Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 225/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi bănești
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 225
Ședința publică din 4 martie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, cu sediul în B, sector 1,--30, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1343 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă în dosarul dosar nr-.
La apelul nominal, a răspuns avocat pentru Liga Sindicatelor din Învățământ, lipsă fiind reprezentantul pârâtului recurent, ai pârâților intimați Inspectoratul Școlar B, Consiliul Local S, Școala cu clasele I-VIII S și reclamanții intimați, G, -,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru reclamanții intimați, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, considerând că în mod corect a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului. A solicitat cheltuieli de judecată, conform chitanței atașate la dosar.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 14 august 2007 sub nr-, disjunsă prin încheierea de ședință din 26 septembrie 2007 și completată ulterior, reclamanții, G, -, prin reprezentant Liga Sindicatelor din Învățământ B au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar al județului B, Consiliul Local S, Școala cu clasele I-VIII S și au solicitat obligarea acestora la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prev. de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea 128/1997 și, pe cale de consecință la plata diferențelor de salarii rezultate pe ultimii trei ani anteriori introducerii acțiunii, actualizate în funcție de indicii de inflație, precum și la plata dobânzii legale aferente.
Prin completarea la acțiune, reclamanții au solicitat și plata în continuare a salariilor calculate conform art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, atât timp cât temeiurile de fapt și de drept invocate nu se modifica.
În motivarea acțiunii s-a arătat că sunt membrii de sindicat în numele și pentru care au formulat acțiunea au o vechime de peste 30 de ani în învățământ și deși potrivit art. 50 alin. 1 din Legea 128/1997 trebuia să beneficieze de tranșe suplimentare de vechime, cu toate acestea drepturile nu li s-au acordat, nefiindu-le majorat corespunzător coeficientul de ierarhizare, încât drepturile salariale au fost greșit calculate inclusiv prin raportarea sporurilor la o bază mai mică.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997, art. 28 alin. 2 din Legea nr. 54/2003.
Pârâtul Inspectoratul Școlar al județului B, prin întâmpinarea depusă la dosar, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice din instituția de învățământ chemată în judecată. Totodată a susținut că prevederile art. 50 alin. 1,2 din Legea nr. 128/1997 reglementează numai un cadru de principiu privind stabilirea coeficienților de salarizare în funcție de tranșele de vechime de peste 30, 35 și 40 de ani de activitate și nu baza de calcul și procedura de aplicare concretă a acestui spor special. Astfel, aceste aspecte sunt reglementate în mod separat, prin lege, așa cum dispune art. 157 alin. 2 din Codul muncii; în cauză, aceste prevederi normative sunt reprezentate de nr.HG 467/1007; OUG nr. 8/2000, care începând cu 1 aprilie 2000 introdus în Legea nr. 128/1997, anexele cuprinzând coeficienții de salarizare ai personalului didactic diferențiate pe tranșe de vechime și OG nr. 11/2007, începând cu 1 ianuarie 2007. Pe fond, pârâtul a cerut respingerea acțiunii, ca nefondată, întrucât prevederilor anexelor Legii nr. 128/1997 au fost respectate și reclamanții au primit salariul conform coeficienților de salarizare prevăzuți de anexele acestui act normativ.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Taf ormulat întâmpinare la acțiunea reclamanților, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, neavând calitatea de angajator al reclamanților, iar în drept, acesta a invocat prevederile art. 10 și art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, HG nr. 538/2001 și Legea nr. 128/1997.
Prin sentința nr. 1343 din 12 noiembrie 2007, Tribunalul Botoșani - secția civilă a dispus următoarele:
- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Educației, Cercetării și T și Inspectoratul Școlar Județean B;
- a admis excepția prematurității cu privire la cererea având ca obiect drepturile salariale pentru viitor și, pe cale de consecință, a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere;
- a admis acțiunea formulată de reclamanții, G, -, prin Liga Sindicatelor din Învățământ B, formulată în contradictoriu cu Ministerul Educației, Cercetării și T, Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local S, Școala cu clasele I-VIII S;
- a obligat pârâții Consiliul Local S, Școala cu clasele I-VIII să recunoască reclamanților tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 de la data îndeplinirii criteriilor de acordare de către fiecare reclamant, cuprinse în intervalul 14 august 2004 - 12 noiembrie 2007;
- au fost obligați aceiași pârâți, Consiliul Local S, Școala cu clasele I-VIII S, să calculeze și să plătească reclamanților diferențele salariale astfel rezultate în perioada 14 august 2004 - 12 noiembrie 2007;
- au fost obligați pârâți, Consiliul Local S, Școala cu clasele I-VIII S să plătească reclamanților pentru aceste sume, actualizarea în funcție de indicii de inflație de la data scadenței până la data plății efective, precum și dobânda legală prevăzută de nr.OG 9/2000, calculată de la data de 14 august 2007 până la data plății efective.
În esență, pentru a statua astfel, prima instanță a reținut că Ministerul Educației Cercetării și T, precum și Inspectoratul Școlar al Județului B au atribuții în procedura de finanțare a învățământului, așa încât este necesară judecata în contradictoriu cu acești pârâți în vederea asigurării opozabilității hotărârii.
S-a mai reținut că potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin nr.HG 2192/30.11.2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ propune spre aprobare Ministerului Educației, Cercetării și T nivelul costurilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene.
Potrivit art. 16 din aceleași norme metodologice, "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea" iar conform art. 17 alin. 2, finanțarea unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean și bugetul de stat.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că reclamanții au calitatea de cadre didactice și o vechime de peste 30 de ani în învățământ, fiindu-le aplicabile dispozițiile art. 50 alin. 1 și 2 din Legea privind statutul cadrelor didactice.
Salarizarea personalului didactic din învățământ se realizează conform Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic. Acest fapt reiese, de altfel, și din titulatură, precum și din cuprinsul nr.OG11/2007, care se referă la creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2007 personalului didactic din învățământ, salarizat potrivit Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, cu modificările și completările ulterioare, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate. Prin urmare, a reținut instanța de fond că art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 are un caracter imperativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, susținând următoarele motive:
- instanța de fond a aplicat în mod greșit atât prevederile legale referitoare la calitatea procesuală pasivă a cât și prevederile art. 50 din Legea nr. 128/1997.
- instanța de fond a reținut motive contradictorii în stabilirea calității procesual pasive a, prevederile legale la care se referă nefiind incidente în cauză iar respectiva hotărâre de guvern ar avea în vedere doar drepturile salariale din anul 2004.
- instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că prevederile art. 50 din Legea nr. 128/1997 ar fi fost aplicate în mod greșit.
Recursul care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civilă, este nefondat pentru următoarele considerente:
Cât privește motivul de recurs privitor la lipsa legitimării procesuale pasive, această excepție a fost în mod corect soluționată de instanța de fond întrucât în atribuțiile recurentului intră și asigurarea finanțării unităților, din învățământul preuniversitar iar plata salariilor pentru personalul didactic și auxiliar din învățământ reprezintă o parte componentă a acestei finanțări. Este de reținut faptul că în temeiul Legii nr. 128/1997, recurentul Ministerul Educației, Cercetării și Tae mis o serie de acte normative ulterioare prin care se stabilește metodologia de calcul pentru salarizarea personalului didactic din învățământ, dar cu toate acestea, s-a ignorat acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 alin. 1 și 2 din legea enunțată.
Ori potrivit dispozițiilor legale, răspunzătoare de aducerea la îndeplinire prevederilor privind salarizarea sunt și direcțiile generale din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și T, inspectoratelor școlare județene și din municipiul B, unitățile de învățământ de stat și alte unități subordonate. Conform art. 167 alin. 1 din Legea învățământului nr.84/1995, cu modificările ulterioare, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau locale pe baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației și Cercetării și T aprobată prin hotărâre a guvernului și asistența tehnică inspectoratelor școlare, edificatoare în acest sens fiind dispozițiile nr.HG 538/2001 cu modificările ulterioare. Fiecare unitate de învățământ are obligația de a întocmi bugetul propriu, de a fundamenta cheltuielile pe bază de indicatori fizici și valorici. De asemenea, fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat are obligația de a fundamenta sumele necesare conform normelor metodologice pentru elaborarea proiectelor de buget emise de Ministerul Finanțelor Publice care se înaintează la Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar de Stat, care propune spre aprobare Ministerului Educației și Cercetării, criteriile și standardele de finanțare, costurile anuale orientate după consultarea federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare în vederea stabilirii necesarului de fonduri. La nivelul fiecărui inspectorat se constituie comisia pentru stabilirea cheltuielilor medii anuale pe instituții de învățământ preuniversitar de stat. După elaborarea bugetelor, acestea se prezintă autorității publice locale, urmând a fi deschise credite bugetare de către ordonatorii principali de credite.
Totodată, potrivit art. XIII alin. 1 din nr.OUG 32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale, pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea iar conform alin. 4, cheltuielile efectuate de la bugetul de stat, începând cu data de 1 ianuarie 2001 pentru finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se regularizează cu bugetele locale după aprobarea legii bugetului de stat pe anul 2001.
Conform art. 2 alin. 1 din Normele metodologice pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG 538/2001, s-a stabilit că "din bugetul de stat se finanțează în continuare prin Ministerul Educației și Cercetării și T, în conformitate cu prevederile legale, cheltuielile privind:
a) componenta locală aferentă proiectelor de reformă aflate în derulare la data de 31 decembrie 2000, cofinanțate de Guvernul României și de organismele financiare internaționale, precum și rambursările de credite externe, plățile de dobânzi și comisioane la creditele externe aferente proiectelor respective;
b) bursele pentru elevii din Republica M, precum și bursele pentru elevii străini și etnicii români din afara granițelor țării;
c) organizarea examenelor, concursurilor și olimpiadelor naționale;
d) perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice (cazare, masă, transport, drepturi salariale și cheltuieli ocazionate de desfășurarea activităților de perfecționare);
e) cluburile, taberele, palatele copiilor, casele corpului didactic și inspectoratele școlare".
Mai mult, prin dispozițiile art. 147 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic se prevede obligația Ministerului Educației și Cercetării și T de a elabora normele metodologice, regulamentele și instrucțiunile ce decurg din aplicarea legii. Așa fiind legitimarea procesuală pasivă a recurentului este dată de lege, dovadă fiind și faptul că acesta elaborează normele legale decurgând din aplicarea legii inclusiv cele privind calculul drepturilor salariale. Cum în atribuțiile Ministerului Educației și Cercetării și T intră și asigurarea finanțării unităților din învățământ, iar plata salariilor pentru personalul didactic și auxiliar din învățământ reprezintă o componentă a acestei finanțări, în mod corect a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată în cauză.
Urmează a fi respinse și criticile recurentei privind aplicabilitatea nr.HG 2193/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, întrucât potrivit acestui act normativ în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului în subordinea Ministerului Educației și Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, organism constituit conform art. 140 din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, care are ca responsabilitatea obligația de a propune spre aprobare Ministerului Educației și Cercetării și T, nivelul costurilor standard necesarului financiar din învățământul preuniversitar pe baza informațiilor centralizate transmise de inspectoratele școlare județene după consultarea federațiilor sindicale și a structurilor administrative publice locale.
Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei este de reținut faptul că salarizarea personalului didactic și auxiliar este reglementată de prevederile Legii nr. 128/1997 care prin art. 48 alin. 1 prevede că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază stabilit conform legii, și o parte variabilă, constând în adaosuri și alte drepturi salariale suplimentare.
Ori art. 50 alin. 1 și 2 din Legea nr. 128/1997 prevede pentru personalul didactic, cumulativ, două categorii de tranșe de vechime, anume cea stabilită de lege și câte o tranșă suplimentară, care se acordă la împlinirea vechimii de 30, 35 și 40 de ani de activitate didactică în învățământ, text de lege care conține prevederi exprese și nu suportă alte interpretări.
Întrucât hotărârea atacată nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii iar criticile recurentului nu sunt justificate, văzând și prevederile art. 3041Cod proc. civilă, constatând nefondat recursul, în temeiul art. 312 din același cod, urmează să fie respins ca atare, nefiind date nici motive de casare de ordine publică.
Potrivit art. 274 Cod proc. civilă, recurentul va fi obligat să plătească intimatei Liga Sindicatelor din Învățământ B, suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și T, împotriva sentinței nr. 1343 din 12 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Obligă recurentul Ministerul Educației și Cercetării și T să plătească intimatei Liga Sindicatelor din Învățământ B, suma de 500 lei cheltuieli de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
tehnored.
Judec. fond:
2 ex/19.03.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Pungă Titus, Gheorghiu Neculai
