Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 404/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 404/CM
Ședința publică din data de 29 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Vanghelița Tase
- -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentele reclamante, HG, și, toate cu domiciliul ales la Judecătoria M,--4, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2242/5.12.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5, reprezentat prin T, cu sediul în- Bis, județul T, MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5, CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C, TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, cu sediul în nr. 1-3, sector 1, având ca obiect drepturi bănești.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 25.06.2009 și 29.06.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Reclamanții, HG, și au declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 2242 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Reclamanții, HG, au chemat în judecată Ministerul Justiției, Curtea de APEL CONSTANȚA, Tribunalul Tulcea, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să calculeze și să plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15%, începând cu luna august 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pentru viitor, sume ce urmează să fie actualizate cu indicele de inflație, începând cu data nașterii drepturilor și până la data executării hotărârilor judecătorești și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Au mai solicitat reclamanții obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate
În motivare, reclamanții au arătat că, în scopul asigurării mai eficiente a confidențialității clasificate au fost concretizate o serie de acte normative o serie de acte normative, menite să confere categoriilor de persoane - salariați ce gestionează astfel de informații sporuri salariale corespunzătoare gradului de acces la asemenea informații.
S-a mai arătat că prin art. 3 din Legea nr. 444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului militar și funcționarilor publici cu statut special din unitățile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, s-a prevăzut că "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, în funcție de certificatul - avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instanțele publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază".
Au mai menționat reclamanții că, prin dispozițiile art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15% se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzute de Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Președințiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Consideră reclamanții că, cel puțin în raport de dispozițiile nr.OG 19/2006, rezultă în mod clar voința de a se acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice care gestionează și manipulează informații clasificate și altor informații confidențiale și nu doar celor prevăzute de Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională.
Precizează reclamanții că, deși grefierii, conform art. 78 din Legea 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea sunt obligați să păstreze secretul
profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care iau cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul, sunt discriminați, întrucât nu beneficiază de sporul de confidențialitate de 15% acordat altor categorii de persoane care exercită funcții ce implică păstrarea confidențialității.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că, elaborarea bugetului oricărei autorități sau instituții publice inclusiv a bugetului general consolidat reprezintă un complex de activități proprii sau în colaborare care în final sunt supuse cenzurii Parlamentului.
S-a menționat că orice cheltuială din bugetul celorlalte părți este dispusă de autoritatea în cauză, fără ca să poată decide întrucât între aceste instituții nu există relații de prepușenie, astfel încât obligația uneia să fie opozabilă celeilalte.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor reprezintă o categorie aparte de salariați ai sistemului bugetar cu un statut specific reglementat de Legea 567/2004, cu drepturi și îndatoriri specifice și cu drepturi salariale prin lege specială (art.3 din legea menționată dispune că "Salarizarea personalului auxiliar de specialitate, a funcționarilor publici și a personalului contractual din cadrul instanțelor judecătorești, parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul Ministerului Justiției, Institutul Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri se stabilește prin lege specială", respectiv nr.OG 8/2007.
S-a mai arătat că situația personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești nu poate fi considerată comparabilă cu cea a funcționarilor publici întrucât: statutul acestora din urmă, drepturile și obligațiile sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite; nr.OG 6/2007 a instituit sporul de confidențialitate pentru anumite categorii de funcționari publici și anume "funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariul de bază, precum și funcționarilor publici din cadrul Administrației Prezidențiale, Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerului Afacerilor Externe, Ministerului Integrării Europene, direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul Ministerului Economiei și Comerțului, Consiliului Legislativ."
De asemenea, s-a arătat că situația personalului auxiliar de specialitate al instanțelor nu poate fi considerată comparabilă cu cea a membrilor plenului și altor salariați din cadrul Oficiului Național de prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
S-a precizat că din punct de vedere al cuantumului, în anumite situații sporul are o valoare de 15% din salariu, indemnizație, etc. în altele procentul de 15% este valoarea maximă avută în vedere de legiuitor.
Prin sentința civilă nr. 2242 din 5 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a fost respinsă cererea îndreptată împotriva acestuia pentru lipsa calității procesuale pasive.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanți ca fiind nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a admis această excepție și a respins cererea îndreptată împotriva acestui pârât, întrucât între reclamanți și acest pârât nu există raporturi juridice sub aspectele reglementate de Codul Muncii și legile proprii în organizare.
Pe fondul cauzei;
Pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, prin Legea nr. 444/2006, se prevede că se acordă un spor lunar de plată până la 15% din salariul de bază funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranța națională).
Dispozițiile art. 15 din G nr. 6/2007 privind unele măsuri pentru reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici prevăd că sporul de confidențialitate se acordă funcționarilor publici din aparatul de lucru al Guvernului în cuantum de până la 15% din salariu, CNSAS, Ministerul Integrării Europene, Direcțiilor subordonate ministrului delegat pentru comerț din cadrul.
Prin dispozițiile art. 21 din G nr. 137/2000 se stabilește că persoana care se consideră discriminată poate formula acțiune privind acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării.
Salarizarea personalului din sistemul autorității judecătorești și stabilirea drepturilor de care acesta beneficiază este reglementată prin legi speciale, având un regim de salarizare diferit față de alte categorii de personal.
Ori, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești este salarizat potrivit prevederilor art. 3 din G nr. 8/2007, act normativ care stabilește că salariile de bază pentru această categorie de personal se stabilesc pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare pe grade sau trepte profesionale în raport de funcția deținută, de nivelul studiilor, de vechimea în specialitate și de nivelul instanței sau al parchetului.
Potrivit Legii nr. 444/ 2006 sporul de confidențialitate se acordă astfel cum restrictiv este prevăzut de art. 3, cadrelor militare în activitate, funcționarilor publici cu statut special, militarilor angajați pe bază de contract și personalului civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, prin ordin al ministrului sau al conducătorului instituției centrale din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională.
Întrucât reclamanții nu fac parte din aceste categorii, rezultă că nu sunt îndreptățiți să li se acorde sporul de confidențialitate.
Nu există dispoziții în sensul acordării drepturilor solicitate de reclamanți nici în Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care constituie actul normativ aplicabil în perioada de referință și nici în nr.OG 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, acest din urmă act fiind actualmente în vigoare.
Față de aceste considerente, instanța de fond a respins cererea în totalitate, ca nefondată.
Întrucât este nefondat capătul de cerere prin care s-a solicitat să se calculeze și să se plătească drepturile reprezentând sporul de confidențialitate de până la 15% începând cu luna august 2004 și până la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești precum și pentru viitor, nefondat este și capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
Motivarea instanței de fond că "prin hotărârea nr. 232 din 29 august 2007, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a constatat că neplata sporului de confidențialitate pentru procurori nu constituie un tratament diferențiat, discriminatoriu, potrivit art. 2 din nr.OUG 137/20000, privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare, republicată" nu poate fi luată în considerare.
În cauză este de netăgăduit apartenența recurenților la personalul din unitățile de justiție, ca unități bugetare, fiindu-le impusă prin lege o obligație profesională imperativă, specială și specifică, de confidențialitate, potrivit art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004 și art. 9 din Codul deontologic, care se îndeplinește în cadrul executării raporturilor de muncă. Prin însăși natura sa, activitatea judiciară desfășurată de recurenți implică administrarea sau cel puțin contactul cu informații confidențiale, unele chiar clasificate sau secrete de serviciu, constând, de exemplu, în date privind: arestări, interceptări ale convorbirilor telefonice, martori sub acoperire, protecția victimelor, datele cu caracter personal ale justițiabililor și colegilor de serviciu, în condițiile precizate de art. 2 alin. 4 și 5 din Legea nr. 677/2001, sesizările adresate organelor statului, de pildă, cele făcute conform art. 18 lit. c din Legea nr. 108/1999, veniturile salariate, protecția minorilor, secretul bancar, secretul economic, drepturile de proprietate intelectuală, etc.
Astfel, conform art. 13 din nr.OUG 57/2000, art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000, art. 3 din nr.OG 38/2003, art. 13 alin. 1 din nr.OUG 123/2003, art. 3 din nr.OG 19/2006, art. 15 alin. 1 din nr.OG 6/2001, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002, art. 15 din nr.OG 64/2006, art. 13 din nr.OG 10/2007, debitorii obligației de confidențialitate au fost recunoscuți, în mod firesc, ca și debitori ai dreptului corelativ la sporul de confidențialitate, unitățile bugetare fiind debitori ai obligației sinalagmatice de plată a acestui spor salarial.
Dacă nu ar exista o contraprestație a pârâților de plată a sporului salarial corespunzător îndeplinirii obligației sinalagmatice de confidențialitate, această din urmă obligație ar fi nulă absolut, fiind lipsită de cauză juridică și golită de conținutul normativ concret. Într-adevăr, în cazul raporturilor juridice sinalagmatice, îndeplinirea prestației de către una dintre părți reprezintă cauza juridică pentru îndeplinirea contraprestației de către cealaltă parte, motiv pentru care legiuitorul, instituind obligația sinalagmatică profesională de muncă de confidențialitate în sarcina recurenților, implicit și de drept a instituit și o obligație de plată, o contraprestație salarială, pe cale de analogie a legii, deci, obligația de
plată este implicită, lacunar fiind doar aspectul privind cuantumul procentual al acestui drept salarial. În caz contrar, ar fi încălcate și principiile constituționale privind nediscriminarea, dreptul la plată egală pentru muncă egală, dreptul la salariu pentru munca prestată, potrivit art. 16 alin. 1 și art. 41 alin. 2 din Constituție, prevederi dezvoltate în art. 5, art. 6 și art. 154 din Codul Muncii.
Ca atare, obligația de confidențialitate constituie o noțiune juridică și legislativă largă, atotcuprinzătoare, care este recunoscută de lege tuturor celor care prestează activități, în temeiul unui raport de muncă, indiferent de felul raportului de muncă și al funcției deținute.
În conformitate cu art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, etc. care are ca scop sau efect restrângerea ori înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ori a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural, sau în orice alte domenii ale vieții publice.
La alin. 3 din art. 2 al aceluiași act normativ se arată că sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. 1, față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.
Ori, criteriul după care s-a făcut distincția este categoria socio-profesională, criteriu de diferențiere injust a personalului din unitățile bugetare, fiind absurd și de neconceput a se accepta că obligația legală de confidențialitate se execută doar raportat la o anumită profesie, iar la alta, nu.
Potrivit art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, exercițiul drepturilor este apărat împotriva oricăror discriminări, iar conform art. 29 pct. 2, în exercițiul drepturilor și a libertăților, fiecare persoană este supusă doar îngrădirilor stabilite prin lege, în scopul exclusiv al asigurării, recunoașterii și respectului drepturilor și libertăților celorlalți, în vederea satisfacerii cerințelor juste ale moralei, ordinii publice și bunăstării generale într-o societate democratică.
Recursul este fondat și va fi admis cu consecința modificării în tot a sentinței și admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, însă, cu privire la reclamanta, drepturilor vor fi acordate până la data de 1 februarie 2008, când s-a transferat la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, după această dată putând să solicite drepturile în contradictoriu cu acest pârât.
La pronunțarea acestei soluții Curtea are în vedere următoarele considerente de fapt și de drept:
În conformitate cu prevederile art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, "personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este obligat să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției, cu privire la procese aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a
fost sesizat parchetul", aceeași obligație fiind instituită și prin art. 9 din Codul deontologic al personalului auxiliar de specialitate.
În cazul în care, potrivit legii, lucrările au un caracter confidențial, personalul auxiliar de specialitate este obligat să păstreze materialele respective în incinta instanței sau a parchetului și să nu permită consultarea lor decât în cadrul prevăzut de lege și de regulament.
În conformitate cu prevederile art. 84 lit. e din Legea nr. 567/2004 constituie abatere disciplinară nerespectarea de către personalul auxiliar confidențialității lucrărilor cu acest caracter.
Prin urmare, obligația de confidențialitate pentru personalul auxiliar este prevăzută prin lege.
Ca atare, legiuitorul instituind obligația sinalagmatică profesională de confidențialitate în sarcina reclamanților, a instituit implicit și o obligație de plată (o contraprestație salarială).
Raportul juridic de muncă, indiferent că este tipic sau atipic, are întotdeauna un caracter juridic sinalagmatic. Așadar, raportul juridic de muncă dă naștere la drepturi și obligații reciproce între părți, respectiv prestarea muncii și plata salariului.
Salariul cuprinde, potrivit art. 155 din Codul Muncii și art. 38 alin. 4 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național, salariul de bază, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri la salariul de bază.
Salariul de bază constituie elementul principal al salariului și se stabilește pentru fiecare salariat în raport cu mai mulți factori, cum ar fi: pregătirea profesională, competența, calificarea, locul, rolul și importanța activității desfășurate, complexitatea atribuțiilor de serviciu, răspunderea și riscurile funcției, incompatibilitatea și interdicțiile prevăzute de lege pentru anumite categorii de personal, etc.
Noțiunea de salariu are un sens extins, referindu-se și la indemnizațiile de bază cuvenite magistraților, parlamentarilor, demnitarilor,
Unul din principiile sistemului de salarizare este acela "pentru muncă egală sau de valoare egală, plată egală" consacrat de art. 41 alin. 4 din Constituție și art. 6 alin. 3 din Codul Muncii.
Munca poate fi egală deoarece funcția/postul sunt identice, ca atribuții de serviciu, impunându-se aceleași cerințe pentru salariații care le ocupă.
Dacă felul muncii este același, dacă cerințele și condițiile de muncă sunt aceleași, dacă munca este egală sau de valoare egală, diferențierile de salarizare nu se justifică.
În sistemul public (bugetar) principiul este aplicabil în interiorul acelorași ramuri, al aceluiași domeniu sau la același nivel.
Întrucât salariile (indemnizațiile) de bază se stabilesc în funcție de factorii amintiți mai sus, deosebirile existente, întemeiate obiectiv și rezonabil între ramuri, domenii sau nivele diferite de activitate au o justificare legitimă, fără a fi vorba de existența unor discriminări.
În ceea ce privește, însă, sporurile, adică acele elemente accesorii și variabile ale salariului, care se acordă în funcție de condițiile în care se prestează muncă, situația este cu totul alta.
Sporurile se acordă numai la locurile de muncă unde nu sunt cuprinse în salariul de bază, ele fiind prevăzute de Codul Muncii, de legi și ordonanțe, în contractul colectiv de muncă unic la nivel național (art. 41 alin. 3) și în contractele colective de muncă la nivel de ramură, grupuri și unități.
În sistemul legal actual sporurile nu sunt recompense sau gratificații, ele constituind, în principal, un factor compensatoriu pentru anumite condiții de muncă sau pentru întrunirea de către cei în cauză a unor cerințe speciale.
Sporurile la salariul (indemnizația) de bază se acordă dacă sunt întrunite următoarele condiții:
- salariatul să ocupe un post într-o specialitate care îi conferă dreptul la un anumit scop;
- salariatul să lucreze efectiv în condițiile prescrise de lege, de contractul colectiv de muncă sau, după caz, de contractul individual de muncă.
Cu alte cuvinte, indiferent de nivelul studiilor, importanța și complexitatea atribuțiilor de serviciu, funcția (postul), meseria îndeplinită, cantitatea, calitatea și valoarea muncii, ramura, domeniul sau nivelul de activitate și cuantumul salariului (indemnizației) de bază ale unui salariat, acestuia trebuie să i se dea un anumit spor dacă lucrează efectiv în condițiile prescrise de lege pentru acordarea acelui spor.
În ceea ce privește, însă, sporurile la salariul (indemnizația) de bază, acestea trebuie să fie acordate tuturor salariaților indiferent de posturile și funcțiile pe care le ocupă și de domeniul în care își desfășoară activitatea atâta timp cât lucrează efectiv în condițiile prescrise de legea care reglementează plata sporurilor respective.
Acest lucru se referă și la sporul de confidențialitate care trebuie acordat tuturor celor care gestionează secrete de stat și secrete de serviciu, indiferent că lucrează în administrația publică, centrală sau locală, în justiției sau în aparatul Parlamentului.
În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate raportat la art. 9 din Codul deontologic al acestora, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 46 din 15 decembrie 2008, admițând recursul în interesul legii a stabilit că personalul auxiliar de specialitate are dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară.
Conform art. 329 Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate prin recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe.
În motivarea acestei decizii în interesul legii s-a reținut că magistrații, magistrații - asistenți și personalul auxiliar de specialitate care nu primesc spor de confidențialitate pe motiv că actele normative nu prevăd acordarea acestui spor au drept la despăgubiri în temeiul art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Aceste despăgubiri nu trebuie stabilite prin apreciere, ci raportat la sporul de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază (indemnizația) prevăzut de marea majoritate a actelor normative care reglementează acest spor acordat altor categorii de personal, despăgubirile trebuie să fie acordate cu caracter temporar până la încetarea stării de discriminare.
Atâta timp cât prin recursul în interesul legii s-a constatat existența unei discriminări între personalul auxiliar și celelalte categorii de funcționari care primesc sporul de confidențialitate și că nu există o justificare legitimă, obiectivă și rezonabilă pentru a acorda acest spor doar unora dintre ei, deși se află în situații comparabile, această problemă de drept, astfel cum a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție este obligatorie pentru instanțe, în temeiul art. 329 Cod procedură civilă enunțat mai sus.
În consecință, avându-se în vedere dispozițiile art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul formulat de reclamanți și va modifica în tot sentința recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu luna septembrie 2004 și în continuare pentru reclamanții, HG, și și până la 1 februarie 2008 pentru reclamanta, actualizat cu rata inflației. - obliga la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cărțile de muncă ale reclamanților. - obliga Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Reclamanții au înțeles să cheme în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a aloca fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Potrivit art. 3 alin. 1 din HG386/2007, privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei și Finanțelor, acesta are atribuția de a deschide creditele necesare pentru cheltuielile fiecărui ordonator principal de credite în cadrul fiecărui exercițiu bugetar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de reclamante, HG, și, toate cu domiciliul ales la Judecătoria M,--4, județul T, împotriva sentinței civile nr. 2242 din 5 decembrie 2007 pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații pârâțiMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5,reprezentat prin, cu sediul în- Bis, județul T,MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în-, sector 5,CURTEA DE APEL CONSTANȚA, cu sediul în-, județul C,TRIBUNALUL TULCEA, cu sediul în-, județul T șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în nr. 1-3, sector 1.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea în parte și obligă pârâții la plata sporului de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază brut lunar începând cu luna septembrie 2004 și în continuare pentru reclamanții, HG, și și până la 1 februarie 2008 pentru reclamanta, actualizat cu rata inflației.
Obligă la efectuarea cuvenitelor mențiuni în cartea de muncă.
Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Maria Apostol, Jelena Zalman Vanghelița Tase
Pt. Grefier,
- -
aflată în concediu legal de odihnă
potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 2
Cod procedură civilă, semnează.
Grefier șef secție,
Jud. fond -, Șt.
Red. dec. jud. /6.07.2009
gref.
4 ex./8.07.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Jelena Zalman Vanghelița Tase
