Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 1993/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.1993
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Elena Simona
- - - -
Grefier - --
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții CURTEA DE APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,- județul P, TRIBUNALUL PRAHOVA cu sediul în P,-, județul P și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.993 din data de 7 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, în contradictoriu cu reclamanții, () A, (), (), A, A, I, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la TRIBUNALUL PRAHOVA cu sediul în P,-, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, iar prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea deciziei.
CURTEA:
Deliberând asupra de față, constată:
Prin acțiunea înregistrata cu nr.1012/105/05.03.2009 reclamanții, () a, -, -, -, (), (), (), -, a, a, -, -, -, -, -, I au chemat in judecata pe parații Curtea de Apel P, TRIBUNALUL PRAHOVA, Ministerul Justiției si Libertăților, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța sa se dispună obligarea pârâților la plata diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referință sectoriala prevăzută de lege pentru funcțiile de demnitate publica si a coeficienților de multiplicare prevăzuți de lege, corectate periodic, in raport de evoluția preturilor de consum, in condițiile stabilite de lege pentru determinarea si corecția valorii de referința sectoriala prevăzuta de lege pentru funcțiile de demnitate publica, precum si efectuarea cuvenitelor mențiuni in cărțile de munca, astfel: pentru perioada 01.10.2004- 31.12.2004 la valoarea de referința sectoriala de 238 lei conform OUG nr.123/2003; pentru perioada 01.01.2005- 30.09.2005 la valoarea de referința sectoriala de 264,7 lei conform OG nr. 9/2005; pentru perioada 01.10.2005- 31.01.2006 la valoarea de referința sectoriala de 297,4 lei conform OG nr.9/2005; pentru perioada 01.02.2006- 31.08.2006 la valoarea de referința sectoriala de 312,3 lei conform OG nr.3/2006; pentru perioada 01.09.2006- 31.12.2006 la valoarea de referința sectoriala de 331 lei conform OG nr.3/2006; pentru perioada 01.01.2007 - 31.03.2007 la valoarea de referința sectoriala de 358 lei conform OG nr. 10/2007; pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007 la valoarea de referința sectoriala de 365 lei conform OG nr.10/2007; pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007 la valoarea de referința sectoriala de 405 lei conform OG nr. 10/2007, sume ce vor fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadentei fiecărei sume si pana la data plății efective.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca au fost si sunt salariați la TRIBUNALUL PRAHOVA si, respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI, îndeplinind funcții de grefieri, personal auxiliar de specialitate si conex de specialitate, funcționari publici, funcții in baza cărora au dreptul la încasarea diferențelor de salarii calculate pe baza valorii de referința sectoriala prevăzuta de lege pentru funcțiile de demnitate publica si a coeficienților de multiplicare corectate periodic ținându-se seama de actele normative sus menționate, deoarece personalul din cadrul instanțelor judecătorești îndeplinește o funcție de demnitate publica având aceleași drepturi ca si persoanele care îndeplinesc funcții de demnitate publica in cadrul puterii legislative si executive.
La data de 30.04.2009, 04.05.2009, pârâții Ministerul Justiției si Libertăților B si Curtea de Apel au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea acțiunii atât timp cat personalul auxiliar de specialitate a beneficiat de majorarea valorii de referința sectoriala si a coeficienților de multiplicare in baza legilor speciale ce reglementează salarizarea acestora, caz in care nu se mai aplica actele normative invocate de către reclamanți si ca exista decizii ale Curții Constituționale care atesta neconstituționalitatea desființării unor norme juridice sau substituirii cu norme cuprinse in alte acte normative de către instanțele judecătorești, mai ales ca in speța, nu exista un regim discriminatoriu, invocându-se si excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada anterioara datei 05.03.2006.
In ședința publica din 05.05.2009, instanța unit excepția prescripției dreptului la acțiune cu fondul.
In cauza s-a administrat proba cu acte.
Prin sentința civilă nr.993 pronunțată la data de 7 mai 2009 TRIBUNALUL PRAHOVAa admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2004-04.03.2006 invocata de parații Ministerul Justiției si Libertăților B si Curtea de APEL PLOIEȘTI si a respins acțiunea formulată de reclamanți pentru aceasta perioada 01.10.2004-04.03.2006 împotriva pârâților, ca fiind prescrisă.
A admis in parte acțiunea formulata de reclamanți și a obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant diferențele de salarii calculate pe baza valorii de referința sectoriala, astfel: pentru perioada 05.03.2006- 31.08.2006 la valoarea de referința sectoriala de 312,3 lei; pentru perioada 01.09.2006- 31.12.2006 la valoarea de referința sectoriala de 331 lei; pentru perioada 01.01.2007 - 31.03.2007 la valoarea de referința sectoriala de 358 lei; pentru perioada 01.04.2007 - 30.09.2007 la valoarea de referința sectoriala de 365 lei; pentru perioada 01.10.2007 - 31.12.2007 la valoarea de referința sectoriala de 405 lei, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadentei fiecărei sume pana la data plații efective.
A dispus efectuarea mențiunilor in carnetul de munca al reclamanților.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reținut că în conformitate cu actele existente la dosar, reclamanții au fost si sunt salariați la TRIBUNALUL PRAHOVA si, respectiv Curtea de APEL PLOIEȘTI, îndeplinind funcții de grefier, personal auxiliar de specialitate si conex de specialitate, funcționari publici.
Potrivit art.1/1 din 50/1996 modificata, indemnizațiile pentru magistrați si salariile de baza pentru celelalte categorii de personal din organele autorității judecătorești se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială prevăzută de lege pentru funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislativa și executiva, valoarea corectata periodic in raport cu evoluția preturilor de consum in condițiile stabilite de prevederile legale.
In baza art.2 din 154/1998, dispozițiile acestei legi se aplica persoanelor care ocupa functii de demnitate publica si celor angajate pe baza de contract individual de munca in sectorul bugetar.
De asemenea OUG nr.123/2003, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr.10/2007 au prevăzut pentru persoanele care îndeplinesc functii de demnitate publica creșteri ale valorii de referința sectoriala de la 238 lei la 405 lei.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut că reclamanții au fost si sunt salariați la TRIBUNALUL PRAHOVA si Curtea de APEL PLOIEȘTI, îndeplinind functii de personal auxiliar de specialitate si conex de specialitate, funcționari publici, funcții în baza cărora nu au beneficiat începând cu 01.10.2004 si până la 31.12.2007de majorarea valorii sectoriale prevăzuta de OUG nr.123/2003, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr.10/2007.
Ca atare, atât timp cat reclamanții fac parte din categoria personalului bugetar si care îndeplinește funcția de demnitate publica, făcând parte din organul puterii judecătorești, iar aceștia nu au beneficiat si nu beneficiază de creșterile valorii sectoriale prevăzuta de ordonanțele de guvern sus menționate, în opinia instanței de fond, înseamnă ca are loc o discriminare intre reclamanți in calitate de personal auxiliar, funcționari publici care îndeplinesc funcții de demnitate publica si celelalte persoane care îndeplinesc funcții de demnitate publică alcătuind puterile legislative, executive si care beneficiază de aceste majorări ale valorii de referința sectoriala, existând deci un tratament discriminatoriu între aceleași categorii de persoane care îndeplinesc funcții de demnitate publică, creându-se o inechitate prin favorizarea unora si defavorizarea altora.
Mai mult chiar, in condițiile în care reclamanții desfășoară activități specifice unor funcții de demnitate publică ca și celelalte persoane care desfășoară activități specifice unor functii de demnitate publica în cadrul puterii legislative, executive, este normal si firesc ca si reclamanții sa aibă dreptul la plata egală pentru munca egală pe care o desfășoară ca și ceilalți salariați care îndeplinesc funcții de demnitate publică, plata care include cu titlu de drepturi salariale și creșterile valorii sectoriale.
De altfel, mai arată instanța de fond, nu exista nici o justificare obiectivă care să justifice vreun scop legitim pentru a se majora valoarea sectorială în favoarea unor salariați ce îndeplinesc anumite functii de demnitate publica si nemajorarea valorii sectoriale a celorlalți salariați ce îndeplinesc aceleași functii de demnitate publica, întrucât OUG nr.123/2003, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr.10/2007 nu prevăd nici justificare in acest sens si nici un scop anume care sa justifice majorarea valorii sectoriale numai în cazul anumitor categorii de salariați ce îndeplinesc funcții de demnitate publică în detrimentul altor salariați, astfel încât se creează o discriminare în cadrul aceleiași categorii de salariați ce îndeplinesc funcții de demnitate publică, având drept scop înlăturarea dreptului reclamanților la plata egală pentru munca egală.
Apărările paraților ca reclamanții au beneficiat de majorarea valorii de referința sectoriala prevăzuta de OG nr.23/2005 si ca, actele normative invocate de reclamanți vizează alte categorii de salariați fata de care nu exista o situație discriminatorie au fost înlăturate de instanța de fond deoarece, pe de o parte, in speța pretențiile reclamanților vizează printre altele, OUG nr. 123/2003, OG nr.9/2005, OG nr.3/2006, OG nr.10/2007, iar pe de alta parte tratamentul discriminatoriu se analizează si se verifica in raport de salariații care fac parte din aceeași categorie, respectiv care îndeplinesc functii de demnitate publica.
Susținerile paratului Ministerul Justiției si Libertăților B in sensul ca instanțele judecătorești nu pot adăuga, modifica acte normative cu putere de lege si ca reclamanții beneficiază de indemnizații fixe ce nu sunt raportate la o valoare de referința sectoriala, nu au fost avute în vedere de instanța de fond întrucât în speța, se analizează in ce măsura parații își respecta obligațiile in calitate de angajatori fata de proprii salariați si nicidecum atributul instanțelor judecătorești în ceea ce privește anularea, desființarea unor norme juridice, substituirea acestora, iar împrejurarea privind încasarea drepturilor salariale intitulate indemnizații fixe nu exclude aplicarea actelor normative ce reglementează drepturile salariale ale salariaților care îndeplinesc functii de demnitate publică, inclusiv în ceea ce privește valoarea de referința sectorială.
De asemenea, tribunalul a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01.10.2004-04.03.2006 invocata de parații Ministerul Justiției si Libertăților B si Curtea de APEL PLOIEȘTI si va respinge acțiunea pentru aceasta perioada 01.10.2004-04.03.2006 ca fiind prescrisa, deoarece dreptul material al reclamanților s-a născut la 05.03.2006 in raport de data introducerii acțiunii, respectiv 05.03.2009 in baza art.283 al.1 lit.c din Codul Muncii si nicidecum începând cu 01.10.2004, fata de care termenul de 3 ani a expirat.
In baza 92/1976 instanța a dispus efectuarea mențiunilor corespunzătoare in carnetul de munca al reclamanților.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI și TRIBUNALUL PRAHOVA criticând-o ca netemeinică și nelegala.
Un prim motiv de recurs, formulat de Curtea de Apel P se referă la faptul că textele de lege invocate ca temei de drept în susținerea acțiunii reclamanților, respectiv nr.OG 9/2005, nr.OG 3/2006 și nr.OG 10/2007 reținute și de către instanța de fond, prevăd că persoanele care ocupă funcții de demnitate publică alese și numite din cadrul autorităților legislative beneficiază de indemnizații fixe și nu în baza unei valori de referință sectorială.
Se mai arată că principiul separației teritoriale în stat nu prevede reglementarea drepturilor salariale în mod egal, Constituția neconsacrând principiul aplicării aceleiași valori de referință sectorială invocate de reclamanți, astfel încât acordarea unor valori de referință sectorială diferite în salarizarea puterilor statului nu contravine nici pe departe Constituției sau Codului muncii, astfel cum în mod eronat se susține de către recurenți, și cu atât mai mult nu poate fi vorba de o discriminare în sensul prevderilor nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
De asemenea si TRIBUNALUL PRAHOVAa formulat recurs in cuprinsul cărora se menționează faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a avea rol activ și a pune în vedere reclamanților să depună acte doveditoare ale calității lor, aceștia fiind atât personal auxiliar de specialitate cât și personal conex, personal contractual și funcționari publici.
Se menționează că, având în vedere că salarizarea întregului personal din justiție este reglementată prin legi speciale nu se poate invoca discriminare, iar temeiurile legale pe care își întemeiază acțiunea reclamanții sunt prevăzute în acte normative abrogate astfel că nu mai pot produce efecte juridice.
Pentru aceste considerente, se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constată ca recusurilel formulae sunt fondate pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit fața de alte categorii ori nereglementarea de legiuitor a unor anumite aspecte care țin de statutul profesional al unei categorii, nu este o problemă ce poate fi apreciată din punct de vedere al discriminării, depășind cadrul legal reglementat de OG nr. 137/2000.
Astfel, în mod greșit a reținut instanța că reclamanții din prezenta cauză desfășoară activități specifice unor funcții de demnitate publică, ca și alte persoane care desfășoară activități specifice unor funcții de demnitate publică în cadrul puterii legislative, executive astfel că este normal și firesc ca aceștia să aibă dreptul la o plata egală pentru muncă egală, întrucât reclamanții sunt personal auxiliar, personal conex și personal contractual al Tribunalului Prahova și al Curții de APEL PLOIEȘTI, fără nici o legătură cu funcția de demnitate publică. Funcția de demnitate publică, menționată de Constituție în art. 16 alin. (3) nu presupune a fi exercitată de către un funcționar public, existând diferențe semnificative între funcționarul public și demnitarul public (președintele României, deputații și senatorii, miniștrii, președintele consiliului județean, consilierii consiliului județean, prefectul, primarul, consilierii locali). Legea 188/1999 privind statutul funccționarilor publici în art. 6 face precizarea că persoanele numite sau alese în funcție de demnitatea publică nu intră sub incidența dispozițiilor ei, iar un alt act normativ, Legea 154/1998, definește, în art. 3, funcția de demnitate publică ca fiind acea funcție publică care se ocupă prin mandat direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii.
Pe de altă parte prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Deciziile invocate, pronunțate de Curtea Constituțională sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Prin urmare, Curtea, văzând disp. art.304, 3041și 312 alin.1 pr.civ. va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanți pentru perioada 01.10.2004 - 04.03.2006, ca neîntemeiată.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâții CURTEA DE APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,- județul P, TRIBUNALUL PRAHOVA cu sediul în P,-, județul P și MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.993 din data de 7 mai 2009 pronunțată de TRIBUNALUL PRAHOVA, în contradictoriu cu reclamanții, () A, (), (), A, A, I, toți prin reprezentant legal, cu domiciliul ales la TRIBUNALUL PRAHOVA cu sediul în P,-, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanți pentru perioada 01.10.2004 - 04.03.2006, ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 28 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Elena Simona
- - - - - - -
Grefier
--
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.7 ex./27-11-2009
L:/.
f- Trib.P
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Lucian Crăciunoiu Elena Simona
