-, județul P, CLUBUL COPIILOR SLĂNIC, cu sediul în Slănic,-, județul P, ȘCOALA SPECIALĂ DE TÂRG, cu sediul în com. de Târg,-, județul P, ȘCOALA SPECIALA NR.2, cu sediul în P, Gh.Gr., nr. 328, județul P, COPIILOR cu sediul în municipiul P, Bulevardul, nr. 239, județul P, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI cu sediul în municipiul B, cu sediul în B,--30, sector 1 și CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Municipiul P, Bulevardul, 2-4, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: pentru recurentul-reclamant Sindicatul Școala avocat din Baroul O l t, potrivit împuternicirii avocațiale nr.118/2009, pentru intimații-pârâți Inspectoratul Școlar P, Casa Corpului Didactic P, Clubul Copiilor Slănic, Școala Specială de Târg, Școala Specială nr.2 P, Palatul Copiilor P, consilier juridic, pentru Consiliul Județean P, consilier juridic G, lipsind intimatul-pârât Ministerul Educației, Cercetării și
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este scutit de plata taxei de timbru, iar prin întâmpinare s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Părțile prezente, prin reprezentanți, declară că alte cereri nu mai au de formulat și solicită acordarea cuvântului în fond.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere declarația părților prezente că alte cereri nu mai au de formulat, apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Având cuvântul în fond pentru recurentul-reclamant Sindicatul Școala avocat solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor bănești neacordate membrilor de sindicat, pentru perioada 2005 - 2007, reprezentând prime de vacanță, actualizate cu indicele de inflație.
Motivele de recurs sunt cele prevăzute de dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, sentința recurată nu cuprinde toate motivele pe care se sprijină.
Potrivit art.287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezi în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, având în vedere că unitățile de învățământ pârâte nu au făcut dovada inexistenței unor venituri proprii care să permită acordarea primei de vacanță, prevăzută de art.37 lit.g din la nivel de ramură învățământ.
Precizează că există și practică judiciară în materie.
Solicită instanței ca potrivit art.3041Cod procedură civilă să analizeze cauze sub toate aspectele.
Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Având cuvântul în fond pentru intimații-pârâți Inspectoratul Școlar P, Casa Corpului Didactic P, Clubul Copiilor Slănic, Școala Specială de Târg, Școala Specială nr.2 P, Palatul Copiilor P, consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Precizează că personalul din învățământ beneficiază de prime de vacanță, cu ocazia plecării în concediu, din venituri proprii, dar unitățile din învățământ nu au venituri proprii, iar în fața instanței de fond s-au produs dovezi în acest sens.
Solicită respingerea recursului ca nefondat. Depune la dosar concluzii scrise.
Având cuvântul în fond pentru Consiliul Județean P, consilier juridic G, arată că personalul didactic este salarizat potrivit Legii nr.128/1997, iar în conținutul acestui act normativ nu este prevăzută plata primelor de vacanță și solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamantul SINDICATUL SCOALA în contradictoriu cu pârâții INSPECTORATUL SCOLAR P, CASA CORPULUI DIDACTIC P, CLUBUL COPIILOR, SCOALA SPECIALA DE, SCOALA SPECIALA NR.2 P, COPIILOR P, MINISTERUL EDUCATIEI, CERCETARII SI T și CONSILIUL JUDETEAN P și CONSILIUL JUDETEAN solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa dispună obligarea pârâților la calcularea și plata drepturilor bănești neacordate membrilor de sindicat, reprezentând primele de concediu de odihnă (primele de vacanta) în cuantum de un salariu de baza din luna anterioara plecării în concediu, pentru perioada 2005-2007, sume ce urmează a fi actualizata în funcție de indicele de inflație calculate de la data nașterii dreptului și până la data efectuării plații.
In motivarea acțiunii reclamantul susținut ca salarizarea personalului didactic auxiliar si nedidactic este reglementata in principal de prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările si completările ulterioare, precum si de alte acte normative care reglementează salarizarea personalului bugetar.
Se mai arata ca potrivit art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul Colectiv de munca Unic la Nivel de Învățământ pe anii 2003 -2004 personalul didactic din învățământ beneficiază de o prima de vacanta din venituri proprii, in condițiile legii, prima acordându-se odată cu indemnizația de concediu, iar contractele colective de munca încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților și, deci, este obligatorie între ele, reprezentând rodul acordului lor de voință.
La data de 21 noiembrie 2008 parata Ministerul Educației, Cercetării si Taf ormulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației si Cercetării deoarece acesta nu este angajatorul reclamanților, intre Ministerul Educației, Cercetării si T si cadrele didactice neexistând nici un fel de raporturi juridice de munca, si nici obligații cu privire la calcularea si plata salariilor si a primelor de concediu.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata întrucât din economia textelor de lege invocate de reclamanta prin cererea de chemare in judecata rezulta faptul ca, contractul colectiv de munca reglementează acordarea anumitor premii din venituri proprii si in condițiile legii, iar prin Legea speciala in baza căreia este salarizat personalul din învățământ, respectiv Legea nr. 128 /1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare. Ori in aceasta lege nu este prevăzuta acordarea primei de vacanta.
La rândul sau, paratul Inspectoratul Școlar Paf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiata a cererii deoarece art. 50 alin. 12 din Legea nr. 128 /1997 care prevede ca personalul didactic beneficiază de premii si alte drepturi bănești prevăzute de lege si de contractul colectiv de munca, are o formulare generica care trebuie raportata la alte prevederi legale care prevăd acordarea acestui drept.
Ori Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, la capitolul drepturi salariale nu include si prima de vacanta ca un drept salarial distinct ce ar trebui acordat personalului didactic din învățământ cu ocazia plecării in concediu si care trebuie încasata odată cu indemnizația de concediu.
A precizat paratul ca si in situația in care textul de lege invocat - art. 50 (12) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic se raportează la prevederile art. 37 alin. 1 lit. g din Contractul colectiv de muncă Unic la Nivel de de învățământ 2003 -2004, text care prevede acordarea personalului din învățământ, cu titlu de premiu - a unei prime de vacanta din venituri proprii in condițiile legii, acest lucru nu înseamnă automat ca membrii reclamantului au dreptul la încasarea primei de concediu de odihna egala cu un salariu de baza din luna anterioara plecării in concediu, întrucât pe de o parte nu exista nicio mențiune in dispozițiile art. 37 lit. g din acest contract referitoare la o asemenea prima de vacanta egala cu un salariu de baza, pe de alta parte prima prevăzuta in acest contract constituie un premiu ce se acorda sub condiția realizării unor venituri proprii de către unitățile de învățământ, deci in mod facultativ si nu obligatoriu.
A mai menționat ca potrivit dispozițiilor art. 39 din CCM unic la nivel de ramura învățământ 2003 -2004 reclamantul avea obligația sa încheie cu organele administrației publice locale protocoale in care sa prevadă sursele de finanțare pentru acordarea tuturor drepturilor prevăzute in contractele colective de munca in favoarea membrilor de sindicat, obligație nerespectata.
Reclamanta Sindicatul Școala a formulat note scrise prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocate de parata Ministerul Educatei, Cercetării si T, având in vedere dispozițiile art. 167 din Legea învățământului nr. 84 din 24 iulie 1995 si art. XIII din OUG nr. 32 din 26.02.2001 privind reglementarea unor probleme financiare, potrivit cărora finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele si cluburile copiilor si elevilor, centrele si cabinetele școlare, cluburile sportive si școlare se asigura din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării si T.
Așadar Ministerul Educației este chemat in judecata ca parat in calitate de finanțator a Inspectoratului Școlar, Casei Corpului Didactic, Clubului Copiilor Slănic si Palatul Copiilor P iar Consiliul Județean este chemat in judecata ca parat in calitate de finanțator al Școlilor Speciale.
Consiliul Județean P, la rândul sau, a solicitat pe cale de întâmpinare respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiata si nelegala cu motivarea ca Ordonanța de urgenta nr. 146 /2007 privind aprobarea plății primelor de concediu de odihna suspendate in perioada 2001 -2006, reglementează modalitatea de plata a primelor acordate cu ocazia plecării in concediul de odihna in baza prevederilor actelor normative a căror aplicare a fost suspendata prin legile bugetelor anuale de stat si asigurări sociale.
Paratul menționează ca personalul didactic si auxiliar din unitățile bugetare de învățământ este salarizat potrivit Legii nr. 128 /1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările si completările ulterioare. Acest act normativ la capitolul drepturi salariale nu include si prima de vacanta, ca fiind un drept salarial distinct, care trebuie acordat personalului didactic din învățământ, cu ocazia plecării in concediu si care trebuie încasat odată cu indemnizația de concediu.
In cauza au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.403 pronunțată la data de 16 februarie 2009 Tribunalul Prahovaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării si T, invocata de acesta pe cale de întâmpinare.
A fost respinsă ca neîntemeiata acțiunea formulată de reclamantul Sindicatul Școala - P, în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar P, Casa Corpului Didactic P, Clubul Copiilor Slanic, Școala Speciala de Târg, Școala Speciala Nr.2 P, Palatul Copiilor P, Ministerul Educației, Cercetării și T și Consiliul Județean
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Sindicatul Școala a solicitat in contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Școlar P, Casa Corpului Didactic P, Clubul Copiilor Slănic, Școala Speciala de Târg, Școala Speciala Nr.2 P, Palatul Copiilor P, Ministerul Educației, Cercetării și T și Consiliul Județean P ca prin hotărârea ce se va pronunța sa fie obligate pârâții la calcularea si plata drepturilor bănești neacordate membrilor de sindicat, menționați in tabele anexate cererii de chemare in judecata, reprezentând primele de concediu de odihna (primele de vacanta ) in cuantum de un salariu de baza din luna anterioara plecării in concediu pentru perioada 2005 -2007, precum si la actualizarea sumelor in funcție de indicele de inflație, calculate de la data nașterii dreptului si pana la data efectuării plății.
In baza dispozițiilor art. 137.pr.civ. tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de fond sau de procedura care fac de prisos in tot sau in parte cercetarea in fond a pricinii.
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului Ministerul Educației Cercetării si T, tribunalul a constatat că în raport cu reclamanții din prezenta cauză, acesta justifică legitimarea procesuala in cauza fata de dispozițiile art. 167 din Legea învățământului nr. 84 din 24 iulie 1995 si art. XIII din OUG nr. 32 din 26.02.2001 privind reglementarea unor probleme financiare, potrivit cărora finanțarea cheltuielilor curente si de capital ale unităților de învățământ special se asigura din bugetul consiliului județean, respectiv al sectoarelor municipiului B, si din bugetul de stat, iar cele privind inspectoratele școlare, casele corpului didactic, palatele si cluburile copiilor si elevilor, centrele si cabinetele școlare, cluburile sportive si școlare se asigura din bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației, Cercetării si T.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut ca în conformitate cu dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea nr. 128 /1997 personalul didactic beneficiază de premii si de alte drepturi bănești prevăzute de lege si de contractul colectiv de munca.
Pe de alta parte, conform dispozițiilor art. 37 lit. g din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura de învățământ, lege speciala in materie care deroga de la prevederile legale generale mai sus amintite, si se aplica cu prioritate, personalul din învățământ beneficiază de acordarea unei prime de vacanta din fondurile proprii ale unităților de învățământ. Deci acordarea primei de vacanta se poate face doar in condițiile in care, in prealabil, au fost constituite fonduri poprii in vederea suportării acesteia.
Cum in speța nu s-a făcut dovada existentei acestor fonduri proprii si nici a cuantumului pretinsei prime de vacanta, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal reclamantul Sindicatul Școala, prin reprezentanții săi legali și în numele membrilor săi a exercitat recurs (filele 4-9) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul a arătat că recursul este declarat în termen având în vedere îndeplinirea procedurii de comunicare a sentinței atacate, la data de 22.04.2009.
Recurentul a susținut sub un prim aspect că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, considerentele hotărârii limitându-se la două fraze.
Lipsa fondurilor sau faptul că acestea nu au fost prevăzute în proiectul de buget nu constituie un motiv întemeiat pentru neplata unui drept prevăzut de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, întrucât unitatea cunoștea aceste prevederi și avea obligația de a cuprinde în buget sumele necesare.
De asemenea, astfel cum rezultă din dispozițiile anterior arătate, necuprinderea fondurilor in proiectul de buget nu poate reprezenta o cuplă a reclamanților salariați ci este o cuplă a unităților de învățământ și autorităților locale, chemate de altfel să răspundă în calitate de pârâte.
Deoarece pentru alți angajați din cadrul altor unități s-au obținut drepturi de aceeași natură în instanța, susține recurentul, nu există nici o rațiune pentru care, în virtutea principiului dreptului la egalitate de șanse și tratament, recurenții să nu beneficieze de prima de vacanță pe anii 2005 - 2007.
Referitor la cuantumul primei de vacanță, arată recurentul, atât legea cât și contractul colectiv de muncă sunt lacunare, reglementând doar dreptul ca atare și acordarea lui odată cu indemnizația de concediu.
Potrivit art.3 Civil "judecătorul care va refuza de a judeca sub cuvânt că legea nu prevede sau că este întunecată, va putea fi urmărit ca culpabil de denegare de dreptate".
Ca urmare, deși sub aspectul menționat al cuantificării dreptului legea tace, instanța nu poate refuza să judece sau, mai rău, să respingă acțiunea reclamanților pe motivul că părțile, deși au prevăzut dreptul în sine, nu au prevăzut un criteriu de cuantificare al primei de vacanță.
Regula în materia plății primei de concediu de odihnă (primă de vacanță) pentru salariații care își desfășoară activitatea pe teritoriul național este ca fiind egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
O altă interpretare este de natură să prejudicieze grav pe membrii de sindicat, personalul din învățământ care, deși au dreptul la primă de vacanță, nu și-l pot materializa din lisa unui criteriu de cuantificare, situație care echivalează cu însăși negarea existenței lui, a lipsirii de substanță a dreptului.
Textul art.37 din contractul colectiv de muncă la nivel de ramură învățământ, precizează expres că de acest drept beneficiază personalul din învățământ, fără a opera vreo distincție între diferitele categorii de personal.
Mai arată recurentul că unele unități au acordat deja prima de vacanță angajaților din învățământ iar DGFP Pas olicitat primăriilor din județ să comunice hotărârile judecătorești pentru plata drepturilor cuvenite.
Invocând cazurile de recurs prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 și art.3041cod pr.civ, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și în fond admiterea acțiunii astfel cum a fost promovate.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. Curtea constată că recursul exercitat este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
Recurentul-reclamant Sindicatul Școala reprezintă în instanță, potrivit prerogativei conferite de art.282 lit.c din Codul muncii, pe membri săi cu numele și profesia înscrise în tabelele nominale atașate la acțiune, aceștia având statutul de personal didactic, didactic auxiliar și nedidactic la unitățile școlare pârâte:
Drepturile salariale ale personalului didactic sunt reglementate printr-o lege specială, Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic care la art.50(12) nu creează dreptul la prima de concediu solicitată prin cererea de chemare în judecată ci stabilește posibilitatea acordării de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
În termeni contractuali, clauza invocată stabilește ca personalul din învățământ să beneficieze de "o primă de vacanță din venituri proprii, în condițiile legii. Prima se acordă odată cu indemnizația de concediu".
Curtea reține că interpretând și aplicând corect aceste prevederi contractuale, tribunalul a stabilit că dreptul generic la prima de vacanță este condiționat de existența de venituri proprii a unităților școlare și de încheierea unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare, " în vederea acordării la timp a tuturor drepturilor- precum și pentru asigurarea unei finanțări corecte și complete " așa cum expres se prevede în art.39 din același, de asemenea corect evocat de instanța de fond.
Rezultă deci că art. 37 alin.1 lit.g din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 - aplicabil în continuare ca efect al prelungirii operante în virtutea art.9, nu creează în patrimoniul salariaților aparținând personalului didactic din învățământ un drept la prima de vacanță ci doar o vocație la acest drept.
Curtea reține că această clauză contractuală nu generează prin ea însăși dreptul la acordarea primei de vacanță fiindcă existența dreptului este într-adevăr dublu condiționată, așa cum în mod corect a stabilit prima instanță de cerințele înscrise de părțile contractante în art.39 sus-citat și asupra incidenței căruia recurentul-reclamant nu a făcut nicio referire.
Astfel se explică și dispozițiile art.48(2) din legea nr.128/1997 citate de reclamant în acțiune, potrivit cărora drepturile salariale suplimentare, drepturile cu caracter social, alte drepturi și facilități ale personalului didactic auxiliar și nedidactic, al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază prin contractele colective de muncă- potrivit legii.
În Legea nr.128/1997 nu există limite minime și maxime pentru dreptul la prima de vacanță ce face obiectul litigiului de față, iar interpretarea"prin analogie" propusă de recurentul-reclamant asupra cuantumului primei, care nefiind determinat sau determinabil, ar putea fi egal cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, nu se justifică.
Pe de o parte, condiția necesară și obligatorie a încheierii unor protocoale de către organizațiile sindicale cu unitățile și instituțiile de învățământ și inspectoratele școlare, vizează tocmai modalitățile de acordare, criteriile de diferențiere, cuantumul sumei care ar reveni fiecărui salariat în raport de funcția și norma didactică, nivelul studiilor, gradele didactice și titlurile științifice, vechimea în învățământ și calitatea și condițiile specifice de desfășurare a activității.
Pe de altă parte, alături de stabilirea acestor criterii obligatorii pentru a determina conținutul dreptului subiectiv material al fiecărui salariat la o astfel de suplimentare salarială, se impune cercetarea celei de a doua condiții, a existenței veniturilor proprii de care depinde plata efectivă a primei de vacanță.
Este mai presus de orice îndoială că o interpretare contrară a celor două clauze contractuale analizate ar conduce, exemplificativ, la imposibilitatea obiectivă de a stabili și diferenția cuantumul dreptului la prima de vacanță între un salariat profesor și un altul, angajat ca îngrijitor or educator, în lipsa negocierii criteriilor de acordare și a cuantumului sau limitelor minime și maxime ale acestui drept.
Acesta este motivul pentru care interpretarea corectă a dispozițiilor Legii 128/1997 coroborate cu cele două clauzele contractuale din conduce la concluzia inexistenței unui drept material subiectiv în favoarea personalului didactic din învățământul preuniversitar, art.48(2) și art. 50(12)din legea nr.128/1997, precum și 37 alin.1 lit.g și art.39 din contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură învățământ pe anii 2003-2004 stabilind numai vocația la un atare drept, pentru considerentele expuse în cele ce preced.
Curtea nu a fost în măsură să stabilească, în raport de mijloacele de probă pe care părțile au înțeles să le administreze în cauză, ce rațiuni a împiedicat sindicatul-recurent să notifice în prealabil unitățile și instituțiile de învățământ pârâte despre:
- obligativitatea negocierii prin protocoalele prevăzute în, a modalităților de acordare, criteriile de diferențiere, cuantumul sumei care ar reveni fiecărui salariat în raport de funcția și norma didactică, nivelul studiilor, gradele didactice și titlurile științifice, vechimea în învățământ și calitatea și condițiile specifice de desfășurare a activității
- necesitatea existenței unor venituri proprii în lipsa cărora, dreptul la prima de vacanță nu poate fi acordat.
Nici pentru anul 2005 și nici pentru următorii nu există dovada unor asemenea demersuri care țin de executarea efectivă a unor clauze ale contractului colectiv de muncă și care era obligatorie pentru părți, conform art.243 din Codul muncii.
Curtea mai reține că este nerelevantă sub acest aspect, împrejurarea că în conflictele de muncă, în conformitate cu art.287 din același cod, sarcina probei revine angajatorului, care este obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, fiindcă decisiv pentru soluționarea litigiului de față era a se face proba îndeplinirii celor două condiții stabilite prin voința părților contractante pentru existența și acordarea dreptului la prima de vacanță aflat în disputa lor, recurentul-reclamant având posibilitatea să demonstreze refuzul pârâților de a negocia și încheia protocoalele prevăzute la art.39 din pentru perioada anilor 2005, 2006 și 2007 precum și existența veniturilor proprii la care se raportează în termeni clari și neechivoci art.37 alin.1 lit.g din același contract, situație în care revenea pârâților-intimați obligația de a-și justifica refuzul plății drepturilor revendicate prin acțiune.
Pentru toate considerentele expuse, reținând și că practica - neunitară - a instanțelor de drept comun în această materie nu este obligatorie, potrivit legii, ea fiind generată tocmai de interpretarea diferită și necoroborată între textele din lege și clauzele din contractele părților, Curtea va respinge ca nefondat recursul exercitat de recurentul-reclamant, conform art.312 alin.1 cod pr.civ. menținând în totalitate ca legală și temeinică sub toate aspectele, sentința civilă nr.403 pronunțată la data de 16 februarie 2009 de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ȘCOALA cu sediul în municipiul P,-, județul P împotriva sentinței civile nr.403 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți INSPECTORATUL ȘCOLAR, cu sediul în municipiul P,-, județul P, CASA CORPULUI DIDACTIC, cu sediul în P,-, județul P, CLUBUL COPIILOR SLĂNIC, cu sediul în Slănic,-, județul P, ȘCOALA SPECIALĂ DE TÂRG, cu sediul în com. de Târg,-, județul P, ȘCOALA SPECIALA NR.2, cu sediul în P, Gh.Gr., nr. 328, județul P, COPIILOR cu sediul în municipiul P, Bulevardul, nr. 239, județul P, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI cu sediul în municipiul B, cu sediul în B,--30, sector 1 și CONSILIUL JUDEȚEAN, cu sediul în Municipiul P, Bulevardul, 2-4, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2009.
Președinte JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Vera Andrea
- - - - ---
Grefier
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120/2006
Tehnored.11 ex./05.11.09
/
f- Trib.
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Vera Andrea
