Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 229/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- drepturi bănești
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 229
Ședința publică din 4 martie 2008
PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 2: Pungă Titus
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T, cu sediul în B, sector 1,--30, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1304 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentanții pârâtului recurent, ai pârâților intimați Inspectoratul Școlar Județean B, Consiliul Local al comunei, Școala cu clasele I-VIII Mari și reclamanții intimați, a,.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr. 1304 din 5 noiembrie 2007, Tribunalul Botoșani - secția civilă a respins excepțiile lipsei calității procesual pasive invocate de pârâții Ministerul Educației, Cercetării și T B și Inspectoratul Școlar Județean B; a admis în parte acțiunea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar B pentru reclamanții, a, și A în contradictoriu cu pârâții Școala Mari, comuna, județul B, Consiliul, județul B, Ministerul Educației, Cercetării și T B și Inspectoratul Școlar Județean B; a obligat pârâții Școala Mari și Consiliul Local să calculeze și să plătească reclamanților diferența de drepturi salariale rezultată din acordarea salariului de bază brut de 880 lei pentru perioada 01.01.2007 - 30.09.2007. De asemenea, a obligat pârâții să plătească membrilor de sindicat sus menționați și sumele reprezentând reactualizarea în funcție de indicii de inflație a acestor diferențe, începând cu data scadenței fiecăreia în parte și până la plata efectivă precum și dobânda legală prev. de nr.OG 9/2000, aplicată la diferența respectivă, dobândă calculată de la data de 09.07.2007 și până la cea a plății efective. Totodată, a respins ca nefondată cererea privind acordarea acestor drepturi pentru perioada ulterioară datei de 01.10.2007.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat aprobate prin HG2192/30.11.2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar.
Acest organism consultativ a propus spre aprobare nivelul conturilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial/anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat, pe baza informațiilor centralizate transmise de către inspectoratele școlare județene (art. 45).
Potrivit art. 16 din aceleași norme metodologice, "Finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, " iar conform art. 17 alin. 2, finanțarea unităților de învățământ special se asigură din bugetul consiliului județean și bugetul de stat.
Pe fondul cauzei prima instanță a reținut că în discuție sunt două chestiuni privitoare la aplicabilitatea contractului colectiv de muncă unic la nivel național valabil pentru anul 2007 cât și aplicabilitatea acestui contract colectiv de muncă pentru fiecare din persoanele reprezentate de Sindicatul Învățământului Preuniversitar din
Potrivit art. 12 din Legea nr. 130/1996 contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații din instituțiile bugetare. Prin aceste acte nu se pot însă negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Pe de altă parte, potrivit art. 13 din același act normativ părțile au obligația să precizeze în fiecare contract colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități și de ramură de activitate unitățile în cadrul cărora se aplică clauzele negociate.
Tribunalul Botoșania mai avut în vedere faptul că prin Legea nr. 130/1996 art. 8 alin. 4 s-a statuat că la încheierea contractului colectiv de muncă prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal fără a se distinge dacă salariații provin din sectorul particular sau sunt angajații unei instituții publice.
Acest act normativ trebuia interpretat și prin rapoarte la Legea nr. 53/2003 în care se arată că prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații indiferent de data angajării sau afilierea lor la organizații sindicale (art. 239).
Prin art. 40 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29.12.2006 publicat în Monitorul Oficial partea a V-a nr. 5 din 29.01.2006 s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1.01.2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei începând cu 0.01.2007.
În art. 3 alin. 2 din contract se arăta că se pot încheia contracte colective de muncă și pentru salariații instituțiilor publice dar nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Prevederile acestor două articole din contractul colectiv de muncă la nivel național trebuia interpretate prin raportare la prevederile Legii nr. 130/1996 art. 8 cât și ale Legii nr. 53/2003 art. 239 în care se arată că prin dispozițiile legale se pot stabili un cuantum minimal al drepturilor salariaților iar prevederile contractului colectiv de muncă se aplică tuturor salariaților indiferent dacă aceștia sunt din instituții publice sau din unități din sectorul particular.
De altfel, în Anexa nr. 7 a Contractului colectiv de muncă, Ministerul Educației și Cercetării figurează ca parte semnatară, iar în Anexa nr. 4 părțile au stabilit lista ramurilor pentru care se vor încheia contracte colective de muncă la pct. 27 figurând ramura învățământ cu un număr de salariați de 115.835.
Tribunalul analizând susținerile pârâților Ministerului Educației și Cercetării B și Inspectoratului Școlar Județean B constată că în prevederile Legii nr. 128/1997 nu există nici un articol în care să se arate cuantumul salariului minim de bază brut garantat în plată la nivelul ramurii învățământ, astfel că nu devin aplicabile dispozițiile art. 12 din Legea nr. 130/1996 atâta timp cât legiuitorul nu a stabilit un nivel minim al salariului aplicabil personalului didactic ce ocupă funcții pentru care condiția de pregătire este de studii superioare.
În raport cu cele arătate mai sus, prima instanță constată că prevederile art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr- sunt aplicabile și personalului din instituțiile publice deci, implicit și celui din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și T B, relevantă în acest sens fiind prevederea din art. 95 Legea nr. 128/1997 care arată că personalul didactic de la toate nivelurile învățământului are drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din Carta universitară, precum și din prevederile contractului colectiv de muncă.
În legătură cu cea de-a doua chestiune pe care a analizat-o tribunalul s-a constatat că potrivit Ordonanței nr. 11/2007 a fost modificată Legea nr. 128/1997 în sensul că au fost incluse anexele 1.1 1.2 2, 3, 4, 5 prin care au fost stabiliți coeficienții de multiplicare aplicabili pentru funcțiile didactice din învățământul universitar și preuniversitar.
În temeiul acestei ordonanțe a fost emis Ordinul nr. 1350/2007 privind metodologia de calcul al drepturilor salariale care se acordă personalului didactic încadrat pe funcțiile din anexele la nr.OG 11/2007.
Potrivit art. 2 alin. 2 salariul de bază este format din:
- salariul de bază al funcției didactice conform grilei de salarizare care include sporul de stabilitate numai la tranșele de vechime de peste 10 ani precum și sporul de suprasolicitare neuropsihică existent la toate tranșele de vechime;
- indemnizația de conducere;
- indemnizația pentru învățământ special;
- gradație de merit;
- salariul de merit;
- indemnizația pentru personalul didactic de predare care îndeplinește funcția de diriginte, învățător, institutor și educator.
Acesta este salariul de bază brut la care se referă art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe care îl va avea în vedere instanța la soluționarea prezentei cauze prin raportare și la art. 41 din Contractul nr- în care se arată că părțile contractante vor întreprinde demersuri pentru includerea în salariul de bază a unor sporuri astfel încât salariul de bază să aibă o pondere majoritară în ceea ce privește drepturile salariale.
Pentru o justă soluționare a cauzei prima instanță a solicitat în temeiul art. 129 Cod procedură civilă, relații de la pârâta Școala Mari cu privire la salariul de bază brut avut la 1.01.2007 de către reclamanți, funcția didactică deținută și nivelul studiilor.
Prin adresa nr. 1216 din data de 30.10.2007 unitatea școlară a comunicat aceste relații, respectiv:, profesor I def. 2-6, cu un salariu de 844 lei la01.01.2007, a, profesor I, def. 2-6, 844 lei, profesor I, def. 2-6, 844 lei, profesor I, def. 0-2 ani, profesor I, def. 0-2 ani, toți cu studii superioare.
Pentru persoanele a căror salariu de bază brut este mai mic de 880 lei și ocupă o funcție pentru care sunt necesare studii superioare în domeniu, devine aplicabil art. 40 din Contractul colectiv de muncă la nivel național nr-, astfel încât acestora li se cuvin diferențe de drepturi salariale începând cu 1.01.2007.
Conform acțiunii introductive cadrele didactice au solicitat acordarea acestor drepturi până la data pronunțării sentinței și pentru viitor.
Dar începând cu data de 1 octombrie 2007 valoarea coeficientului de multiplicare pentru personalul din învățământul preuniversitar este de 259,593 lei, iar un profesor debutant cu studii superioare are un coeficient de multiplicare de 3,439 echivalentul unui salariu de bază al funcției didactice de 892,74 lei. Așa cum se poate observa în această situație salariul de bază minim brut al funcției didactice este mai mare de 880 lei stabilit în art. 40 din Contractul colectiv de muncă astfel că nu se justifică acordarea de diferențe drepturi salariale după 1.10.2007.
Conform art. 161 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune - interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului. Așa cum arată art. 1088 din Codul civil la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele - interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceste daune - interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept.
În aplicarea principiului arătat de art. 78 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 a fost admisă și solicitarea privind acordarea actualizării de la data scadenței până la data plății efective a sumelor rezultate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Educației, Cercetării și
El susține că nu are calitate procesuală pasivă deoarece nu este ordonator de credite pentru finanțarea învățământului preuniversitar de stat. Susține că potrivit art. 13 din nr.OUG 32/2005, finanțarea revine bugetelor locale. În acest sens este și textul art. 1 din Normele metodologice aprobate prin nr.HG 538/2005. Mai susține că n-are nici calitatea de angajator.
Pe fond relevă că sunt incidente prevederile art. 12 din Legea nr.130/1996. că instanța procedând astfel a creat norme juridice.
În cuprinsul Legii nr. 128/1997 nu este prevăzut salariul minim al cadrului didactic. Cuantumul drepturilor salariale a fost stabilit prin OG nr. 11/2007.
Mai susține că salariul de bază minim brut negociat stabilit pentru anul 2007 la 440 lei prin Actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2007 - 2010, ca și nivelul de 880 lei pentru funcțiile cu studii superioare, sunt utilizabile la negocierea salariului personalului contractual care negociază drepturile salariale prin contracte colective sau individuale de muncă, iar nu pentru salariații din sectorul bugetar ale căror drepturi salariale sunt stabilite prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.
Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că recursul Ministerului Educației, Cercetării și T care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 4 și 9 Cod procedură civilă, este nefondat.
Prima instanță nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești., hotărârea pronunțată nu este lipsită de temei legal și nici n-a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Recurentul are atribuții legate de procedura de finanțare a învățământului.
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță, potrivit art. 33 lit. a din Normele metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, aprobate prin nr.HG 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T funcționează Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, care propune spre aprobare ministerului nivelul conturilor standard corespunzătoare finanțării de bază a unităților din învățământ și întocmește un raport trimestrial anual privind necesarul financiar din învățământul preuniversitar de stat (art. 45), pe baza informațiilor centralizate trimise de inspectoratele școlare județene.
Sub acest aspect, inexistența calității de angajator, stricto sensu, apare lipsită de vreo relevanță juridică devreme ce, in terminis, nu el figurează obligat.
Legea nr. 130/1996 trebuie interpretată prin raportare la Legea nr. 53/2003 ( Codul muncii ). Potrivit art. 239 din acest cod <<Prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală>>.
Prin art. 40 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național nr. 2895/21 din 29 decembrie 2006 (Of. V nr. 5/29 ianuarie 2006) s-a stabilit că salariul de bază minim brut negociat pentru un program complet de lucru de 170 ore în medie este de 440 lei începând cu 1 ianuarie 2007, iar pentru personalul încadrat pe funcții pentru care condiția de pregătire este cea de studii superioare, salariul de bază minim brut negociat este de 880 lei.
Celelalte critici, sub aspectul examinat, nu sunt justificate din considerente similare.
Văzând și prevederile art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Constatând nefondat recursul, în baza art. 312 din același cod, urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și T B, împotriva sentinței de 1304 din 5 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată din ședința publică din 4 martie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Jud. fond
Ex. 2/17.03.2008
Președinte:Apetroaie EufrosinaJudecători:Apetroaie Eufrosina, Pungă Titus, Gheorghiu Neculai
