Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 332/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 332
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, reprezentată de, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2002 din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P, str. -. -., nr. 148,. 4. parter,. 2, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți, G, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâta arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecată arată că va formula acțiune pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrata sun nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, G, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta să achite prima corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2007, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentări salariale cu ocazia sărbătorilor de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată pe considerentul că începând cu anul 2002 suplimentările solicitate au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, situație care s-a păstrat și în următoarele contracte colective de muncă, invocând și excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul Muncii în sensul că cererile pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, excepție pusă în discuția părților.
La data de 24.11.2009, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat pentru o parte dintre reclamanți, în condițiile în care între părți au mai existat și alte litigii soluționate prin hotărâri judecătorești, în baza cărora li s-a recunoscut dreptul unora dintre reclamanți și acordarea primei de C pe anul 2007.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 2002 din 24.11.2009, respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă.
Pe fond, a fost respinsă acțiunea reclamanților, și ca inadmisibilă și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, G, și, cu excepția celor menționați mai sus, obligând pârâta să achite fiecărui reclamant, cu excepția celor menționați mai sus, drepturi salariale reprezentând prima de C 2007, calculate conform art.168 din CCM 2003-2007, în raport de salariul de bază mediu brut pe unitate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă.
De asemenea, a fost respinsă cererea reclamanților, cu excepția celor menționați mai sus, privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții sunt salariații pârâtei, însă în anul 2007 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru
A mai reținut tribunalul că prin sentințele civile nr.891/17.03.2008, nr.960/20.03.2008 și nr.1009/ 28.03.2008 ale Tribunalului Prahova, ramase definitive și irevocabile în baza deciziilor nr.837/27.05.2008, 2162/24.10.2008, 2137/23.10.2008 și 1441/15.07.2008 ale Curții de APEL PLOIEȘTI, pârâta a fost obligată la plata către reclamanții, a drepturilor salariale reprezentând prima de C pe anul 2007.
Disp. art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Astfel, din analiza probelor administrate în cauză, a rezultat că reclamanții, cu excepția reclamanților, sunt salariații pârâtei insă, în anul 2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de C, astfel încât pârâta este obligată să achite aceste drepturi reclamanților, cu excepția celor sus-menționați, mai ales că nu există nicio dovada la dosar că pârâta ar fi achitat efectiv aceste drepturi sau că le-ar fi inclus în salariul de bază.
Prin urmare, în baza Contractelor colective sus-menționate și a art.161 și urm. muncii, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți cu excepția celor menționați mai sus și a obligat pe pârâta să achite fiecărui reclamant, cu excepția celor menționați mai sus, drepturi salariale reprezentând prima de C 2007, calculate conform art.168 din CCM 2003-2007, în raport de salariul de bază mediu brut pe unitate, actualizată în funcție de coeficientul de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă, deoarece prin neachitarea acestor drepturi la scadență, reclamanții au suferit un prejudiciu constând în imposibilitatea de a beneficia de aceste sume de bani la scadență.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în speță sunt aplicabile disp. art.283 alin.1 lit. c din Codul Muncii conform cărora prezenta acțiune este supusă termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2007, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
De asemenea, tribunalul a admis excepția autoritații de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamanții, ca inadmisibilă, deoarece în speță, sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1201 civ. existând tripla identitate de părți, obiect și cauză, atât timp cât prin hotărârile judecătorești sus-menționate, li s-au acordat reclamanților sus-menționați, primele de C pe anul 2007, motiv pentru care aceștia nu mai pot solicita din nou, pe cale judecătoreasca, aceleași drepturi, pentru aceeași perioadă deja recunoscute prin hotărâri anterioare.
Tribunalul a respins cererea reclamanților, cu excepția celor menționați mai sus, privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită, întrucât nu există niciun act la dosar care să ateste suportarea de către reclamanți a unor asemenea cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, pârâta a declarat recurs.
În motivarea recursului formulat se arată că prin acțiunea ce face obiectul prezentei cauze, reclamanții au solicitat obligarea recurentei la plata drepturilor bănești reprezentând prima de C aferentă anului 2007.
Se afirmă că sentința pronunțată este nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate,au caracter premial și nu sunt cuprinse în contractul inidividual de muncă, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare.
Operațiunea includerii drepturilor salariale mai sus-menționate în salariul de bază nu a avut aplicabilitate imediată doar pentru anul 2003, ci continuă să producă efecte și în anii urmtori.
Se mai susține că prin decizia nr. 3793/18.06.2007 Comisia paritară a confirmat intenția părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, ca și prin Actul adițional la CCM la nivelul, înregistrat la a Mun. B cu nr. 1090/22.02.2008.
Într-un alt motiv de recurs se afirmă că modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii este greșită atât timp cât se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de societate, deși art. 168 alin. 1 din CCM stitpulează faptul că baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de, ale cărui valori la nivelul anului 2004-2007 au fost diferite de valorile prezentate de către reclamanți, astfel cum rezultă din adresa nr. 2919/12.11.2007 și adresele nr. 831, respectiv 830/05.02.2008).
Se mai afirmă că prezenta acțiune este prematură în raport cu prevederile contractuale care, eventual, ar putea justifica deptul la acțiune, în sensul că dreptul la acțiune nu se poate considera născut atâta vreme cât nu au avut loc negocierile prin care să se stabilească un cuantum concret al primei, cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele doua evenimente.
În concluzie se solictă admiterea recursului și desființarea sentinței recuarate și, rejudecând cauza, respingerea cererii de chemare în judecată, pe cale de excepție ca fiind prescrisă, iar pe fond ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul Muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă, în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că în cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători au fost incluse în salariu, dar din formularea literală a art. 167 din contractul colectiv de muncă aferent anului 2004 " Pentru anul 2003 suplimentările de alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu " coroborată cu menținerea reglementării acestor prime și în contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii următori, reise că aceasta includere s-a realizat doar pentru acest an.
Dreptul la prime de Paști și de Caf ost în continuare reglementat în contractele colective de muncă pentru anii următori și nu s-a probat de reclamantă în sprijinul afirmației că primele au fost incluse în salariul de bază și pentru anii următori, cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nefiind făcută, Curtea apreiază că în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei, Curtea reține că susținerile recurentei sunt parțial corecte, primele de Paști și C fiind echivalentul unui salariu de bază mediu brut pe unitate și nu al unui salariu mediu brut care include și sporurile, însă instanța de fond s-a raportat chiar la salariul de bază mediu brut pe unitate, astfel cum este inserat în dispozitivul sentinței, așa încât această critică este nefondată.
Situația că nu au avut loc negocierile prin care să se stabilească un cuantum concret al primei, cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele doua evenimente nu imprima un caracter prematur acțiunii formulate întrucât prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de unitate au caracter obligatoriu pentru părți, iar în cuprinsul acestuia a fost reglementat principiul de calcul al acestei sume, instanța acordând prima solicitată la nivel acestui minim negociat de părți-un salariu de bază mediu la nivel de unitate.
Actul adițional la CCM la nivel de unitate înregistrat la a Mun. B cu nr. 1090/22.02.2008 nu poate fi luat în considerare în prezenta cauză, în care se solicita prima de Paști 2007, întrucât acesta nu produce efecte decât ulterior datei încheierii lui, și în acest sens nici decizia nr. 3793/18.06.2007 a Comisiei paritare, invocată în dovedirea intenției părților cu privire la includerea bonusurilor cuvenite fiecărui salariat în salariul de bază, atât pentru anul 2003 cât și pentru anii următori, în contra probatoriilor administrate în cauză.
Pentru toate aceste considerente, în baza disp. art. 312 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, reprezentată de, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2002 din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P, str. -. -., nr. 148,. 4. parter,. 2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - - -
Grefier,
Fiind în recuperarea orelor
efectuate suplimentar
semnează prim grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red. /DV
21 ex/.26.03.2010
nr- - Tribunalul Prahova
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
