Drepturi patrimoniale. Jurisprudenta. Decizia 333/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
DOSAR NR-
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 333
Ședința publică din data de 23 februarie 2010
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, reprezentată de, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2004 din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, R, R, G, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P, str. -. -., nr. 148,. 4. parter,. 2, județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA B, reprezentată de avocat, din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți G, R, R, G, G, -, și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se învederează instanței că recurs se află la primul termen de judecată, este motivat și a fost declarat în termen legal.
De asemenea, se învederează că în conceptul de citare din eroare intimatul-pârât a fost trecut.
Curtea rectifică conceptul de citare în sensul menționării corecte a numelui intimatului-reclamant, care din eroare a fost trecut.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâta arată că nu mai are cereri de formulat în cauză și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Cu privire la plata cheltuielile de judecată arată că va formula acțiune pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza lucrărilor
dosarului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, G, R, R, G, G, și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând obligarea acesteia la plata primei corespunzătoare sărbătorilor de C pentru anul 2007, actualizate în raport de indicele de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că pe lângă salariul de bază urmau să beneficieze și de drepturile acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate constând în suplimentari salariale cu ocazia sărbătorilor de C, drepturi ce nu le-au fost acordate în perioada sus-menționată.
În dovedirea acestor susțineri, reclamanții au depus copiile carnetelor lor de muncă și actelor de identitate (filele 4-99)
La data de 13.10.2009 pârâta a formulat întâmpinare (filele106-108) la care a anexat înscrisuri (filele 109-141) solicitând respingerea acțiunii în principal ca prescrise, față de dispozițiile art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii iar în subsidiar, ca neîntemeiate cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamanți au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații, inclusiv de aceștia.
La data de 24.11.2009, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat pentru o parte dintre reclamanți, în condițiile în care între părți au mai existat și alte litigii soluționate prin hotărâri judecătorești, în baza cărora li s-a recunoscut dreptul unora dintre reclamanta și acordarea primei de C pe anul 2007.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.2004 pronunțată la data de 24 noiembrie 2009, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă.
Prin aceeași sentință a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamanții G, R, R, ca inadmisibilă.
Totodată a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții, G, și a obligat pârâta să plătească fiecăruia dintre ei drepturile salariale reprezentând prima de C 2007, calculate conform art.168 din CCM- 2003-2007, în raport de salariul de bază mediu brut pe unitate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație de la data scadenței și până la plata efectivă.
A respins cererea reclamanților pentru care s-a admis acțiunea, privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că așa cum rezultă din actele existente la dosar, reclamanții sunt salariații pârâtei, însă în anul 2007 nu au încasat drepturile salariale reprezentând suplimentari pentru prima de
Prin sentința civilă.nr.999/28.03.2008, nr.1048/31.03.2008, nr.1505/ 27.05.2008, 1207/14.04.2008, 960/20.03.2008 ale Tribunalului Prahova, rămase definitive și irevocabile în baza deciziilor nr.1630/09.09.2008, 1304/24.06.2008, 2009/10.10.2008, 1503/12.08.2008, 2162/24.10.2008 ale Curții de APEL PLOIEȘTI, pârâta a fost obligată la plata către reclamanții G, R, R, G, a drepturilor salariale reprezentând prima de C pe anul 2007.
Dispozițiile art.168 din Contractul colectiv de muncă pe unitate pentru anul 2004 stipulează că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP, cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C, menționându-se că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, prevederi ce au fost preluate ulterior și în Contractele colective de muncă pe unitate, negociate și aplicabile la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.
Așadar, tribunalul a reținut din analiza probelor administrate în cauză că reclamanții, cu excepția reclamanților G, R, R, G sunt salariații pârâtei însă, în anul 2007 nu au încasat drepturile salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de C, astfel încât pârâta a fost obligată să le achite aceste drepturi mai ales că nu există nicio dovadă privind plata efectivă.
Totodată, instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, constatând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. c din Codul muncii conform căruia prezenta acțiune este supusa termenului de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței sumelor începând cu anul 2007, cu atât mai mult cu cât prezenta acțiune vizează un conflict de muncă.
De asemenea instanța a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamanții G, R, R, G, ca inadmisibilă, deoarece în cauză sunt îndeplinite condițiile prev.de art.1201 Cod.civ. existând tripla identitate de părți, obiect și cauză, atât timp cât prin hotărârile judecătorești sus-menționate, li s-au acordat reclamanților sus-menționați, primele de C pe anul 2007, motiv pentru care aceștia nu mai pot solicita din nou, pe cale judecătorească, aceleași drepturi, pentru aceeași perioadă deja recunoscute prin hotărâri anterioare.
Tribunalul a respins cererea reclamanților de plată a cheltuielilor de judecată ca nedovedită, întrucât nu exista niciun act la dosar care să ateste aceste cheltuieli.
Împotriva sentinței primei instanțe, a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică (filele 4-11).
Recurenta a susținut în esență că în mod greșit a fost soluționată excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamanții aveau dreptul la acțiune fiind de 6 luni, iar nu de 3 ani-așa cum s-a argumentat de instanța de fond.
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamanții primindu-și drepturile salariale pe care le-au pretins din nou prin acțiunea lor.
S-a mai susținut că suma acordată de instanță a fost raportată la salariul mediu brut, iar nu la echivalentul salariului de bază mediu pe SN SA, astfel cum s-a stabilit prin art.168 din contractul colectiv de muncă.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar în subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamanți a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SN iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimații-reclamanți nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au înfățișat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041Cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că în mod corect prima instanță a interpretat și aplicat dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din Codul muncii iar nu pe cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamanți îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariile reclamanților-aceste drepturi le-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din Codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamanți fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului.
Nici critica vizând cuantumul sumelor acordate nu este justificată deoarece sumele acordate de tribunal cu titlu de prime pentru în perioada de referință, sunt conforme art.168 alin.2 din contractele colective de muncă negociate si semnate de reprezentanții sindicatelor și patronat.
În conformitate cu acestea, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SN.
Stabilind cuantumul sumelor, prima instanță a luat corect în calcul salariul de bază mediu brut pe unitate și a dispus actualizarea lor cu coeficientul de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata efectivă
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge recursul exercitat de pârâtă, în temeiul art.312 Cod pr.civ. menține în totalitate ca fiind legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr. 239, sector 1, reprezentată de, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 2004 din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G, R, R, G, G, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în P, str. -. -., nr. 148,. 4. parter,. 2, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 februarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
- - - - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Red.
26 ex./23.03.2010
nr- - Tribunalul Prahova
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Vera Andrea Popescu
