Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 4275/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 4275/
Ședința publică de la 10.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Amelia Farmathy
JUDECĂTOR 3: Lizeta Harabagiu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.3549/23.04.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6168/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimatul-pârât TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3579/23.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a-VIII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâților Ministerul Justiției și Tribunalul Mehedinți; a obligat pârâții la plata sumei de 1700 lei cu titlu de despăgubiri cu aplicarea dobânzii legale, de la data introducerii acțiunii si pana la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Ordinul Ministerului Justiției nr. 1921/C/15.12.2005 s-a prevăzut acordarea unor stimulente financiare judecătorilor din cadrul judecătoriilor care, potrivit art. 2 se acordă cu ocazia sărbătorilor de iarnă, reglementate legal, pentru salariații ministerului, personalul care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia precum și unor categorii din cadrul instanțelor potrivit art. 4 alin. 1 și 3 din Normele Interne.
Aceste stimulente financiare au fost acordate numai judecătorilor care au o vechime în funcție de 0-3 ani. Fundamentarea acestei măsuri fost bazată pe prevederile art. 4 din Normele Interne privind repartizarea, fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr.2404/C/2004. Principalele criterii de repartizare individuală a stimulentelor sunt potrivii art. 4 următoarele: rezultatele meritorii obținute în activitate; respectarea îndatoririlor prevăzute de lege; calificativele anuale "foarte bine" sau "bine"; complexitatea sarcinilor de serviciu potrivit fișei postului și modul de realizare a acestora; claritatea în îndeplinirea sarcinilor de serviciu; lipsi sancțiunilor disciplinare.
Enumerarea acestor principii indică, în esență, o evaluare a activității și performanței judecătorului iar pentru acordarea stimulentelor, ordonatorul principal de credite trebuie să țină seama de aceste criterii, la care, mai poate adăuga motivat și alte criterii.
Însă, art. 2 din Ordinul Ministerului Justiției nr. /C/2005 nu motivează introducerea criteriului de vechime iar acordarea acestor stimulente este motivată doar de ocazia sărbătorilor de iarnă. Impunerea criteriului de vechime în funcția de judecător la acordarea stimulentelor a avut ca efect preferința unei categorii socio-profesională (cea a judecătorilor cu vechime între 0-3 ani) în acordarea stimulentelor și a condus la excluderea altei categorii (cea cu vechime de peste 3 ani) de la primirea acestor stimulente financiare.
Acest tratament a fost de natură să aducă atingere drepturilor financiare ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani drepturi recunoscute prin art. 6 lit. c) din OG nr. 137/2000 (privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările și completările ulterioare) care are ca obiect discriminarea unei persoane, într-un raport de muncă, cu privire la acordarea altor drepturi sociale decât cele reprezentând salariul, în acest sens s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care, prin hotărârea nr. 15/23.01.2006, a hotărât că faptele prezentate constituie acte de discriminare conform art. 1 al. 1 și 2, ari 6 lit. c), art. 8 al. 3, art. 19 al. 4 din OG nr. 137/2000 motivând
următoarele: având în vedere prevederile legale în vigoare, Colegiul Director reține că acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivii criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă potrivit art. 2 alin. 2 din OG nr. 137/2000. Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale. Acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop.
Având în vedere art. 5 din Codul muncii, care consacră principiul egalității de tratament față de toți salariații, în condiții de responsabilitate identică, se naște obligația autorității care a generat acordarea discriminatori a stimulentelor de a repara prejudiciul cauzat categoriei de magistrați care a fost lipsit de echivalentul acestor drepturi bănești, instanța a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul Mehedinți la plata către reclamant a sumei de 1700 RON reprezentând drepturi bănești.
În ceea ce privește acordarea dobânzii legale, instanța a reținut că, în caz de neplată a drepturilor bănești se poate acorda doar dobânda legală, în acest sens fiind atât prevederile art. 164 alin.4 Codul muncii, cât și prevederile art. 1088 cod civil care stipulează că, în caz de neexecutare a obligației bănești, se pot acorda doar daune interese ce nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Având în vedere și prevederile OG nr. 9/2000 care stipulează că în caz de neexecutare a unei obligații bănești se aplică dobânda legală, instanța a obligat pârâții la plata către reclamant a dobânzii legale aferente sumei acordate până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat în termen legal, pârâtul Ministerul Justiției, criticând soluția pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 pr. civ.
În motivarea recursului se arată că potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare, fondul pentru stimularea personalului din sistemul justiției reprezintă 75% din sumele obținute din recuperarea cheltuielilor judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale (care sunt suportate de părți sau de alți participanți la proces), precum și din amenzile judiciare (25% din sumele respective devin venituri la bugetul statului).
În aplicarea acestor dispoziții legale, prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 1921/C/15 decembrie 2005 s-a aprobat repartizarea unui fond de stimulente financiare pentru personalul din sistemul justiției în anexă fiind specificate sumele repartizate pe ordonatori cărora le-a revenit responsabilitatea distribuirii și plății sumelor acordate cu titlu de stimulente, potrivit criteriilor prevăzute în Normele referitoare la repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 din Legea nr. 146/1997.
Conform alin. (3) al art. 25 din Legea 146/1997, repartizarea veniturilor pe beneficiar se face în baza unor norme interne aprobate prin ordin al ministrului justiției, la momentul respectiv fiind în vigoare Ordinul ministrului justiției nr. 2404/C/2004 prin care se aprobă Normele interne privind repartizarea fondului constituit potrivit art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1997.
Din analiza dispozițiilor cuprinse în Norme rezultă faptul că principalele criterii de repartizare a stimulentelor au caracter exemplificativ, iar nu limitativ, ceea ce înseamnă că ordonatorul de credite este îndreptățit să evalueze și să stabilească la un moment dat necesitatea stimulării financiare pe baza unor criterii ce corespund obiectivelor fixate la un moment dat în politica de dezvoltare a sistemului judiciar și/sau a obiectivelor generale ale Ministerului Justiției (art. 4 alin. 3).
Mai arată recurentul de asemenea, că în conformitate cu art. 1 Normele aprobate prin nr. 2404/C/2004 fondul destinat stimulării personalului din sistemul justiției, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (2) din Legea nr. 146/1996 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, se constituie din diferența de 75% din recuperarea sumelor din cheltuielile judiciare avansate de stat pentru desfășurarea proceselor penale, precum și din amenzile judiciare.
Din veniturile realizate potrivit alin. 1 ministrul justiției repartizează prin ordin, pentru stimularea personalului, un procent de 1% pentru înalta Curte de Casație și Justiție, 3% pentru parchete și 1% pentru Consiliul Superior al Magistraturii. Ca atare, fiecare ordonator principal de credite emite ordine pentru repartizarea fondurilor pentru stimularea personalului din sistemul justiției.
Ceea ce nu s-a analizat este natura acestor stimulente, precum și obligativitatea recompensării tuturor judecătorilor în același timp.
În conformitate cu dispozițiile art. 41 din Constituție salariații au dreptul la măsurii de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de mimica a, femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege.
Potrivit art. 155 din Codul muncii salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Principiul egalității între cetățeni, al excluderii privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: dreptul la muncă, la libera alegea a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva șomajului la un salariu egal pentru muncă egală, la o remunerație echitabilă și satisfăcătoare art. 1 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Pentru munca prestată de către salariat, angajatorul este obligat să plătească acestuia salariul din care fac parte și sporurile ori alte adaosuri la care este îndreptățit potrivit legii. în schimb, premiile sau stimulentele sunt concepute ca drepturi suplimentare care pot să fie sau nu acordate salariaților în funcție de o serie de criterii pe care angajatorul le poate stabili ca prioritare. Astfel potrivit art. 4 din Normele aprobate prin nr. 2404/C/2004 în acordarea stimulentelor prevăzute la alin. (2) se au în vedere obiectivele propuse, importanța acestora pentru promovarea obiectivelor generale ale ministrului justiției, gradul de realizare a acestor obiective în termenele stabilite, precum și sărbătorile legale aprobate prin acte normative.
Ca atare, stimulentul financiar nu este un drept conferit de lege cu caracter absolut, inevitabil, nu se confundă cu salariul, el depinzând de o multitudine de factori: existența însăși a unei sume (având în vedere sursa fondului: amenzi judiciare și cheltuieli avansate de stat și recuperate de la participanții la procesul penal), obiectivele urmărite de Ministerul Justiției, la un moment dat, în politica sa de reformă a justiției, numărul personalului, calitatea activității desfășurate de acesta (performanțe individuale), criterii de performanță precizată ca prioritare. Existența acestei game atât de largi de factori ce determină acordarea/neacordarea premiului îi conferă acestuia un caracter incert, imposibil de prevăzută, astfel încât nu putem vorbi de un drept - creanță lichidă, exigibilă.
De asemenea, nu putem vorbi de un drept care urmează a fi plătit întregului personal din (emul autorității judecătorești în același timp. Este adevărat că prin natura lor stimulentele sunt drepturi suplimentare menite să recompenseze, dar nimic nu împiedică angajatorul să le plaseze alături de alți factori care deopotrivă să concureze la realizarea unor obiective stabilite,a prioritare la un moment dat, si este fără îndoială că stimularea celor cu venituri mai mici în sensul stabilității în sistem și îmbunătățirii performanțelor profesionale nu reprezintă diferențe nejustificate de natură a aduce atingere principiului egalității, căci beneficiul acestor sume s-a acordat tuturor celor care se încadrau în criteriile stabilite de ordonator în temeiul Normelor, așadar tuturor celor care se aflau în situații similare.
Prin urmare, ținând seama de faptul că repartizarea stimulentelor s-a făcut în conformitate cu Normele Interne aprobate prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 2404/C/2004, care enumera exemplificativ criteriile ce pot fi luate în considerare la repartizarea stimulentelor, ordonatorii având posibilitatea de a stabili și alte criterii pe care le apreciază necesare și utile, fără a fi necesar să existe identitate de criterii la nivelul tuturor instanțelor din țară, și având în vedere că acordarea stimulentului financiar este determinată de o multitudine de factori, fără a avea caracterul unui drept exigibil, motivarea primei instanțe nu subzistă, cu atât mai mult cu cât toți magistrații din cadrul instanței care îndeplineau criteriile stabilite au beneficiat de stimulente financiare.
Stabilirea unor priorități la un moment dat nu înseamnă a distinge după unul sau altul dintre criteriile ce caracterizează faptele de discriminare sancționate de nr.OG 137/2000 sau alte documente, cu atât mai mult cu cât, așa cum am arătat, în continuare s-au aprobat fonduri pentru stimularea judecătorilor, astfel încât nu se poate concluziona în mod fundamentat că, față de situația potrivit căreia o parte dintre judecători au primit stimulente într-o anumită perioadă, iar alți judecători ulterior, pe măsura colectării altor fonduri, având aceeași sursă, s-a creat o diferențiere nepermisă.
Recurentul a precizat totodată că stimulentele nu se confundă nici cu salariul care se cuvine oricărei persoane care prestează o muncă, acestea fiind drepturi suplimentare. Si dacă toți judecătorii primesc stimulente, cu diferența că unii primesc într-un anumit interval de timp, iar alții într-o perioadă ulterioară, nu se găsesc elementele care să fundamenteze concluzia tribunalului în sensul că intimații reclamanți au fost discriminați.
Analizând actele dosarului din perspectiva criticilor formulate dar și a dispozițiilor art. 3041pr. civ. Curtea găsește recursul formulat ca nefiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:
Prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, au fost acordate stimulente financiare în sumă de 1.700 lei pentru salariații ministerului, personalului care își desfășoară activitatea în aparatul propriu al acestuia, precum și unor categorii din cadrul instanțelor, respectiv pentru judecătorii cu o vechime în funcție între 0-3 ani, 1700 RON, funcționari publici 900 RON, personal contractual 500 RON
Pentru personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, nu au fost acordate stimulente, fără ca ordinul sus menționat să fie motivat, în sensul precizării criteriilor obiective, conforme cu Normele interne pentru stimularea personalului din sistemul justiției, pentru care s-a apreciat că în luna decembrie 2005 se justifică a fi stimulate numai categoriile de personal, respectiv de magistrați, sus menționate.
Este adevărat că aceste stimulente nu au natura unor drepturi salariale, nefiind obligatoriu să fie acordate tuturor categoriilor de personal din cadrul Ministerului Justiției sau instanțelor judecătorești, însă nu se poate admite că aceste premii pot fi acordate arbitrar și discriminatoriu, fără respectarea criteriilor prevăzute pentru repartizarea acestor sume cu caracter premial și, mai mult chiar, fără ca Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005 să facă vreo referire la aceste criterii
Potrivit art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, aprobată și modificată prin Legea nr.27/2004, în toate cazurile de discriminare prevăzute de prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.
De asemenea, potrivit art.16 alin.1 și 2 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților, fără privilegii și discriminări, nimeni nefiind mai presus de lege.
Însă, în speță, prin Ordinul Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, s-a operat o selecție arbitrară în acordarea acestor stimulente, în condițiile în care singura motivare se referă la "sărbătorile de iarnă" din decembrie 2005. Este adevărat că prin decizia nr.818/2008 a Curții Constituționale, dispozițiile art.1, art.2 alin.3 și art.27 alin.1 din OG nr.137/2000, au fost declarate neconstituționale, însă în considerentele acestei decizii Curtea Constituțională a constatat că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care din ele se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciare sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
În speță, nu este vorba despre aplicarea unui act normativ cu putere de lege, ci despre un Ordin al Ministerului Justiției nr.1921/C/2005, vădit discriminatoriu, ordin cu caracter intern care nu intră în sfera de reglementare a deciziei mai sus amintite.
Având în vedere cele mai sus expuse, văzând și dispozițiile art.73 - 93 din Legea nr.303/2004, art.7 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, ratificat prin Decretul nr.212/1974, art.14 din Convenția europeană privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv Protocolul nr.12 la această Convenție, în mod corect a fost admisă acțiunea.
Aceste sume se cuvenea fi actualizate cu dobânda legală, în vedere asigurării reparării integrale a prejudiciului creat prin întârzierea în acordarea sumelor la nivelul sporurilor pretinse, în conformitate cu dispozițiile art.1088 Cod civil.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 pr. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.3549/23.04.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.6168/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimatul-pârât TRIBUNALUL MEHEDINȚI.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 10.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-24.06. 2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu
