Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 29/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 29
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SA B, ( fostă SA), prin reprezentant legal și Asociații, cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2382 din 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, toți cu domiciliul ales la.Av. -, cu sediul în B, str.-.- nr.41, -.3,.B,.69, sector 3.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații-reclamanți, -, toți prin avocat din cadrul Baroului B, substituind pe avocat - din cadrul aceluiași barou, lipsă fiind recurenta-pârâtă SA.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru intimații-reclamanți depune întâmpinare și solicită amânarea judecării cauzei pentru ca aceasta să fie comunicată recurentei-pârâte.
Curtea respinge cererea de amânare a judecării cauzei formulată de avocatul intimaților-reclamanți, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită în principal admiterea excepțiilor invocate prin întâmpinare, respectiv
excepția nemotivării recursului cu sancțiunea declarării nulității acestuia, excepția lipsei de unitate între susținerile de la fond și cele din recurs.
În subsidiar, solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată către intimații-reclamanți.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civila înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamanții, -, au chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale reprezentând suplimentari salariale de și de Paște, urmând a fi actualizate în raport cu indicele de inflație cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii reclamanții au arătat că au fost salariați la SA, raporturile de muncă încetând ca urmare a disponibilizării, iar pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, drepturi ce nu i-au fost acordate în perioada sus-menționată.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2382 din 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, -, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant primele de Paște și pentru perioada 2005-2007 în funcție de perioada lucrată efectiv de fiecare reclamant, respectiv, -, câte 4951 lei brut pentru fiecare, și suma de 3117 lei brut pentru fiecare, - 1834 lei brut, - 1573 lei brut.
Totodată, a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamanții au fost salariații pârâtei până în anul 2006, ocazie cu care nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentări pentru Paște și C, pârâta având în prezent de achitat o diferență pentru prima de Paște pe anul 2006, pentru fiecare reclamant, de câte 300 lei.
Disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
A mai reținut instanța de fond, că din analiza probelor administrate în cauză rezultă că reclamanții au fost salariații pârâtei însă, în anul 2006 nu au încasat în totalitate drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, mai ales că nu există nicio dovadă la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, tribunalul, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. Codul muncii, a admi acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea pentru că în realitate primele de sărbători nu au fost incluse în salariu numai în anul 2003 ci și ulterior și ca urmare o plată dublă nu este justificată.
A mai pretins recurenta că în oricare din ipoteze cuantumul primelor nu este echivalent cu salariul mediu pe unitate așa cum s-a reținut la fond ci reprezintă echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate așa cum se prevede în mod expres în art.168.
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Totodată, intimații au invocat excepțiile nemotivării recursului și lipsei de unitate între susținerile de la fond și cele din recurs.
Au arătat intimații că, pe de o parte, cererea de recurs nu cuprinde elementele obligatorii așa cum sunt ele prevăzute de art.3021Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, recurenta avansează în recurs puncte de vedere ce nu au fost discutate pe fond.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia așa după cum se va arăta în continuare.
În ceea ce privește excepțiile invocate, Curtea constată că sunt neîntemeiate, urmând a le respinge întrucât din examinarea cererii rezultă care sunt greșelile imputate instanței de fond, neputându-se aprecia, totodată, că în recurs sunt invocate puncte de vedere care nu au fost supuse discuției la judecarea pe fond a cauzei.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că în conformitate cu art.168 alin.1 2004 cu ocazia sărbătorilor de Paște și C salariații unității recurente beneficiază de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate, menționându-se că înainte de fiecare eveniment vor avea loc negocieri cu în vederea stabilirii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
A 2 al aceluiași articol face mențiunea că pentru anul 2003 suplimentările salariale sus menționate au fost incluse în salariul de bază.
Aceste dispoziții au fost reluate și în pe anii 2005, 2006, 2007.
În ipoteza în care primele de sărbători ar fi fost incluse în salariu și pentru anii următori, acest lucru ar fi trebuit să fie prevăzut în CCM la fel ca pentru anul 2003, ori acest lucru nu apare menționat în niciunul din aceste contracte.
Concluzia care se desprinde din interpretarea acestor prevederi contractuale este aceea că primele de sărbători urmau să fie calculate și plătite separat, excepție făcând doar anul 2003, ori dacă lucrurile ar fi stat așa cum pretinde recurenta și respectivele prime ar fi fost incluse în salariu, aceasta avea obligația să probeze acest lucru și să arate prin macheta de calcul a salariului reclamanților că la stabilirea cuantumului acestuia s-au avut în vedere și sumele reprezentând primele de sărbători.
În raport cu aceste considerente prima critică a recursului este nefondată.
Cu privire la cea de a doua critică, Curtea reține că într-adevăr potrivit prevederilor contractuale citate mai sus, cuantumul primelor a fost determinat ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate calculat la nivelul lunii anterioare efectuării plății și nu un salariu mediu pe unitate care include pe lângă salariul de bază și sporurile, așa cum s-a calculat la instanța de fond, astfel că în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va obliga pârâta la plata primelor de Paște și C conform art.168 CCM în raport de salariul de bază mediu brut pe unitate.
Totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepțiile invocate de intimații-reclamanți prin întâmpinare, respectiv excepția nemotivării recursului cu sancțiunea declarării nulității acestuia, excepția lipsei de unitate între susținerile de la fond și cele din recurs.
Admite recursul declarat de pârâta SA B, ( fostă SA), prin reprezentant legal și Asociații, cu sediul în B,-,.3,.7, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2382 din 22.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, -, toți cu domiciliul ales la.Av. -, cu sediul în B, str.-.- nr.41, -.3,.B,.69, sector 3 și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta la plata primelor de Paște și C conform art.168 CCM în raport de salariul de bază mediu brut pe unitate.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./09.02.2009
dosar fond.- - Tribunalul Prahova
judecători fond-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
