Obligație de a face.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
D E CI ZIA NR.2178
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA prin lichidator judiciar, cu sediul în B,-, -7, etaj 4, sector 4, împotriva sentinței civile nr.429 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, -.A,.5, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 5 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitate intimatului-reclamant să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 12 noiembrie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA P, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună remunerarea pentru munca prestată de la data începerii lucrului și până la încetarea acestuia, să i se pună la dispoziție decizia de încetare contractului de muncă.
In motivarea acțiunii reclamantul a susținut că nu a fost remunerat pentru munca prestată și nu i s-a adus la cunoștință o decizie de desfacere a contractului de muncă.
La data de 19.09.2008 pârâta prin administrator judiciar a formulat o cerere intitulată " Precizare prin care a susținut că întâmpinarea depusă reprezintă în realitate o cerere reconvențională, chiar dacă nu a fost intitulată astfel, solicitând ca reclamantul să plătească suma de 7878,15 lei, reprezentând paguba creată autoturismului aparținând societății.
A motivat pârâta această cerere prin faptul că datorează reclamantului suma de 410 lei, dar în condițiile în care reclamantul are o datorie față de societate în cuantum de 8288,15 lei ca urmare a avarierii grave a autoturismului, rezultă o diferență de plată de 7878,15 lei, pe care pârâta o solicită pe calea cererii reconvenționale.
Ulterior, reclamantul a precizat obiectul acțiunii, susținând că solicită să se constate nulitatea deciziei de concediere din data de 14.05.2008, obligarea pârâtei la plata drepturilor indexate de care ar fi beneficiat din momentul desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrare, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 25000 lei.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.429 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis in parte acțiunea precizată, s-a constatat nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă din data de 14.05.2008, fără număr, s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută anterior, cu plata drepturilor salariale indexate, majorate și actualizate de la data desfacerii contractului de muncă până la reintegrarea efectivă, s-a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale și s-a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajatul societății pârâte, în funcția de șofer, iar prin decizia din data de 14.05.2008 i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art.61 lit.a Codul muncii.
A mai reținut instanța de fond că, din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că, în cauză, a fost efectuată cercetarea disciplinară, decizia fiind lovită de nulitate absolută în condițiile art.267 alin.1 din Codul muncii.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că decizia contestată este lovită de nulitate absolută și pentru că a fost întocmită cu nerespectarea condițiilor de formă, putându-se observa că nu conține toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.268 din Codul muncii.
Astfel, în această decizie nu a fost descrisă fapta reținută pentru ca instanța să verifice dacă reprezintă sau nu o abatere disciplinară și pentru a putea, eventual, să realizeze o nouă individualizare a sancțiunii.
De asemenea, nu au fost arătate motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului sau motivele pentru care nu s-a putut efectua cercetarea disciplinară.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Totodată, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională, deoarece prin înscrisurile depuse pârâta nu a făcut dovada cuantumului cert al prejudiciului suferit ca urmare a avarierii autoturismului și, în plus, nu a dovedit nici că sunt îndeplinite condițiile ce angajează răspunderea patrimonială a reclamantului.
A mai reținut instanța de fond că este adevărat că reclamantul a condus autoturismul pârâtei și că, urmare a manevrelor sale, acesta a fost avariat, dar din adresa nr.50/07.05.2008 eliberată de Inspectoratul Județean de Poliție P, rezultă că incidentul s-a produs în urma exploziei unui, fapt ce a determinat pierderea controlului autoturismului și producerea daunelor.
Or, față de împrejurările reținute de agentul constatator, în lipsa administrării altor probatorii, se desprinde concluzia existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, respectiv a cazului fortuit.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta SA criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în baza art.304 pct.5 și 9 pr.civilă.
S-a apreciat că sentința nr.429/2009 este lovită de nulitatea prev. de art.304 pct.5 pr.civilă, deoarece la termenul din data de 12.02.2009, reclamantul a depus o completare a cererii de chemare în judecată, în două exemplare, care nu a fost comunicată lichidatorului, deoarece acesta nu fusese citat pentru termenul respectiv, iar instanța de fond a rămas în pronunțare, fără să-i comunice această cerere.
Pe fondul cauzei, s-a învederat că la termenul din data de 23.01.2009, reclamantul și-a precizat oral acțiunea, deși probatoriile fuseseră administrate în contradictoriu la data de 12.08.2008.
Ca atare, recurenta consideră că reclamantul a formulat o cerere total diferită de cererea inițială, atât prin precizare cât și prin completarea acțiunii din data de 12.02.2009. S-a mai învederat că recurentei nu i-a fost comunicată nici încheierea din data de 23.01.2009, nici cererea de completare din data de 12.02.2009.
Pentru aceste motive, recurenta consideră că au fost încălcate disp. art. 132 pr.civilă, producându-i-se o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare la recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele, conform disp. art.3041pr.civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
La termenul din data de 12.08.2008, s-a încuviințat proba cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului de către prima instanță, la solicitarea recurentei.
La data de 19.09.2008, s-a formulat precizare de către recurentă, iar intimatul reclamant a depus la dosar opis de acte.
La termenul din data de 23.01.2009, s- făcut precizare orală de către recurent și, deși în încheierea de ședință încheiată cu acel prilej s-a consemnat că procedura de citare nu este îndeplinită, totuși, la fila nr.62 dosar fond, se regăsește dovada de îndeplinire a procedurii de citare pentru acest termen, care poartă ștampila lichidatorului judiciar.
La termenul din data de 12.02.2009, s-a depus la dosar completare la acțiune, de către intimatul reclamant, în condițiile în care, din nou, în încheierea de ședință întocmită cu acel prilej se consemnează că procedura de citare nu este îndeplinită, dar la fila nr.64 dosar fond se regăsește dovada de îndeplinire a procedurii de citare a recurentei, cu ștampila lichidatorului judiciar.
Susținerile recurentei că au fost încălcate disp. art.132 pr.civilă, nu sunt fondate, întrucât completarea acțiunii la care face referire aceasta, este de fapt o precizare a acțiunii formulată atât oral, cât și în scris, la cererea instanței de fond, prin care se contestă decizia de desfacere a contractului de muncă.
Așa fiind, văzând și disp. art.312 alin.1 pr.civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACEASTA MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA prin lichidator judiciar, cu sediul în B,-, -7, etaj 4, sector 4, împotriva sentinței civile nr.429 din 16 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, -. A,.5, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 12 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./30.11.2009
dosar fond- -- Tribunalul Prahova
judecători fond-;
Operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
