Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5101/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5101
Ședința publică de la 28 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Manuela Preda Popescu
JUDECĂTOR 2: Elena Stan
JUDECĂTOR 3: Lucian
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C împotriva sentinței civile nr.1031 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, chematul în garanție Ministerul Sănătății, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că în cauză s-a solicitat judecarea în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Instanța apreciind cauza în stare de judecată a luat în examinare recursul.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr.1031 din 19 martie 2009 admis în parte acțiunea precizată privind pe reclamantul, chematul în garanție Ministerul Sănătății și pe pârât Spitalul Județean de Urgență
A obligat pârâtul să achite reclamantului diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada 01.11.2005 - 31.03.2008 și salariile efectiv plătite în această perioadă, cu indexările și majorările survenite și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantului.
A obligat pârâtul să achite reclamantului o despăgubire egală cu valoarea tichetelor de masă de care ar fi trebuit să beneficieze potrivit numărului de zile lucrate de acesta în perioada 01.11.2005 - 19.03.2009, dar nu mai mult de 20 de tichete lunar.
A respins cererea privind obligarea pârâtei la plata diferenței dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice începând cu data de 01.04.2008 și până în prezent.
A respins cererea de chemare în garanție.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepției lipsei calității procesual pasive invocate de chematul în garanție Ministerul Sănătății, instanța a constatat că, dată fiind inexistența raporturilor juridice de muncă între reclamant și Ministerul Sănătății, chematul în garanție Ministerul Sănătății nu are calitate procesual pasivă.
Având în vedere că instanța a constat cu prioritate lipsa calității procesual pasive a chematului în garanție Ministerul Sănătății a apreciat că nu se mai impune analiza celorlalte excepții invocate de acesta.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că acțiunea precizată este întemeiată în parte pentru următoarele considerente:
Cererea reclamantului privind plata drepturilor bănești calculate potrivit grilelor de salarizare din unitățile clinice vizează perioada 01.11.2005- prezent.
În acest interval, salarizarea în sectorul sanitar era reglementată prin OUG nr. 123/2003, care stabilește în cuprinsul art. 2 (1) că salariile de bază prevăzute în anexele la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar, aprobată prin Legea nr. 383/2001, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum au fost majorate prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 191/2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 220/2003, la limita minimă și la limita maximă, se majorează cu 6% față de nivelul din 31 decembrie 2003, începând cu data de 1 ianuarie 2004, și cu 6% începând cu data de 1 octombrie 2004, față de nivelul din 30 2004.
Potrivit anexei IV/I din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2000 salarizarea în unitățile sanitare a fost stabilită diferențiat pentru nități sanitare și de asistență socială, altele decât cele clinice (pct. I) și nități clinice, institute și centre medicale (pct. II).
Începând cu data de 01.01.2005 a intrat în vigoare OUG nr. 115/2004 care stabilește în dispozițiile art. 4 că sistemul de salarizare cuprinde salariile de bază, sporurile, premiile și alte drepturi, iar conform rt. 5 alariile de bază pentru personalul de execuție sunt diferențiate pe funcții, grade și trepte profesionale și sunt prevăzute în anexele nr. I-IV.
În cuprinsul anexei I sunt prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art.8 lit. h din Legea nr.270/2003 modificată prin nr.OG 40/2004 definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin două clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispozițiile Legii nr. 95/2006.
Textele menționate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice, ca urmare ipoteza textelor nu se referă la salarizare. Astfel, condiția desfășurării activităților de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la spitalul clinic, astfel că nu poate fi reținută apărarea pârâtului în sensul că reclamantul nu desfășoară acest tip de activități.
Legea stabilește o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice, neexistând o prevedere specială de salarizare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare.
Părți ale contractului individual de muncă sunt reclamantul și spitalul clinic pârât și, prin urmare, în intervalul litigios, salariul reclamantei trebuia calculat conform grilei de salarizare în varianta pentru unitățile clinice.
Instanța a mai reținut că începând cu data de 01.04.2008 prin Ordonanța Guvernului nr. 17/2008 de modificare și completare a OUG 115/2004 privind salarizarea personalului contractual din unitățile sanitare publice s-a stabilit o singură grilă de salarizare pentru tot personalul contractual dintr-o unitate sanitară, începând cu data de 01.04.2008 eliminându-se modalitatea de salarizare în funcție de încadrarea în unități clinice și/sau neclinice. Instanța constată astfel, că începând cu data de 01.04.2008, personalului din unitățile sanitare i s-a aplicat o singură grilă de salarizare, majorată corespunzător dispozițiilor art. 5 alin. 5, în două etape, iar conform art. 17 din Ordonanța nr. 17/2008 reclamantul a beneficiat de o creștere salarială prin evaluarea performanțelor profesionale realizate în anul precedent, ajungând la limita maximă prevăzută de ordonanță pentru funcția ocupată de acesta, potrivit salarizării din unitățile sanitare clinice.
Pentru aceste considerente instanța a constatat întemeiat în parte acest capăt de cerere și va obliga pârâtul să achite reclamantului diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice pentru perioada 01.11.2005-31.03.2008 și salariile efectiv plătite în această perioadă, urmând să respingă cererea privind plata acestor drepturi începând cu data de 01.04.2008.
În ceea ce privește cererea reclamantului privind obligarea unității pârâte de a efectua înscrierile corecte în carnetul de muncă a modificărilor de salariu, instanța a considerat că aceasta este întemeiată, această obligație fiind o consecință directă a admiterii capătului de cerere privind drepturile bănești și rezultând din prevederile art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 92/1976.
Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri constând în contravaloarea tichetelor de masă, instanța a reținut următoarele:
Tichetele de masa reprezintă o alocatie individuala de hrana acordata titularilor unui contract individual de munca, suportata integral de persoana fizica ori persoana juridica, care are calitatea de angajator, asa cum stabileste art. 1 alin 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masa.
In cazul in care la nivel de ramura de unitate a fost negociat un contract colectiv de munca, modalitatea si conditiile de acordare a tichetelor de masa sunt stabilite prin intermediul acestui contract.
Desi pârâtul in calitatea sa de angajator a acordat tichete de masa salariatilor cu locul de munca in sectiile cu paturi, in laboratoare, servicii si compartimente functionale din cadrul spitalului, in mod nejustificat nu a acordat acest drept si celorlalte categorii de salariati.
Aceasta diferentiere in acordarea tichetelor de masa nu rezulta din nici un act normativ, singura conditie pentru a beneficia de tichete de masa fiind aceea a incadrarii intr-o unitate publica finantata din venituri proprii.
Astfel, s-s constatat ca reclamantul are incheiat contract individual de munca cu spitalul deci raportul juridic este incheiat cu acest angajator, criteriul locului efectiv de desfasurare a activitatii neputand avea prioritate, intrucat acesta ar fi un criteriu discriminatoriu care ar incalca grav dispoz. Art 5 alin 1 si art 39 alin 1 lit d din Codul Muncii.
Din punct de vedere constitutional, o hotarare de guvern nu poate adauga si nici modifica o lege, iar actele normative in materie sunt unitare in reglementarile privitoare la acordarea tichetelor de masa in domeniul sanitar.
Astfel, Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masa reprezinta dreptul comun in materie, cadrul general pentru toate activitățile din toate ramurile de servicii la nivel national.
In domeniul sanitar, sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 270/2003, care in articolul 35 alin 1 defineste ˝spitalele publice˝ definitie din care rezulta sursa de finantare si modul de functionare, respectiv faptul ca sunt institutii publice finantate integral din venituri proprii, ce functioneaza pe principiul autonomiei financiare si de asemenea sunt aplicabile disp. OUG nr. 115/2004 potrivit cu care conf. Art 23, personalul incadrat in unitatile sanitare publice finantate integral din venituri proprii, realizate prin sistemul asigurarilor sociale de sanatate beneficiază lunar de 20 de tichete de masa.
Nici Legea bugetului de stat nu contravine acestor reglementari aplicabile in domentiul sanitar, deoarece in art 24 din Legea nr. 379/2005, de exemplu, institutiile finantate integral din venituri proprii -cum este situatia spitalelor- sunt excluse din categoria institutiilor publice in bugetele carora nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masa.
De asemenea, contractul colectiv de munca la nivelul ramurii sanitare pe perioada 2005-2007, in articolul 139, prevede ca angajatorul este obligat sa acorde tichetele de masa potrivit Legii nr. 142/1998 si in conformitate cu dispozitiile legale prevazute pentru unitatile finantate de la bugetul de stat si de la bugetul asigurarilor sociale de sanatate.
In raport de aceste considerente, instanta a admis si acest capat de cerere si a obligat pârâtul să plătească reclamantului contravaloarea tichetelor de masă pe perioada 01.11.2005-19.03.2009, data pronunțării sentinței, proporțional cu zilele lucrate,dar nu mai mult de 20 tichete lunar.
Nu poate fi acordat acest drept și pe viitor, neputându-se reține o eventuală culpă(viitoare) a angajatorului legată de plata acestui drept.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C, în temeiul dispozițiilor art.304-312 cod pr.civilă, criticând-o pentru nelegalitate.
In motivele de recurs se arată,în ceea ce privește tichetele de masă, că potrivit Legii nr.142/1998 (art.1,alin.1și 2), precum și HG nr. 5/1999 privind Normele de aplicare a Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă (art. 2, alin.a) tichetele de masă se acordă în limita bugetelor de venituri și cheltuieli și ținându-se seamă de posibilitățile financiar proprii ale angajatorilor.
Pentru personalul din cadrul cabinetelor medicale din școli și grădinițe, pentru perioada respectiva nu a existat bază legală și nu au fost alocate sume în buget cu această destinație.
Ca personalul medical din scoli/dispensare este plătit de la bugetul de stat, astfel că au fost incidente ionterdicțiile legale de acordare a tichetelor de masă impuse de legile anuale ale bugetului de stat.
Ca art. 23 din OUG nr. 115/204 se referă la personalul din unitățile sanitare publice finanțate integral din venituri proprii realizate prin sistemul asigurărilor sociale de sănătate, iar spitalul nu se încadrează în această categorie.
Mai susține recurentul că sentința instanței de fond a fost dată fără ca intimatul să-și precizeze cuantumul pretențiilor.
Referitor la achitarea diferențelor dintre drepturile salariale potrivit salarizarea în unitățile sanitare clinice și salariile efectiv plătite ca unități sanitare, altele decât cele clinice, recurentul susține activitatea de învățământ într-o unitate sanitară este realizată de cadre didactice care au norma de bază la din și personalul medico-sanitar încadrați la cabinetele medicale școlare au norma de bază la spital, și nu desfășoară activitate de învățământ sau cercetare, ci doar acordă asistență medicală de specialitate. potrivit adresei Ministerului Sănătății nr. 9846/01.09.2004, pentru ambulatoriul de specialitate al spitalului, beneficiază de salarizarea prevăzută pentru unitățile clinice numai personalul care își desfășoară activitatea în cabinete în care sunt integrate clinic cadre didactice.
Deoarece în rețeua de medicină școlară personalul medical nu desfășoară permanent pe lângă activitatea medicală și activitate de învățământ superior, salarizarea acestora nu se putea realiza conform anexei 2 pct. II din OUG nr. 115/2004
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței recurate în raport de motivele invocate, văzând probatoriu administrat se constată că recursul pârâtului este nefondat din următoarele considerente:
Prin acțiune reclamanta, care este angajată a pârâtului cu contract individual de muncă, a solicitat contravaloarea tichetelor de masă potrivit timpului lucrat, reactualizată de la scadență, achitarea diferenței dintre drepturile salariale ce li se cuveneau potrivit salarizării în unitățile sanitare clinice reactualizată de la scadență și până la data plății efective.
In ceea ce priveste motivele de recurs privind tichetele de masa:
Tichetele de masă reprezintă o alocație individuală de hrană, acordată titularilor unui contract individual de muncă, suportată integral de persoana fizică ori persoana juridică care are calitatea de angajator, așa cum stabilește art. 1 alin.1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă.
Potrivit rt. 23 din OUG 115/2004, ncepând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, personalul încadrat în unitățile sanitare publice finanțate din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate beneficiază lunar de maximum 20 de tichete de masă.
Potrivit art.139 din Contractul colectiv de munca la nivel de ramura sanitara pe perioada 2005-2007, angajatorul este obligat să acorde tichetele de masă potrivit Legii nr. 142/1998, în conformitate cu prevederile legale prevăzute pentru unități finanțate de la bugetul de stat și de la bugetul asigurărilor sociale de sănătate.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus menționate, pentru a beneficia de tichete de masa trebuie îndeplinite următoarele condiții:
Pe de o parte, unitatea sanitara publica sa fie finanțata din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, situație juridica in care se găsește unitatea sanitara recurenta.
Pe de alta parte, beneficiarul tichetelor de masa trebuie sa fie angajatul unitații sanitare, condiție, de asemenea, îndeplinita așa cum rezulta din carnetul de munca.
In situația in care cele doua condiții sunt îndeplinite, dispozițiile imperative ale OUG 115/2004 se aplica tuturor salariaților aflați in aceasta situație.
Se retine de asemenea ca dispozițiile menționate nu stabilesc criterii de diferențiere intre angajații unitații sanitare.
Prin urmare nu pot fi reținute ca si criterii de diferențiere prevederile HG 529/2002,care stabilesc doar sursa de finanțare pentru anumite activitati, fara ca prin aceasta sa se schimbe calitatea juridica a spitalului de unitate sanitara publica finanțata din venituri proprii realizate prin sistemul de asigurări sociale de sănătate, astfel cum e definit in ordonanța.
In consecința, ceea ce are relevanta juridica, din punct de vedere al dreptului la acordarea tichetelor de masa, este forma juridica a unitații sanitare si calitatea de salariat a unei astfel de unitati sanitare.
In situația in care legiuitorul ar fi vrut sa excepteze o anumita categorie de salariați ar fi prevăzut in mod expres acesta situație, ca situație de excepție de la regula stabilita prin actul normativ cadru.
Se retine astfel ca nu exista identitate juridica intre situația prevăzuta de ordonanța care privește subiectul căruia ii revine obligația de acordare a tichetelor de masa si anume unitatea sanitara publica finanțata din venituri proprii si situația prevăzuta in hotărârea de guvern care vizează obiectul finanțării de la bugetul de stat si anume activitățile din cabinetele școlare.
In consecința, Curtea constata ca in mod temeinic si legal Tribunalul a constatat dreptul reclamantei la acordarea tichetelor de masa.
Cu privire la motivele de recurs privind salarizarea clinica,
Reiese din actele dosarului că reclamanta, care este angajată a pârâtului, având încheiat contract individual de muncă incheiat cu Spitalul Clinic Județean de Urgență
Prin OUG 115/2004 intrată în vigoare la 01.01.2005 au fost prevăzute grilele de salarizare în mod diferențiat pentru unitățile clinice și alte unități decât cele clinice.
Art.8 lit.h din Legea 270/2003 modificată prin OG40/2004, definește spitalul clinic ca fiind spitalul care are în componență cel puțin 2 clinici universitare care asigură asistență medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă, definiție preluată și de dispoz. Legii nr.95/2006.
Textele enunțate vizează încadrarea unității sanitare în categoria spitalelor clinice fără a face referire la salarizare.
In ceea ce priveste stabilirea modalitatii de salarizare, relevant este forma juridica de organizare a angajatorului, unitate sanitara clinica sau neclinica si nu locul efectifv de munca al salariatului.
Ca atare in mod temeinic si legal a retinut instanta de fond ca, in ceea ce priveste critica recurentului că reclamanta nu desfășoară activități de învățământ, cercetare științifică medicală și de educație continuă nu este fondată, deoarece condiția desfășurării acestor activități nu privește activitatea concretă desfășurată de toate cadrele medicale angajate la Spitalul clinic, legea stabilind o singură grilă de salarizare pentru personalul angajat în unitățile clinice neexistând o dispoziție de înlăturare a personalului medical din cadrul cabinetelor medicale din unitățile școlare de la salarizarea " clinic ".
Or, in conditiile in care salariatul este angajatul unitatii sanitare clinice, forma de salarizare este aceea pe care legea o reglementeaza pentru unitatile clinice, actul normativ neprevazand exceptii in randul diferitelor categorii de personal ce isi desfasoara activitatea in cadrul aceluiasi tip de unitate sanitara.
În ceea ce privește critica referitoare la neprecizarea cuantumului sumei solicitate, și aceasta este nefondată, în condițiile în care instanța de fond a obligat pârâtul la plata unor sume determinabile, precizând expres și în concret modul în care urmează a fi calculate aceste sume.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Spitalul Clinic Județean de Urgență C împotriva sentinței civile nr.1031 din 19 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantul, chematul în garanție Ministerul Sănătății, având ca obiect drepturi bănești.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică de la 28 2009
Președinte, - --- | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
2ex/
Red.jud.
09.10.2009
Jud.fond /
Președinte:Manuela Preda PopescuJudecători:Manuela Preda Popescu, Elena Stan, Lucian
