Drepturi salariale (banesti). Decizia 3329/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 3329
Ședința publică de la 21 Mai 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Daniela Vijloi
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de pârâții Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice O împotriva sentinței civile nr. 92/31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, precum și cu intimații-pârâți Curtea de Apel București, Curtea de Apel Pitești, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul București, Tribunalul Olt și Tribunalul Dolj, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că:
- recursurile sunt declarate și motivate în termen legal,
- prin serviciul registratură intimata-reclamantă a depus întâmpinare (5 exemplare),
- părțile solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.
Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față.
Tribunalul Olt prin sentința nr. 92 de la 31 ianuarie 2008 a respins ca neîntemeiate, excepțiile invocate de Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor privind excepția prescripției și a lipsei calității procesuale pasive.
A admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI B, CURTEA DE APEL CRAIOVA, TRIBUNALUL O L T, TRIBUNALUL DOLJ, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, CURTEA DE APEL PITEȘTI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, TRIBUNALUL BUCUREȘTI și a obligat pârâții la plata și alocarea drepturilor salariale reprezentând sporul de 50% din indemnizația brută de încadrare pe perioada 1.03.2003 - 28.02.2007 actualizată la data plății efective, astfel: Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Olt pe perioada 1.03.2003 - 31.08.2004; Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de APEL CRAIOVA și Tribunalul Dolj pentru perioada 1.09.2004 - 30.04.2005; Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor, Curtea de Apel București și Tribunalul București pentru perioada 1.05.2005 - 31.07.2006; Ministerul Justiției, Ministerul Economiei și Finanțelor și Curtea de Apel Pitești pentru perioada 1.08.2006 - 28.02.2007.
Instanța,examinând cu prioritate excepțiile invocate în baza art.137 alin.1Cod pr.civilă a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor este neîntemeiată, motivat de faptul că acesta are obligația principală,în raport de dispozițiile art.19 din Legea nr.500/2002 de a elabora proiectul bugetului de stat și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat.
Astfel, față de cererea reclamantei, având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite, instanța a apreciat că pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor are responsabilitatea de a opera rectificările de buget conform art.19 din Legea 500/2002 și ca urmare a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției,instanța a apreciat că drepturile solicitate de reclamantă pot fi considerate drepturi de creanță care constituie un bun în sensul prevăzut de art.1 Protocolul 1,iar conform practicii CEDO o creanță poate reprezenta un bun " dacă aceasta este suficient determinată pentru a fi exigibilă,condiții care sunt îndeplinite în prezenta cauză.
În consecință,instanța a apreciat că suntem în prezența unui veritabil drept de proprietate în sensul prevăzut de art.1 Protocolul 1 la Convenție, rezultând astfel și caracterul imprescriptibil al acțiunii în raport de dispozițiile art.44 din Convenție, art. 480 și următoarele cod civil și art.21 din Decretul nr. 167/1958 și ca urmare a dispus respingerea excepției prescripției.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat cererea întemeiată.
S-a reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Este adevărat că prin art. I pct. 42 din OG nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea legii 50/1996, art.47 din Legea 50/1996, a fost abrogat expres.
Procedându-se astfel au fost încălcate atât normele constituționale de principiu referitoare la delegarea legislativă, cât și dispozițiile Legii nr. 125/2000 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, potrivit art. 108 alin.3 din Constituție - ordonanțele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și condițiile prevăzute de aceasta.
Or, prin art. 1 pct. din Legea nr. 125/2000,Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești republicată. Cu toate acestea, prin OG nr. 83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale legii nr. 50/1996 deși așa cum rezultă din dispozițiile art. 56- 62 ale Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, modificarea, completarea și abrogarea constituie evenimente legislative distincte.
Așadar, deși prin legea de abilitare nu a fost prevăzută decât posibilitatea modificării și completării legii, prin ordonanța emisă în temeiul legii a avut loc și abrogarea unor dispoziții ale acesteia.
Este de remarcat în acest context că acolo unde legiuitorul a avut intenția să acorde executivului abilitare pentru abrogarea unor texte de lege, a prevăzut expres aceasta în cuprinsul legii de abilitare, ceea ce în speță nu s-a realizat.
Față de cele de mai sus, întrucât abrogarea realizată prin OG nr. 83/2000 este nelegală, instanța a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantei având ca obiect acordarea sporului de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % prev. de art. 47 din Legea nr. 50/1996 calculat din salariul de bază brut lunar pe perioada 1 martie 2003-28 februarie 2007.
În consecință, au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumelor reprezentând drepturi bănești salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică în procent de 50 % din indemnizația brută lunară, în cuantum actualizat cu indicele de inflație la momentul executării hotărârii,în funcție de perioada desfășurării activității la fiecare pârât în parte.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât pârâtul Ministerul Justiției, cât și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice O pentru Ministerul Economiei și Finanțelor.
În motivarea recursului Ministerul Justiției a arătat că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare, arogându-și atribuții de legiferare.
Un al doilea motiv de recurs invocat este acela că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut.
Astfel, prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat în cadrul primului capăt de cerere ca pârâții să fie obligați în solidar la plata actualizată în favoarea fiecărui reclamant a sporului de stres în procent de 50 % începând cu data de 01.04.2004 și până la data de 01.02.2007, dată la care a intrat în vigoare OG nr.8/2007, abrogându-se astfel dispozițiile Legii nr.50/1996.
Un alt motiv de recurs este acela că hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a fost abrogat expres prin OG nr.83/2000.
În aceste condiții admițând prin absurd că ar fi fost depășite limitele trasate prin legea de abilitare, în mod logic parlamentul ar fi corectat aceste pretinse încălcări ale normelor constituționale și ale limitelor abilitării prin chiar legea de aprobare a ordonanței 83/2000.
Deși prima instanță a făcut trimitere la dispoz. art.56-62 din legea nr.24/2000, a ignorat în totalitate dispoz. art.60 alin.5 din lege, text care se referă chiar la prezenta situație, abrogările parțiale sunt asimilate modificărilor de acte normative.
În recursul formulat DGFP O critică sentința cu privire la interpretarea și aplicarea greșită a legii la situația de fapt din cauză.
Un alt motiv de critică se referă la faptul că între intimata - reclamantă și Ministerul Economiei și Finanțelor sau unitățile subordonate acestuia nu există raporturi salariale, acest minister nu are calitatea de ordonator de credite în ceea ce o privește pe reclamantă, astfel încât nu poate fi obligat la plata sporurilor salariale solicitate de aceasta.
A mai arătat recurenta că, întrucât rolului MEF este acela de a centraliza proiectele de buget întocmite de fiecare ordonator principal de credite și nu de a întocmi bugetul acestora; pe de altă parte, în ceea ce privește rectificarea bugetară, fiecare minister sau alt ordonator principal de credite are la dispoziție procedura prevăzută de dispoz. art.30 din legea 500/2002, în sensul că fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului se repartizează unor ordonatori principali de credite ai bugetului de stat și ai bugetelor locale, pe bază de hotărâri ale Guvernului, pentru finanțarea unor cheltuieli urgente sau neprevăzute apărute în timpul exercițiului bugetar.
Recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiției este nefondat.
Este neîntemeiat primul motiv de recurs, întrucât instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, deoarece nu a făcut decât să interpreteze dispozițiile legale aplicabile în cauză, fără a intra în domeniul puterii legislative.
Sporul de 50 % solicitat de către intimații reclamanți a fost reglementat de art.47 din Legea 50/1996, text în conformitate cu care, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut lunar.
Prin articolul 1 pct.42 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 a fost abrogat expres art.47 din Legea nr.50/1996, dar abrogarea s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă.
Astfel, potrivit art.107 alin.3 din Constituția României la acea dată, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare în limitele și în condițiile prevăzute de aceasta.
În baza acestei dispoziții constituționale, prin art.1 din Legea nr.125/2000 guvernul a fost abilitat ca până la reluarea lucrărilor Parlamentului în cea de a doua sesiune ordinară a anului 2000, să emită ordonanțe în diverse domenii, inclusiv cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996. Cu toate acestea prin OG nr.83/2000 s-a procedat și la abrogarea unor dispoziții ale Legii nr.50/1996. În acest fel au fost încălcate prevederile art.56-62 ale Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispoziții care reglementează modificarea, completarea și abrogarea ca evenimente legislative distincte.
Rezultă așadar, că în absența unei abilitări privind emiterea unei ordonanțe cu privire la abrogarea vreunei dispoziții din Legea nr.50/1996, Guvernul nu putea să procedeze la abrogarea vreunei prevederi legale din acest act normativ. Abilitarea de a abroga anumite texte de lege trebuie prevăzute expres în cuprinsul legii de abilitare.
Indiferent de finalitatea pe care a avut-o OG 83/2000, abrogarea prin acest act normativ a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și a celor de tehnică legislativă, motiv pentru care nu poate produce efecte.
Potrivit art.20 alin.2 din Constituția României, dacă există neconcordanță între parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale cu excepția cazurilor în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Conform art.1 din Protocolul nr.1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În practica sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de creanță constituie un bun în sensul art.1, iar acest drept trebuie să existe în patrimoniul celui care invocă protecția sa.
Așa cum s-a arătat mai sus, dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 au rămas în vigoare și după adoptarea OG 83/2000, ca urmare a faptului că abrogarea lor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor constituționale și de tehnică legislativă, ceea ce înseamnă că dreptul de creanță ce se cere a fi ocrotit există în patrimoniul intimaților reclamanți.
Curtea, reține că există conflict între art.1 pct.42 din OG nr.83/2000 și art.1 din Protocolul Adițional 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând a da preponderență și aplicabilitate juridică acestui din urmă text de lege.
În acest sens, a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a pronunțat decizia nr.XXI în dosarul nr.5/2008 prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ și s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Față de considerentele de fapt și de drept, arătate mai sus, Curtea reține că recursul nu este fondat, astfel că în baza art.312 pr.civ. îl va respinge.
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor este fondat pentru următoarele considerente:
Raportul de muncă este strict personal și numai angajatorul poate fi obligat la plata salariului(sporurile fac parte din salariu conform art.155 Codul muncii ).
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor nu are calitatea de angajator pentru reclamantă astfel că nu poate fi obligat direct față de aceasta la plata sporului de 50 % pentru suprasolicitare neuropsihică.
Ministerul Economiei și Finanțelor nu este nici ordonator de credite,rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este acela de a centraliza proiectele de buget întocmite de fiecare ordonator principal de credite și nu de a întocmi bugetele acestora.
În consecință,Curtea constată că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor prin motivele de recurs este fondată și urmează să admită recursul,să modifice sentința în sensul că va respinge acțiunea față de acesta.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul pârâtului Ministerul Justiției declarat împotriva sentinței civile nr. 92/31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă -, precum și cu intimații-pârâți Curtea de Apel București, Curtea de Apel Pitești, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul București, Tribunalul Olt și Tribunalul Dolj.
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 92/31.01.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - și intimații-pârâți Curtea de Apel București, Curtea de Apel Pitești, Curtea de APEL CRAIOVA, Tribunalul București, Tribunalul Olt și Tribunalul Dolj.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de acest pârât.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
03.06.2008
Red.jud.-
4 ex/AS
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Mihaela Mitrancă, Daniela Vijloi
