Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 209/2010. Curtea de Apel Galati

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 209/22.02.2010

Ședința publică de la 22 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE

Judecător

Judecător

Grefier

.-.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL B, UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B, ambele instituții cu sediul în B, nr. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 983/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în conflictul de drepturi intervenit în contradictoriu cu reclamanții, B C, reprezentați legal prin SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI B " G ", cu sediul în B, bulevardul nr. 107 și pârâta ȘCOALA CU CLASELE I-VIII NR. 5 B, cu sediul în B,-, jud. B, având ca obiect "DREPTURI ".

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează: cererile sunt la primul termen de judecată, legal motivate și scutite de taxă judiciară de timbru; ambele instituții pârâte prin cererile de recurs au solicitat judecarea cauzei în lipsă; reprezentantul legal al intimaților-reclamanți Sindicatul Învățământului B " G ", prin președinte, în numele membrilor de sindicat, a depus concluzii scrise și practică judiciară a Curții de APEL GALAȚI - decizia civilă nr. 1365/R/04.12.2009 pronunțată în dosarul nr-, după care:

Curtea constată cauza în stare de judecată și, având în vedere că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă de către instituțiile pârâte, declarând închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursurilor civile de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 983/09.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, a fost respinsă ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.

A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții, B C, reprezentați de Sindicatul Învățământ " G " în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr. 5, Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.

Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților, B C, drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de data de 29.05.2006, până la data pronunțării - 9.12.2009, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta reprezentata de Sindicatul Învățământ " G " în contradictoriu cu pârâții Școala cu clasele I-VIII nr.5, Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.

Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2342/113/08.07.2009 pe rolul Tribunalului Brăila reclamanții, B C, reprezentați de Sindicatul Învațământ B, G " au chemat în judecată pe pârâții Scoala cu clasele I-VIII nr. 5, Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului, solicitând obligarea acestora la plata drepturilor salariale neacordate - reprezentând contravaloarea tranșelor suplimentare care se acordă la 30, 35 și peste 40 de ani de activitate în învățământ - pe o perioadă începând cu 3 ani anterior introducerii acțiunii, respectiv de la data împlinirii criteriilor de acordare, până la data pronunțării sentinței, actualizată în funcție de coeficientul de inflație, defalcat pe fiecare lună, până la data efectivă a plății, în concordanță cu prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 cu modificările și completările ulterioare. De asemenea, reclamanții au mai solicitat obligarea pârâtelor unități de învățământ să asigure plata acestor drepturi.

În motivarea cererii reclamanții au arătat că salarizarea personalului didactic este reglementată prin Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare, care în art. 48 și 49 stabilește criteriile de salarizare, iar la art. 50 alin. 1 și 2 prevede că "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ. Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime". S-a arătat că atât din aceste dispoziții, cât și din nr.OUG 68/2004, nr. 18/2005, nr. 4/2006 și nr. 11/2007 privind creșterile salariale și din Ordinele ministrului educației și cercetării nr. 4848 bis/2004, nr. 3541/2006 și nr. 1350/2007 pentru aprobarea metodologiei de calcul a drepturilor salariale, reiese că trebuia să se acorde drepturile pretinse prin acțiune. Reclamanții au precizat că deși îndeplineau condițiile de vechime prevăzute de lege, nu au beneficiat de salarizarea corespunzătoare celor trei tranșe de vechime, iar dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 nu au fost modificate sau abrogate. În consecință, au fost prejudiciați în drepturile salariale cuvenite și s-au efectuat înscrieri eronate în carnetul de muncă, ceea ce va conduce la calcularea greșită a pensiilor.

În dovedirea celor susținute reclamanții au depus adeverințe emise de unitatea de învățământ și practică judiciară.

Prin întâmpinările depuse la dosar pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului au solicitat respingerea acțiunii. Astfel, acțiunea este inadmisibilă întrucât pârâții nu au și nici nu pot avea calitatea de angajator, deci nu pot sta în judecată într-un conflict de drepturi, cu alte cuvinte nu au calitate procesuală pasivă. Acțiunea este și nefondată întrucât în legea bugetului de stat pe anul 2009 se arată că pentru finanțarea cheltuielilor instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se alocă fonduri din TVA încasate la bugetul de stat și se stabilesc sume defalcate cu această destinație pentru bugetele locale, prin urmare stabilirea acestor sume și repartizarea acestora se face de la bugetul de stat și nu din bugetele locale, iar pârâtele nu au calitate procesuală pasivă; diferențele salariale pot fi acordate doar prin rectificări bugetare și alocări de fonduri cu această destinație din bugetul prin stat; autoritățile locale nu au nici o contribuție în stabilirea salariului, a sporurilor și indemnizațiilor personalului didactic și didactic auxiliar, acestea fiind stabilite în conformitate cu legea bugetului de stat.

Prin cererea depusă la data de 03.12.2009 Sindicatul Învățământ B, G " și-a precizat acțiunea. Astfel, reclamanta care îndeplinește funcția de director beneficiază de prevederile art. 51 din Legea nr. 128/1997 conform căruia nivelul salariului de bază al personalului de conducere se stabilește la nivelul maxim al salariului de bază al funcției didactice - educator, învățător, profesor gradul I cu vechime de peste 40 de ani, la care se adaugă o indemnizație de conducere, indiferent de vechimea efectivă a persoanei. În aceste condiții și acestor persoane li se aplică, pe perioada cât exercita funcția de conducere, prevederile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:

Reclamanții, B C, au calitatea de cadre didactice în cadrul Școlii cu clasele I-VIII nr. 5 B, având vechime în învățământ mai mare de 30 de ani, aspecte ce reies din adeverințele depuse la dosar.

În această calitate au solicitat să li se plătească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997.

Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Consiliul Local B si Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului, instanța a reținut următoarele:

Art. 13 din nr.OUG 32/2001 prevede că începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.

Potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001, autoritățile administrației publice locale sunt consiliile locale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități executive.

La rândul său unitatea administrativ teritorială este, conform art. 21 din Legea nr. 215/2001, persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.

Ținând seama că art. 21 al Legii nr. 215/2001 prevede că " espăgubirile pe care trebuie să le plătească unitatea administrativ-teritorială în urma hotărârilor pronunțate de instanța de judecată și rămase definitive sunt asigurate de la bugetul local", iar obiectul acțiunii este plata drepturilor salariale pentru personalul didactic din sistemul de învățământ preuniversitar de stat, instanța constată că pârâții au calitate procesuală pasivă.

Pentru aceste considerente fost respinsă excepția ca nefondată.

În drept, s-a reținut că art. 50 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic cu modificările și completările ulterioare prevede că "Personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.

Pentru fiecare din tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime".

Tribunalul a constatat că prin Legea nr. 128/1997 personalului didactic din învățământul preuniversitar i s-au acordat două categorii distincte de tranșe de vechime și anume: tranșe de vechime la salarizare (în raport de care s-au stabilit coeficienții de ierarhizare a salarizării) și tranșe suplimentare de vechime.

După intrarea în vigoare a legii au fost emise o serie de acte normative în baza cărora coeficienții de ierarhizare pentru funcțiile didactice au fost indexați, fiind înlocuiți ulterior cu noțiunea de "coeficienți de multiplicare".

coeficienți diferă de la o tranșă de vechime la alta în sensul în care aceasta crește progresiv, astfel încât creșterile salariale față de segmentele de vechime anterioare sunt proporționale de la o tranșă la alta, fără a include majorările aferente tranșelor suplimentare de vechime.

Întrucât modificarea coeficienților de ierarhizare (multiplicare) în raport de tranșele de vechime nu evidențiază o creștere suplimentară de 1/25, ci creșteri proporționale similare celorlalte tranșe, este evident că legiuitorul a intenționat ca pe lângă creșterile salariale specifice trecerii dintr-o tranșă de vechime în alta să acorde un adaos salarial special corespunzător vechimii în învățământ.

Față de cele reținute, tribunalul a apreciat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, în raport de vechimea ce depășește 30 de ani.

Întrucât drepturile pretinse sunt drepturi salariale care, potrivit art. 283 lit. c Codul muncii, pot fi solicitate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, s-a constatat că acestea li se cuvin reclamanților de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de trei ani de la data introducerii acțiunii, respectiv nu mai înainte de 29.05.2006.

Fiind vorba despre drepturi salariale neplătite, conform art. 161 alin. 4 Codul muncii se impune actualizarea cu indicele de inflație la data plății a sumelor cuvenite fiecărui reclamant, în vederea acoperirii prejudiciului cauzat de devalorizarea generată de creșterea inflației.

Pentru considerentele expuse tribunalul a admis acțiunea și a obligat pe pârâți să plătească reclamanților, B C, drepturile ce decurg din aplicarea prevederilor art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, de la data îndeplinirii criteriilor de acordare, dar nu mai înainte de data de 29.05.2006, până la data pronunțării, drepturi actualizate cu rata inflației la data plății efective.

Obligarea pârâților la plata acestor drepturi presupune implicit obligarea pârâtei unitate de învățământ să asigure plata lor, fiind soluționat astfel și al doilea capăt de cerere.

În ceea ce privește pe reclamanta, tribunalul a respins cererea. Astfel, conform adeverinței depusă la dosar aceasta are o vechime efectiva în învățământ de 24 ani si 3 luni. suplimentare solicitate prin cerere conform art. 50 din lege se acordă pentru vechime în învățământ care trebuie să fie efectivă. Faptul că reclamanta este salarizată, în considerarea funcției sale, cu un salariu la nivelul maxim al salariului de bază al funcției didactice cu vechime de peste 40 de ani nu modifică vechimea sa în învățământ întrucât art. 51 din lege are efecte doar asupra modului în care se stabilește salariul pentru persoanele cu funcții de conducere, nu modifică și vechimea lor în învățământ. De altfel, art. 51 se refera la nivelul salariului de bază (care se stabilește în funcție de nivelul maxim al salariului de bază al funcției didactice cu vechime de peste 40 de ani) iar salariul de bază nu cuprinde și tranșele suplimentare prevăzute de art. 50 din lege.

La stabilirea drepturilor care se cuvin reclamanților se va avea în vedere vechimea și perioada efectiv lucrată (data până când aceștia au lucrat în învățământ) pentru fiecare reclamant în parte.

Aceeași opinie a fost exprimată și de asistenții judiciari care, conform art. 55 din Legea nr. 304/2004, au făcut parte din completul de judecată cu vot consultativ.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.

În motivare au arătat că instanța de fond nu a sesizat că Sindicatul Învățământului " G " nu are mandat de reprezentare pentru reclamanți, deci nu poate sta în instanță ca reprezentant al acestora.

De asemenea, au criticat soluția dată de prima instanță sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive.

Astfel, au considerat că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică întrucât nu există nici o obligație privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale, acestea fiind stabilite în conformitate cu Legea de stat, anual, prin hotărâre a Guvernului.

Instituțiile recurente nu au calitatea de angajator al reclamanților pentru a putea sta în proces în calitate de pârâte, deci nu au calitate procesuală pasivă.

În consecință, nu poate fi chemată în judecată o autoritate a administrației publice locale, pentru a răspunde de fondurile bugetului de stat.

Au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca nefondate.

Intimații-reclamanți au depus concluzii scrise prin care au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.

Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate de recurenți, cât și în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 304 indice 1 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate față de următoarele considerente:

Potrivit art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003 organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză. Acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.

În speță reclamanții au semnat un tabel, aflat la dosarul de fond, prin care și-au exprimat acordul ca sindicatul să introducă această acțiune în numele lor, ca urmare susținerea recurenților că Sindicatul Învățământului " G " nu are mandat de reprezentare pentru reclamanți, deci nu poate sta în instanță ca reprezentant al acestora, este nefondată.

În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive a pârâților-recurenți, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică pentru următoarele motive:

Potrivit nr.OUG 32/2001, începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat, se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.

În baza nr.HG 538/2001, dată în aplicarea nr.OUG 32/2001, au fost aprobate Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat care au prevăzut că bugetele instituției de învățământ preuniversitar se aprobă de către consiliul local, conform art. 16 din nr.HG 538/2001 și nr.OUG 45/2003.

Chiar dacă între Consiliul Local, Unitatea Administrativă Teritorială a municipiului B și reclamanți nu există raporturi de muncă, obiectul prezentului litigiu este obligarea angajatorului la plata unor drepturi salariale neacordate datorită interpretării eronate a legii, ca urmare este vorba de un litigiu de muncă.

Evident angajatorul este cel care trebuie să calculeze și să plătească diferențele salariale, dar fiind vorba de o instituție publică, drepturile bănești solicitate de cadrele didactice trebuie cuprinse în proiectul de buget al unității administrativ teritoriale care urmează să fie înaintat spre aprobare Consiliului Local.

Ca urmare, calitatea procesuală pasivă este justificată de necesitatea ca hotărârea pronunțată să fie opozabilă și persoanelor care aprobă și execută bugetul astfel modificat.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Consiliul Local B și Unitatea Administrativ Teritorială B - Instituția Primarului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI B și UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI B, ambele instituții cu sediul în B, nr. 1, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 983/09.12.2009 a Tribunalului Brăila.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 22 Februarie 2010.

PREȘEDINTE: Alina Savin

JUDECĂTOR 2: Benone Fuică

JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu

Grefier,

: - -/10.03.2010

: 6 ex.//15.03.2010

Fond: /

Asistenți judiciari: /

Comunicat: 4 ex.//12.03.2010

Președinte:Alina Savin
Judecători:Alina Savin, Benone Fuică, Virginia Filipescu

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 209/2010. Curtea de Apel Galati