Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3330/2008. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA

DECIZIE Nr. 3330

Ședința publică de la 21 Mai 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Marin Covei

JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă

JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi

Grefier: - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul Sindicatul Administrației Publice Forța Legii C împotriva sentinței civile nr. 44/17.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor D și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul-reclamant consilier juridic, lipsă fiind părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că recursul este declarat și motivat în termen legal.

Reprezentanta convențională a recurentului-reclamant depune la dosar delegație.

Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.

Consilier juridic pentru recurentul-reclamant solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate pentru motivele scrise.

CURTEA,

Asupra recursului de față.

Tribunalul Mehedinți prin sentința nr. 44 de la 17 ianuarie 2008, respins acțiunea formulată de reclamantul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE FORȚA LEGII C in numele membrei de sindicat -, in contradictoriu cu paratul INSPECTORATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR D și intervenient CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.

Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că reclamanta este angajata la Consiliul Local C, făcând parte din personalul contractual.

Sistemul de salarizare al personalului contractual din sectorul bugetar este reglementat de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000.

Potrivit art. 1 alin. 1 din acest act normativ,entru p. activitatea desfășurată personalul contractual din sectorul bugetar primește un salariu de bază stabilit potrivit anexelor nr. I-V la prezenta ordonanță de urgență, precum și celelalte drepturi salariale prevăzute prin dispozițiile legale în vigoare, corespunzătoare fiecărui domeniu de activitate", iar alin. 2 prevede că, În sensul prevederilor alin. (1), prin expresia personal contractual din sectorul bugetar, denumit în continuare personal contractual, se înțelege personalul angajat în acest sector în funcții de conducere sau în funcții de execuție, pe bază de contract individual de muncă încheiat în condițiile legii".

În art. 4 se prevede că, de bază și indemnizațiile de conducere pentru personalul contractual se stabilesc astfel încât, împreună cu celelalte elemente ale sistemului de salarizare, să se încadreze în fondurile alocate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale pentru cheltuielile cu salariile, în vederea realizării obiectivelor stabilite".

Rezultă astfel, că personalul contractual are dreptul, pentru munca prestată, la un salariu compus din salariul de bază și alte drepturi salariale, respectiv sporuri, prime, indemnizații prevăzute și acordate în condițiile legii.

Sporul de dispozitiv solicitat de reclamantă se încadrează in categoria "alte drepturi salariale" pe care ordonatorul de credite le poate acorda personalului din aparatul propriu.

Gestiunea sistemului de salarizare aparține ordonatorului principal de credite, potrivit art 63 alin 3 lit a din Legea nr. 215/2001, care trebuie să se încadreze in resursele financiare si cum sporul de dispozitiv nu este prevăzut expres in nici una din legile care privesc cariera si salarizarea, instanța nu poate să oblige autoritatea să acorde sporul pentru ca altfel s-ar încălca norma legala privind încadrarea in resursele financiare.

Numai ordonatorul de credite are competenta de a stabili alte sporuri, neprevăzute expres de lege, daca se poate încadra in resursele financiare alocate.

In consecință, in raport de aceste considerente, instanța a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Sindicatul Administrației Publice "FORȚA LEGII" C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului a arătat că argumentele care au stat la baza respingerii acțiunii sunt inexplicabile și contradictorii. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut și constatat, atât că sporul de dispozitiv solicitat de reclamantă se încadrează în categoria "alte drepturi salariale " care pot fi acordate de ordonatorul de credite, cât și că nu au acest drept deoarece "numai ordonatorul de credite are competența de a stabili alte sporuri, neprevăzute expres de lege", înțelegând că personalul din cadrul autorităților publice desconcentrate li se poate acorda sporul de dispozitiv, " în măsura în care autoritatea dispune de fonduri financiare de natură să satisfacă plata sporului respectiv", reducând astfel problema numai la aspectul posibilității materiale, dar recunoscând în același timp dreptul acestor salariați de a beneficia de acest spor, precum și competența acestor autorități sau instituții publice de a-l acorda.

A mai arătat recurentul că instanța s-a aflat la momentul deliberării în eroare. NU a observat că ministerul, în speță, MIRA (fost MAI), direct la nivel central sau prin intermediul reprezentantului său la nivel teritorial - Prefectul - coordonează serviciile publice desconcentrate, cum este cazul oficiilor județene pentru protecția consumatorilor, potrivit OUG nr.30/2007 privind organizarea și funcționarea MIRA și Legii nr.340/2004, cu modificările și completările ulterioare, privind Prefectul și Instituția Prefectului. Din acest motiv, acțiunea s-a fundamentat pe Ordinul MAI nr.496/2003 și pe prevederile Constituției României, Legii administrației publice locale, Codului muncii, coroborate cu prevederile legale referitoare la combaterea discriminării.

Potrivit art.7 alin.4 din OUG nr.30/2007, (care s-au regăsit ca atare și în art. 9 alin.4 din OUG nr.63/2003), în aplicarea prevederilor legale, MIRA emite ordine și instrucțiuni, cu rol de coordonare pentru administrația publică și serviciile publice descentalizate. Din enunțarea și analiza acestor texte, rezultă expres și fără echivoc competența de reglementare a MIRA, în cazul administrației publice, fără a se face vreo distincție între autoritățile centrale și cele locale. legală a ministrului administrației publice, de a reglementa în domeniul administrației publice, este și rezultanta atribuțiilor legale ale ministerului respectiv.

Recursul este nefondat.

Sporul de dispozitiv de 25 % a fost prevăzut prin Legea 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții. Reiese deci, că obiectul reglementării legii îl formează doar personalul militar și civil din cadrul instituțiilor publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.

De asemenea,. nr.496/28.07.2003 al Ministerului Administrației și Internelor care modifică Ordinul Ministrului de Interne nr. 275/2002 pentru aplicarea prevederilor legale referitoare la salarizarea personalului militar și civil din Ministerul d e Interne reglementează în Anexa nr. 1 Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor cu privire la salarizarea personalului militar din instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, precum și acordarea unor drepturi ale personalului civil din aceste instituții.

Este deci din nou vorba despre personalul militar și civil care lucrează în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională și nu de întregul personal care lucrează în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, minister rezultat în urma comasării Ministerului d e Interne cu cel al Administrației Publice.

În acest sens prevederea de la pct.9.2 potrivit cu care indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil ce-și desfășoară activitatea în domeniul administrației publice nu poate fi înțeleasă decât ca referindu-se la personalul civil ce-și desfășoară activitatea în instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională în domeniul administrației publice și nu ca referindu-se la tot personalul din domeniul administrației publice cum ar fi cel de la consilii locale, primării sau prefecturi.

De altfel, noțiunea de dispozitiv nu poate fi asociată decât cu instituțiile la care face referire atât Legea 138/1999, cât și Anexa 1 din Ordinul 496/2003 al MAI.

Față de aceste aspecte,Curtea, în baza art. 312 Cod pr.civilă, va respinge recursu ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul Sindicatul Administrației Publice Forța Legii C împotriva sentinței civile nr. 44/17.01.2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Inspectoratul Regional pentru Protecția Consumatorilor D și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 21 mai 2008.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

03.06.2008

Red.jud.-

2 ex/AS

/

Președinte:Marin Covei
Judecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 3330/2008. Curtea de Apel Craiova