Pretentii civile. Speta. Decizia 334/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 334
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamantul SINDICATUL ȘCOALA, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1805 din data de 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți COLEGIUL, cu sediul în P,-, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII, cu sediul în P,-, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII, cu sediul în P,-, județul P, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI P și PRIMARUL MUNICIPIULUI P, ambii cu sediul în P,- - 4, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-reclamant Sindicatul Școala, reprezentat de avocat, din Baroul Prahova, intimații-pârâți Consiliul Local al municipiului P și Primarul municipiului P, ambii reprezentați de consilier juridic, lipsind intimații-pârâți Colegiul, Școala cu clasele I - VIII și Școala cu clasele I - VIII.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurentul-reclamant depune la dosar, în copie, decizia nr. 842/2009 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 pct. 2 și 3 din nr.OUG 151/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și practică judiciară, respectiv: sentința civilă nr. 904 din data de 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, decizia civilă nr. 811 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Ialomița, sentința civilă nr. 1191 din data de 2 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în dosarul nr-, fișa dosarului nr- extrasă din programul ECRIS, două certificate de grefă pronunțat în dosarul nr- al Curții de Apel Ploiești și în dosarul nr- al Tribunalului Buzău. Arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Consilier juridic pentru intimații-pârâți Consiliul Local al municipiului P și Primarul municipiului P depune la dosar delegația de reprezentare juridică, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
De asemenea, solicită a se dispune amânarea pronunțării pentru a avea posibilitatea să formuleze concluzii scrise.
Curtea ia act că părțile nu mai au cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului formulat, urmând a aprecia dacă se impune amânarea pronunțării.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-reclamant arată că acesta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile articolului unic din Legea nr. 221/2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2008.
Curtea Constituțională, admițând excepțiile cu care a fost sesizată, a constatat că sunt neconstituționale ordonanțele de urgență care limitau efectele nr.OG 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008. Astfel că, nr.OG 15/2008 a rămas pe deplin aplicabilă așa că a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.
Consideră că instanța de fond se află într-o totală eroare, fiindcă deciziile Curții Constituționale sunt favorabile sindicatului reclamant iar nu defavorabile, de aceea au fost invocate de către sindicate, spre a fi admise și a se constata că ordonanțele de suprimare a Legii nr. 221/2008 sunt neconstituționale, iar aceasta din urmă fiind în vigoare.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimații-pârâți Consiliul Local al municipiului P și Primarul municipiului P solicită respingerea recursului ca nefondat, însă față de motivele de recurs apreciază ar atrage trimiterea cauzei spre rejudecare.
Solicită a se dispune amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise.
Avocat având cuvântul, în replică, pentru recurentul-reclamant arată că, este posibilă casarea hotărârii în cazurile prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 și 5 Cod pr. civilă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul Sindicatul Școala, în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată pe pârâții Colegiul, Școala cu clasele I-VIII, Școala cu clasele I-VIII, Consiliul Local P și Primarul municipiului P, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat, în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 de aprobare a OG 15/2008, începând cu 01.10.2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că deși Legea nr.221/2008 prevede creșterea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar, începând cu 01.10.2008, pârâții nu au procedat la calculul și plata drepturilor salariale potrivit prevederilor acestei legi.
S-a mai arătat că legea de aprobare a OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008, personalului din învățământ, a făcut obiectul controlului de constituționalitate înainte de promulgarea acesteia, la sesizarea Guvernului, iar prin Decizia 1093/15.10.2008 publicata în Monitorul Oficial al României Partea I nr.711/20.10.2008, Curtea Constituțională a constatat că această lege este constituționala.
Reclamantul a mai precizat că această ordonanță de urgență este neconstituțională și a fost emisă cu inculcarea prevederilor art.61 al.1 și art.115 al.4 și al.6 din Constituția României, deoarece este emisă împotriva voinței Parlamentului României, care este unica autoritate legiuitoare a țării și a fost emisă cu încălcarea art.115 al.4 din Constituție, deoarece nu este motivată urgența adoptării acesteia și care este situația extraordinară a cărei reglementare nu poate fi amânată.
Ordonanța de urgență a fost emisă cu încălcarea disp.art.115 din Constituția României, întrucât afectează drepturi constituționale ale personalului didactic, respectiv dreptul la un nivel de trai decent, consacrat de art.47 din Legea fundamentală, dar și dreptul la protecția socială a muncii reglementat de art.41 al.2 din Constituția României, întrucât prin prorogarea acordării creșterilor salariale prevăzute de Legea nr.221/2008 coroborată cu creșterea prețurilor la servicii și utilități, se va ajunge la scăderea drastică a nivelului de trai și a puterii de cumpărare a salariaților din învățământ.
Prin notele de ședința depuse la termenul din 27.10.2009, pârâții Consiliul Local și Primarul municipiului P, au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora, susținând că între cele două instituții și Sindicatul Școala, nu există raporturi de muncă, astfel încât aceste pârâte nu pot fi obligate nici la calcularea drepturilor salariale, nici la plata diferențelor de drepturi salariale și nici la plata drepturilor salariale neacordate.
Au mai susținut că nu au calitatea de angajator și nu au competența de a calcula salarii ori alte drepturi bănești și nici de a le plăti efectiv și nici nu au atribuții în ceea ce privește finanțarea de bază a unităților de învățământ, ci, intervin direct, numai în cazul finanțării complementare.
Rezultă că autoritatea publică locală nu are putere de decizie cu privire la drepturile bănești ce se cuvin personalului didactic, având numai obligația de a distribui fiecărei unități de învățământ sumele de bani aferente cheltuielilor de personal, astfel cum au fost acestea alocate de la bugetul de stat.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1805 din 27 octombrie 2009, respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Primarului și a Consiliului local P, invocate de acești doi pârâți și, pe fond, a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Tribunalul s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor invocate de cei doi pârâți, potrivit art.137 pr.civ. și le-a respins, pentru considerentele următoare:
Pârâții Consiliul Local P și Primarul municipiului P au obligația de a distribui fiecărei unități de învățământ, sumele de bani aferente cheltuielilor de personal, astfel cum au fost alocate de la bugetul de stat și intervin direct în cazul finanțării complementare, astfel că aceștia au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Susținerea acestora că nu au atribuții în ceea ce privește finanțarea de bază a unităților de învățământ și că între cei doi pârâți și reclamant nu există raporturi de muncă, nu poate fi avută în vedere, tocmai pentru că intervin direct în cazul finanțării complementare și au atribuții de a distribui sumele alocate de la bugetul de stat aferente cheltuielilor de personal, către fiecare unitate de învățământ.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că prin Decizia nr.1221/12.11.2008 publicată în al României nr.804/02.12.2008, Curtea Constituționala a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.1 din OUG nr.136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 sunt neconstituționale.
S-a constatat că OUG dedusă controlului nu satisface exigențele constituționale ale art.61 al.1 si art.115 al.6 și aceasta este viciată de neconstituționalitate.
Întrucât reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a disp.art.1 pct.2 si 3 din OUG nr.151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei prin încheierea de ședință din data de 03.02.2009 și a dispus înaintarea cauzei la Curtea Constituțională pentru a se pronunța asupra excepției de neconstituționalitate invocată.
Prin Decizia nr.984/30.06.2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.1 pct.2 si 3 din OUG nr.151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 sunt neconstituționale.
De asemenea, prin Decizia nr.989/30.06.2009, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate invocată și a constatat că disp.art.I pct.2 si 3 din OUG nr.151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 și ale art.2 și 3 din OUG nr.1/2009 privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională, prin decizia nr.842/02.06.2009, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.1 pct.2 si 3 din OUG nr.151/2008 pentru modificarea și completarea OG nr.15/2008 sunt neconstituționale.
Așadar, Curtea Constituțională a constata că prevederile OUG 151/2008 de modificarea și completarea OG nr.15/2008, pe anumite articole, sunt neconstituționale.
Prin urmare, întrucât deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii, iar textele de lege în temeiul cărora reclamantul și-a întemeiat în drept acțiunea au fost declarate neconstituționale, tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, reclamantul a declarat recurs.
În motivarea recursului formulat Sindicatul Școala a aratat că și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 221 /2008 pentru aprobarea OG nr. 15/2001, invocând și decizii ale Curții Constituționale prin care au fost admise excepții de neconstituționalitate invocate împotriva mai multor ordonanțe de urgență care limitau efectele OG nr. 15/2008 aprobată prin Legea nr. 221/2008, astfel că OG nr.15/2008 a rămas pe deplin aplicabilă astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.
Recurenta susține că este incredibil cum instanța de fond nu a observat că excepțiile de neconstituționalitate au fost invocate de către reclamantul sindicat și că admiterea acestora folosește sindicatului și nu invers, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
Se mai arată că acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 221/2008 și OG nr. 15/2008 ce nu au fost declarate niciodată neconstituționale, astfel că în cauză sunt incidente motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9.
Se menționează că la 30 ianuarie 2008 Guvernul României a adoptat nr.OG 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, aprobată, cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221 /27.10.2008, prin care, în esență, s-a aprobat ca începând cu data de 1 octombrie 2008, valoarea coeficientului de multiplicare 1,00 pentru salariile personalului didactic să fie de 400.00 lei
Ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de către Guvern Ordonanței nr. 15 /2008, așa cum fusese aprobată prin Legea nr. 221 /2008, rezultă în opinia recurentei că în prezent OG nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului didactic din învățământ funcționează astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008.
În concluzie, se solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, respectiv obligarea pârâților la calcularea și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr. 221 /2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 1 octombrie 2008,actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, a actelor și lucrărilor dosarului, în raport de textele de lege incidente în cauză, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea constată că recursul formulat este fondat pentru considerentele pe care urmează a le expune în continuare:
Potrivit dispozițiilor OG. Nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 lit. b și c se stabilea o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât în anumite intervale de timp se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 octombrie 2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin Legea nr. 221 /2008, principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400, 00 lei pentru perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2008 și care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007.
Guvernul României, prin OUG nr. 136/2008 privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008 modifică unele prevederi ale OG nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr. 221/2008, reducând majorările salariale stabilite de Parlament.
Acest act normativ a fost declarat neconstituțional de către Curtea Constituțională prin decizia nr.1221/12 noiembrie 2008 prin care s-a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de Parlament încalcă art.1 alin.4, art.61 alin.1 și art.115 alin.4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art.116 alin.6 coroborate cu cele ale art.41 și art.47 alin.1 din Legea fundamentală. În consecință, Curtea constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art.1 alin.5, potrivit cărora "în România respectarea Constituție, a supremației sale și a legilor este obligatorie".
Ulterior, Guvernul emite OUG nr.151/2008 din 10 noiembrie 2008, prin care după ce în art.1 pct.1 modifică denumirea OG nr.15/2008, prin art.1 pct.2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul legii nr.221/2008 de aprobare a OG nr.15/2008.
Curtea Constituțională, prin deciziiile nr.842/2 iunie 2009 și nr. 984/30 iunie 2009, pronunțată în prezenta cauză, constată neconstituționalitatea art.1 pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008, invocând aceleași considerente avute în vedere și la analiza OUG nr.136/2008.
Este important de reținut, ca o situație de fapt, că Curtea - prin decizia nr.989/30 iunie 2009, constatat încă odată neconstituționalitatea disp.art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art.2 și 3 din OUG nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
De remarcat faptul că, atât prin dispozițiile art.2 și 3 din OUG nr.1/2009, cât și prin dispozițiile art.2 și 3 din OUG nr.31/2009 și disp.art.2 din OUG nr.41/2009 reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse OG nr.15/2008 prin dispozițiile art.I pct.2 și 3 din OUG nr.151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art.31 alin.3 teza a II-a din Legea nr.47/1992 nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de Guvern OG nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin Legea nr.221/2008, Curtea consideră că în prezent OG nr.15/2008, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 și 2009 personalului din învățământ se aplică în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin Legea nr.221/2008.
O asemenea interpretare juridică este în acord cu considerentele Curții Constituționale și semenifică punerea în aplicare voința Parlamentului cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
Pe de altă parte, potrivit art.169 alin.1 Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau morale din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art.157 alin.2 Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, astfel încât, atunci când e vorba de plata unei sume de bani, cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă, cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Potrivit Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
În practica CEDO s-a statuat că noțiunea de "bunuri" în sensul art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, cuprinde atât "bunuri actuale" cât și valori patrimoniale inclusiv în anumite situații bine stabilite creanțe al căror titular demonstrează că acestea au o bază suficientă în dreptul intern și în virtutea cărora reclamanții pot pretinde cel puțin o "speranță legitimă" în exercitarea efectivă a dreptului lor.
Or, reclamanții sunt beneficiari ai disp.OG nr.15/2008, așa cum a fost aprobată prin Legea nr.221/2008 astfel că pot pretinde cel puțin o "speranță legitimă" cu privire la realizarea drepturilor lor referitoare la creșterile salariale.
Astfel, potrivit art.1 din Protocol, privarea de un bun se poate face dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne de aplicare și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.
Pentru ca o ingerință să fie "legală" aceasta trebuie, pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică iar, pe de altă parte, să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunicării și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților.
Or, în cauză, se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de Guvern și care se constituie într- ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea șu să aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de Parlament.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond, interpretând în mod greșit actul juridic dedus judecății a schimbat natura și înțelesul vădit al acestuia, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, astfel că, în baza disp. art. 304 pct. 8 și 9 coroborate cu art. 312.pr.civ. urmează a se admite recursul formulat și a se modifica în parte sentința civilă 1805 din data de 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova. Se va admite acțiunea formulată de Sindicatul Școala P și vor fi obligați pârâții la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu data de 1 octombrie 2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, către membrii Sindicatului Școala, semnatari ai tabelelor anexate acțiunii.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul SINDICATUL ȘCOALA, cu sediul în P,-, județul P, împotriva sentinței civile nr. 1805 din data de 27 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-pârâți COLEGIUL, cu sediul în P,-, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII, cu sediul în P,-, județul P, ȘCOALA CU CLASELE I - VIII, cu sediul în P,-, județul P, CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI P și PRIMARUL MUNICIPIULUI P, ambii cu sediul în P,- - 4, județul P și, în consecință:
Modifică în parte sentința.
Admite acțiunea Sindicatului Școala P în sensul că obligă pârâții la calculul și plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite membrilor de sindicat în conformitate cu prevederile Legii nr.221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr.15/2008 și drepturile salariale efectiv încasate, începând cu data de 1 octombrie 2008, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății, către membrii Sindicatului Școala, semnatari ai tabelelor anexate acțiunii.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
--- - --- - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
/FA
7 ex.- 23.03.2010
Trib. P nr-
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
