Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 2166/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA nr.2166
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC " " SA, cu sediul în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.462 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, G, Rîncă, -, G, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și, domiciliat în comuna V, sat, județul
Cerere de recurs scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta pârâtă SC prin administrator judiciar Insolvency Specialists, reprezentată de consilier juridic, conform deciziei nr.2 din data de 31 martie 2009 emisă de administratorul judiciar, lipsind intimații reclamanți G, G, Rîncă, -, G, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care,
Se învederează instanței că dosarul a fost repus pe rol în vederea analizării oportunității menținerii suspendării judecății, urmare a modificării art.36 din Legea nr.85/2006, Legea nr.277/2009, sau dacă se impune continuarea judecății.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat, urmând ca instanța să dispună asupra oportunității menținerii suspendării sau dacă se impune continuarea judecății.
Instanța, având în vedere art.36 din Legea nr.85/2006, Legea nr.277/2009 și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Consilier juridic pentru recurenta pârâtă, având cuvântul în fond, solicită admiterea recursului.
Consideră că prima instanță nu trebuia să acorde suplimentul pentru aprovizionarea toamnă iarnă nici pentru anul 2007, așa cum în mod corect nu s-au acordat pentru 2005-2006.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr.6336/120/13.11.2008, reclamanții au chemat în judecată SC SA, ca în contradictoriu cu aceasta să dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor bănești reprezentând suplimentările salariale aprovizionare toamnă - iarnă pentru anii 2005-2007, în cuantum de 1628 lei pentru fiecare, conform art.176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură, energie electrică, termică, petrol și gaze; contravaloarea cotei de gaze prevăzută de art.176 alin 1 și 2 din CCM:; plata beneficiilor prevăzută de art.139 din CCM, toate aceste sume urmând a fi reactualizate cu indicele de inflație.
În motivarea acțiunii, au arătat că, o parte din reclamanți au fost, iar alții sunt angajații societății pârâte cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Reclamanții nu au beneficiat de drepturile salariale prevăzute în dispozițiile art.170, 176 și 139 din CCM, la nivel de ramură, de suplimentările salariale prevăzute și solicitate prin acțiune.
La dosarul cauzei s-au depus în copie: cărțile de muncă ale reclamanților și cărțile de identitate.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât drepturile solicitate sunt prescrise, fiind aplicabile disp. art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii. În subsidiar, s-a susținut că sumele solicitate au fost incluse în salariul mediu de bază al reclamanților, începând cu 01.06.1997, când prin art.168 alin.3 și 4 din CCM/1997, se prevede că, începând cu 01.06.1997, suplimentările salariale pentru aprovizionarea toamnă - iarnă vor fi incluse în salariul de bază.
S-au mai depus la dosar: copii de pe hotărâri judecătorești pronunțate de alte instanțe cu același obiect, protocolul din data de 01.03.2002 între SN SA, SC și, copie de pe /1997, CCM/1998, CCM/2007, CCM 2006, adresa nr.2328 din data de 8.10.1997 emisă de regia Autonomă a către toate sucursalele cu privire la includerea c/val. aprovizionare toamnă - iarnă în salariul de bază începând cu 01.01.1998, adresa nr.2412 din 29.- emisă de SNP SA B,privind majorarea salariilor de bază începând cu 01.03.1998.De asemenea, s-au mai depus și copii de pe rapoartele de expertiză contabilă din care rezulta că drepturile solicitate de reclamanți au fost incluse în salariu mediu de bază al fiecărui salariat, adresa nr.2555 din 5.05.2005 emisă de către Direcția pentru Familie și Solidaritate Socială a mun. B, pentru înregistrarea CCM, copii de pe actele adiționale la CCM, copie de pe CCM la nivel de ramură pe anul 2000, însoțit de actele adiționale la acesta 1-5 și anexele.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, prin sentința civilă nr.462 din data de 23 februarie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta SC SA și a obligat-o pe aceasta la plata către reclamanți a suplimentărilor salariale reprezentând prime toamnă -iarnă pentru anul 2007, în raport de perioada lucrată de fiecare reclamant.
Prin aceeași sentință, s-au respins celelalte capete de cerere și excepția tardivității promovării acțiunii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență, următoarele:
Prin dispozițiile art.176 alin. 1 și 2 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 1997 s-a prevăzut dreptul salariaților la c/val. unui salariu mediu de bază care să reprezinte aprovizionare toamnă-iarnă. Deși prin art.168 alin.3 și 4 din CCM la nivel de unitate/1997 s-a prevăzut că, începând cu 01.06.1997, suplimentările salariale pentru aprovizionarea de toamnă vor fi introduse în salariul de bază pe baza unui act adițional de calcul, acest drept este prevăzut și pentru anul 2007, de unde rezultă că pe acest an nu au fost incluse aceste suplimentări salariale în salariul de bază al reclamanților, motiv pentru acțiunea a fost admisă în parte.
Cât privește excepția tardivității promovării acțiunii, prima instanță a apreciat că termenul de prescripție pentru drepturile salariale este de trei ani conform art.283 lit.c din Codul Muncii, această dispoziție având caracter special în raport de dispoziția invocată de pârâtă în art.283 alin.1 lit.e, potrivit căreia termenul de prescripție este de 6 luni, în cazul neexecutării CCM ori ale unor clauze ale acestuia, care vizează în mod evident caracterul general al drepturilor supuse acestui termen de prescripție.
Față de aceste considerente această excepție a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SC " " SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art.304 pct. 8 și 9 pr.civilă.
S-a învederat de către recurentă că, suplimentul acordat pentru aprovizionarea toamnă - iarnă conform art.176 din CCM la nivel de ramură, nu reprezintă un drept salarial, astfel încât acțiunea introdusă este prescrisă, în baza art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii, nefiind aplicabile în cauză disp. art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, recurenta a precizat că primele toamnă - iarnă se acordă în condițiile în care criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă, încheiate la nivele inferioare celui de ramură.
Or, recurenta a arătat că în art.168 alin.3 din CCM la nivel de unitate se prevede că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă - iarnă va fi introdusă în salariul de bază, absorbția fiind dovedită cu adresa comună 2142/1998.
În consecință, recurenta apreciază că nu se justifică motivarea instanței de fond prin care arată că angajatorul nu și-a respectat obligația contractuală de a negocia și acorda această primă. Prin introducerea în salariul de bază, salariații prin sindicatul lor nu au renunțat la suplimentul pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă, ci l-au încasat sub o altă formă.
S-a solicitat de asemenea, suspendarea executării sentinței recurate, sau, în cazul în care se va dovedi necesar, întoarcerea executării.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform art.3041pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs sunt fondate, față de următoarele considerente:
În cauză sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii, care prevăd un termen de prescripție de trei ani pentru drepturile salariale și nu disp. art.283 alin.1 lit.e Codul Muncii, care prevăd un termen de prescripție de șase luni în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia, având în vedere și aceea că însăși recurenta a invocat că nu este vorba despre neexecutarea CCM, prin motivele de recurs.
În consecință, întrucât acțiunea a fost introdusă în termenul de prescripție de trei ani, susținerea recurentei referitoare la prescripția acțiunii este nefondată.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că, în baza art. 176 alin.1 și 2 din CCM la nivel de ramură, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, însă, conform alin.3 al aceluiași articol, condițiile și criteriile de acordare se vor stabili în contractele colective de muncă încheiate la nivelele inferioare.
Recurenta și-a îndeplinit obligația de a stabili aceste criterii deoarece prin art.168 alin.3 din CCM la nivel de unitate din 1997, prelungit ulterior an de an, inclusiv după momentul transferului salariaților de la la, s-a prevăzut că, începând cu data de 01.06.1997, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea toamnă - iarnă va fi introdusă în salariul de bază al angajaților. Acest lucru s-a realizat, astfel cum rezultă din adresa comună nr.2142/1998. Prin această absorbție salariații nu au renunțat la suplimentul acordat, ci l-au primit într-o altă formă.
Față de soluționarea prezentei cauzei, cererea de suspendare a sentinței recurate apare ca desuetă.
În ceea ce privește întoarcerea executării, urmează ca recurenta să facă o cerere separată în acest sens la instanța de fond, conform legii.
Așa fiind, în baza art.312 alin.1 pr.civilă, Curtea va admite recursul formulat, va modifica în parte sentința recurată, în sensul că va respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007 ca fiind neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC " " SA, cu sediul în B, str. G-ral, nr.11 bis, sector 1, prin administrator judiciar INSOLVENCY SPECIALISTS, cu sediul în B,-, -.27,.4, sector 3, împotriva sentinței civile nr.462 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, G, Rîncă, -, G, toți cu domiciliul ales la Cabinet Avocat, cu sediul în Târgoviște,-, județul D și, domiciliat în comuna V, sat, județul
Modifică în parte sentința, în sensul că respinge și capătul de cerere privind aprovizionarea toamnă-iarnă pentru anul 2007 ca fiind neîntemeiat.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 12 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
- - - - - -
Grefier,
red.CP
tehnored.MI
3 ex./30.11.2009.
f- Tribunalul Dâmbovița
;
operator date cu caracter personal,
nr.notificare 3120
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Ioana Cristina Țolu Traian
