Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 55/CM
Ședința publică de la 10 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Apostol
JUDECĂTOR 2: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 3: Răzvan Anghel
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta - pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr.2427/5.11.2008, pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți: - T, SPITALULUI, nr. 31,. 19,. F,. 2,. 11, Județ T, - T, nr. 34, -. B,. 2, Județ T, - T, nr. 3, -. B,. 15, Județ T, - com., Județ T, - T, nr. 20, -. E,. 21, Județ T, - com., sat, Județ T, - T, nr. 33 D, Județ T, - T, nr. 38,. D,. 21, Județ T, ). - T, -. C,. 12, Județ T, - T, AL., -. A,. 8, Județ T, - T, nr. 7C, Județ T, C - T, nr. 15, Județ T, - T, nr. 24,. 12,. A,. 6,. 24, Județ T, - T, nr. 18,. 9,. A,. 26, Județ T, - T, nr. 76,. 1,. B,. 16, Județ T, - T, -. A,. 20, Județ T, - T, AL., -. C,. 7, Județ T, - T, nr. 2, -. B,. 11, Județ T, - T, 2.. 17,. B,. 7, Județ T, - T, 2. nr. 15, -. B,. 1,. 10, Județ T, - T, AL., nr. 2, Județ T, - T, nr. 8, -. B,. 18, Județ T, - T, nr. 14,. 10,. C,. 15, Județ T, - T, nr. 8, Județ T, - T,. 19,. A,. 20, Județ T, - T, nr. 12, -. C,. 5, Județ T, G - T, nr. 10, Județ T, - T, nr. 138, Județ T, - T, -,. 4,. C,. 3, Județ T, - T, nr. 2, Județ T, - T, -. A,. 18, Județ T, G - T, B, nr. 158,. 13,. A,. 21, Județ T, - T, B, nr. 148, -. A,. 6, Județ T, - T, nr. 10, Județ T, M - T, nr. 2. Județ T, - T, nr. 28,. 14,. 23, Județ T, - prin mandatar - T, nr. 29, -. C,. 2,. 12, Județ T, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta - pârâtă, avocat, conform împuternicirii avocațiale nr. din 29.12.2008, lipsind intimații - reclamanți.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Totodată a evidențiat faptul că intimatul - reclamant Gad epus întâmpinare.
Apărătorul recurentei - pârâte depune la dosarul cauzei cerere de întoarcere a executării silite și precizează că nu mai are alte cereri, excepții de ridicat sau probe de formulat în cauză.
Instanța, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei - pârâte, având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, respingerea acțiunii, ca nefondate. În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul că sumele sunt brute, din care se scad impozitul și contribuțiile la fondurile de asigurări sociale.
Solicită reprezentantul recurentei - pârâte să se observe că în mod greșit instanța de fond a respins excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Potrivit art. 238 din Codul Muncii, contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă. Cu toate acestea nu trebuie ignorat faptul că primele solicitate prin acțiune își au izvorul în contractul colectiv și nu în contractul individual de muncă.
Mai arată reprezentantul recurentei - pârâte că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale, neavând caracter permanent. În concluzie, având în vedere că primele solicitate nu se regăsesc în enumerarea expresă a indemnizațiilor, sporurilor și adaosurilor intrate în sfera noțiunii de "salariu" reglementată de normele Capitolului V din CCM, dreptul la acțiune pentru neexecutarea unei astfel de clauze se prescrie într-un termen de 6 luni de la data nașterii acestui drept, în conformitate cu prevederile art. 283 alin.(1) lit."e" din Codul Muncii.
Totodată, apărătorul recurentei - pârâte precizează că în mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, având în vedere că, potrivit alin.1 al art. 168 teza finală din CCM drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivel pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente (Paștele și ).
Cu privire la incidența în cauză a prevederilor art. 257 din Codul Muncii, referitor la faptul că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului, apărătorul recurentei arată că în mod greșit reține prima instanță că din actele aflate la dosarul cauzei nu rezultă că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
Mai precizează reprezentantul recurentei - pârâte că un alt motiv de netemeinicie este acela că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al Deciziei Comisiei Paritare.
Modul de interpretare stabilit de Comisia Paritară nu are caracter retroactiv iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea Primelor de Paști și de C în salariu.
Cu privire la cel de-al cincilea motiv de recurs, reprezentantul recurentei - pârâte arată că în mod greșit prima instanță a dispus acordarea unei despăgubiri constând în actualizarea cu rata inflației și nu acordarea dobânzii legale, așa cum prevede nr.OG9/2000.
Precizează apărătorul recurentei - pârâte că în speța de față răspunderea angajatorului nu poate fi decât de natură contractuală, așa cum stipulează OG, nr.9/2000.
Mai arată avocat că instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
Totodată, cu privire la ultimul motiv de recurs, apărătorul recurentei precizează că instanța de fond a acordat cheltuieli de judecată reclamanților în cuantum mult prea M raportat la valoarea pretențiilor solicitate de reclamanți, fără a avea în vedere faptul că dosarul s-a soluționat la al treilea termen de judecară.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Reclamanții G, (), C, G, G, G, G, M, au chemat în judecată B pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate în valoare de 2000 lei pentru fiecare reclamant, cu titlu de Primă de C/2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la momentul plății.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajați la așa cum rezultă din contractele individuale de muncă și pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, beneficiau de toate celelalte drepturi acordate în baza Contractului Colectiv de Muncă încheiat la nivel de societate.
În acest sens, au arătat că, pentru 2007 nu au beneficiat de suplimentările salariale de C, iar pentru neacordarea la timp a acestor drepturi salariale pârâta le datorează și suma reprezentând corecția sumelor neacordate cu coeficientul de inflație.
În drept, cererea este întemeiată pe disp. art.166 din Codul Muncii, art. 168(1) din Contractul Colectiv de Muncă încheiat la nivelul societății, renegociat și reeditat în anii 2004, 2005 și 2006.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile prescripției dreptului la acțiune și prematuritatea introducerii cererii,iar pe fond a solicitat respingerea cererii deoarece aceste suplimente salariale au fost incluse în salariul de bază și au fost achitate la termen.
Prin sentința civilă nr. 2427/05.11.2008 pronunțată de Tribunalul Tulcea, au fost respinse: excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția prematurității introducerii acțiunii ca nefondate.
A fost admisă acțiunea în parte și obligată pârâta la plata către reclamanți a drepturilor salariale în cuantum de 1387 lei pentru fiecare reclamant, reprezentând prima de C aferentă anului 2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, pentru fiecare reclamant în parte.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1850 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a constatat că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin. 1 litera "c" codul muncii întrucât este vorba de drepturi salariale pentru care termenul de prescripție este de 3 ani.
S-a respins și excepția prematurității cu motivarea că aceste drepturi sunt prevăzute în CCM, deci preexistau la momentul formulării cererii.
Pe fondul cauzei instanța a constatat că cererea este întemeiată.
Potrivit art. 168 alin. 1 din la nivelul pe anul 2004, "Cu ocazia sărbătorilor de Paști și C salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
La alin. 2 s-a prevăzut că: "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ".
la nivelul pentru anul 2005 menținut textul alin.1 al art.168, aducând o modificare de conținut alin.2, în sensul că "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Cum acest text se regăsește și în contractele colective de muncă pe anii 2006 și 2007 iar potrivit art. 969 cod civil "convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanții își întemeiază pretențiile nu sunt desființate, astfel că trebuie să își producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.
Coroborând disp. art. 168 din pentru anul 2004 cu disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, pentru anii 2005 și 2006, instanța a apreciat că părțile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivelul au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 și 4 art.168 din contractul colectiv de muncă și, în cursul anilor 2004, 2005 și 2006 astfel că, respectivele suplimentări au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,numai pentru anul 2003.
În cazul reclamanților, societatea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit disp. art. 168 alin.1 și 4 din contractul colectiv de muncă și nu a plătit suplimentările salariale de C aferente anului 2007.
Conform art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Constatând că nu au fost respectate prevederile contractului colectiv de muncă pentru 2007, instanța a admis acțiunea privind plata suplimentelor salariale dar in limita salariului mediu/ si nu în cuantum de 2000 lei așa cum au solicitat reclamanții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă SC SA-care a criticat-o pentru următoarele aspecte:
1. În mod greșit a fost respinsă excepția de prescripție a dreptului material la acțiune, invocată prin întâmpinare.
Prin acțiune s-a solicitat acordarea unor prime, invocându-se nerespectarea art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Instanța de fond nu a observat că drepturile suplimentare solicitate prin acțiune nu au caracter de drepturi salariale și nu au caracter permanent, fiind incluse în Capitolul VI din CCM, intitulat " Protecția socială a salariaților și alte drepturi".
Având în vedere sfera de cuprindere a noțiunii de " salariu", astfel dedusă din normele CCM recurenta apreciază că primele solicitate de C și de Paști prin acțiune nu sunt drepturi salariale în înțelesul art. 128 alin2. din CCM, ci sunt drepturi fără caracter periodic, astfel că, cererea pentru recuperarea acestor drepturi se prescrie in termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune conf. art. 383 alin. 1 lit. "e" codul muncii.
2. În mod greșit prima instanță a respins excepția de prematuritate a introducerii acțiunii.
Potrivit art. 168 alin.1 teza finală din CCM ( text nemodificat în perioada 2003-2007), drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat la nivelul unui salariu mediu la nivelul pentru fiecare dintre angajații societății, ci doar subsecvent negocierilor anuale ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice anterior fiecăruia dintre cele două evenimente ( Paști și C).
Întrucât negocierile pentru stabilirea valorii concrete, a modalităților de acordare, a criteriilor, condițiilor și beneficiarilor nu au avut loc, nu se poate vorbi despre existența unui drept actual al reclamantei.
3. Cu privire la incidența în cauză a prev. art. 257 din Codul muncii referitor, recurenta apreciază că în mod greșit s-a reținut de prima instanță că suplimentările salariale solicitate prin acțiune nu au fost incluse în salariile angajaților.
Complexitatea operațiunilor reprezentând evidența salariilor începând cu anul 2005, dar și anterior, a făcut practic imposibilă depunerea statelor de plată pentru salariații din prezenta cauză.
Dealtfel, apărarea a fost în sensul că aceste prime de Paști și de C au fost incluse în salariul de bază, prin urmare nu se regăsesc distinct pe statul de plată.
4. Hotărârea mai este criticată și pentru faptul că instanța de fond nu a recunoscut caracterul obligatoriu al deciziei Comisiei de paritate.
Decizia comisiei paritare are doar caracter interpretativ și a stabilit că " începând cu anul 2003, până la data la care părțile convin în mod expres altfel, suplimentările salariale menționate la alin.1 al art. 168 vor fi incluse în salariul lunar de bază al angajaților și vor fi acordare angajaților sub această formă".
Modul de interpretare stabilit de Comisia paritară nu are caracter retroactiv, iar decizia este datată 31.08.2007 pentru că la acel moment au apărut problemele legate de includerea primelor de C și de C în salariu. Pentru că timp de trei ani de zile salariații nu au solicitat aceste prime, nu s-a pus problema întrunirii acestei comisii pentru a interpreta clauzele CCM.
5. Instanța de fond trebuia să precizeze în dispozitiv că sumele respective acordate salariatului sunt sume brute, din care se scad impozitul pe venit de 16% și contribuțiile la fondurile speciale ( asigurări sociale, șomaj, fondul de sănătate).
6.Instanta de fond a acordat cheltuieli de judecata in cuantum mult mai M decât valoarea pretențiilor admise si nu a avut in vedere ca cererea a fost soluționată la al 3-lea termen de judecata.
Recurenta a formulat și cerere de întoarcere a executării prin care a solicitat restabilirea situației anterioare și obligarea intimaților la plata sumei de bani rezultată din diferența dintre suma acordată de prima instanță și suma stabilită de instanța de recurs, cerere formulată în esență, pentru următoarele motive:
A invocat disp. art. 4042alin.1 Cod pr. civilă, potrivit cu care, " în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau actele de executare, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării".
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate și de materialul probator administrat, Curtea constată că recursul este întemeiat, numai în ceeace privește cuantumul primei de C solicitata și omisiunea instanței de a menționa că aceste sume sunt brute.
- Cu privire la excepția prescrierii dreptului la acțiune, Curtea constată că în mod corect, prima instanță a constatat că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 283 lit." e" Codul muncii.
Astfel, reclamantul a solicitat plata unor drepturi salariale neacordate de angajator iar pentru astfel de cauze legiuitorul a prevăzut un termen de prescripție de 3 ani.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 166 alin. 1 Codul muncii care prevede că "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Recurenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt și, în condițiile în care nu a plătit drepturile salariale prevăzute de art. 168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, aferente perioadei 2004 - 2007, reclamanții erau în termen să solicite plata.
- xcepția prematurității formulării cererii a fost de asemenea, în mod corect soluționată, deoarece lipsa negocierilor cu privire la cuantumul sumelor datorate nu dreptul reclamanților de a solicita în instanță plata acestora.
Chiar și înainte de momentul formulării acțiunii, reclamanții erau in drept să solicite plata sumelor de bani datorate de pârâta, pe o perioadă atât de îndelungată, deoarece renegocierea clauzei de la art. 168 din CCM cade în sarcina Patronatului și Sindicatului, iar până la momentul finalizării acestora, se aplica textul inițial, care dă dreptul salariaților la suplimentele salariale.
Mai mult decât atât, recurenta nu a făcut dovada existenței unei proceduri prealabile, obligatorie pentru salariați, astfel că dreptul acestora de a formula acțiunea, nu poate fi restricționat.
- Recurenta a mai criticat soluția instanței și din perspectiva disp.art. 257 din Codul muncii arătând că în mod greșit instanța a apreciat că în conflictele de muncă sarcina probei aparține angajatorului.
Totuși, art.257 Codul muncii nu are un astfel de obiect, ci se referă la modalitatea de întocmire de către angajator a regulamentului intern.
Dacă interpretăm critica recurentului prin prisma disp. art. 287 codul muncii, observăm că legiuitorul este acela care a stabilit că în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului.
Ori în temeiul acestei dispoziții, angajatorul avea obligația de a depune statele de plată pentru reclamant, ceeace nu a făcut, deși era important de verificat care era valoarea salariilor încasate de reclamant după includerea în salariul de baza a primei.
- O alta critică privește neluarea în calcul de către instanță a caracterul obligatoriu al hotărârii comisiei paritare, ori, motivarea hotărârii instanței de fond este conformă cu intenția comună a părților semnatare ale contractului colectiv de muncă.
In anul 2008 Comisia paritară, Federația sindicală și au convenit să aducă o altă interpretare art. 168 al.1 și 2 dar, această interpretare nu poate viza clauze ale unor CCM aplicate anterior ci eventual clauze ce se aplică la momentul interpretării lor.
De asemenea trebuie avut în vedere și faptul că, orice modificare a contractului colectiv de muncă are loc cu respectarea aceleiași proceduri ca la încheierea contractului colectiv de muncă, astfel că orice concluzie a comisiei paritare trebuie să se concretizeze în încheierea unui act adițional la CCM care este apoi înregistrat la Ministerul muncii în aceleași condiții ca și CCM, urmând să-și producă efectele de la momentul înregistrării.
- Curtea apreciază ca fiind întemeiată critica referitoare la omisiunea de a se consemna în dispozitiv împrejurarea că sumele prevăzute în titlu sunt sume brute, având în vedere că orice sume sunt purtătoare de impozite și contribuții sociale către bugetul de stat.
Impozitele și contribuțiile ce se aplică acestor venituri obținute de către angajați sunt determinate și reținute de către angajator, care apoi le transferă bugetului public astfel că, din această perspectivă, soluția instanței de fond va fi reformată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 Cod pr. civilă va fi admis recursul și modificată sentința atacată conform dispozitivului prezentei decizii.
- Critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată nu poate fi primită având în vedere că aceste cheltuieli reprezintă în fapt onorariul de avocat plătit de reclamanți care sunt în număr de 37 astfel ca suma totala de 1850 lei, raportată la acest număr nu poate fi apreciată ca excesiv de M în raport de disp. art.274(3) cod procedură civilă.
A fost admisă de asemenea, cererea de întoarcere a executării formulată prin prisma disp.art. 4042alin.1 Cod pr. Civilă. deoarece s-a făcut dovada că sumele datorate au fost achitate ca urmare a punerii în executare a sentinței recurate, astfel că după modificarea sentinței executate se impune restituirea diferențelor dintre suma primită și cea la care reclamanții sunt îndreptățiți.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - pârâtă SC SA - GRUP, cu sediul în B, sector 1, Calea, nr. 239, împotriva sentinței civile nr.2427/5.11.2008, pronunțate de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți: - T, SPITALULUI, nr. 31,. 19,. F,. 2,. 11, Județ T, - T, nr. 34, -. B,. 2, Județ T, - T, nr. 3, -. B,. 15, Județ T, - com., Județ T, - T, nr. 20, -. E,. 21, Județ T, - com., sat, Județ T, - T, nr. 33 D, Județ T, - T, nr. 38,. D,. 21, Județ T, ). - T, -. C,. 12, Județ T, - T, AL., -. A,. 8, Județ T, - T, nr. 7C, Județ T, C - T, nr. 15, Județ T, - T, nr. 24,. 12,. A,. 6,. 24, Județ T, - T, nr. 18,. 9,. A,. 26, Județ T, - T, nr. 76,. 1,. B,. 16, Județ T, - T, -. A,. 20, Județ T, - T, AL., -. C,. 7, Județ T, - T, nr. 2, -. B,. 11, Județ T, - T, 2.. 17,. B,. 7, Județ T, - T, 2. nr. 15, -. B,. 1,. 10, Județ T, - T, AL., nr. 2, Județ T, - T, nr. 8, -. B,. 18, Județ T, - T, nr. 14,. 10,. C,. 15, Județ T, - T, nr. 8, Județ T, - T,. 19,. A,. 20, Județ T, - T, nr. 12, -. C,. 5, Județ T, G - T, nr. 10, Județ T, - T, nr. 138, Județ T, - T, -,. 4,. C,. 3, Județ T, - T, nr. 2, Județ T, - T, -. A,. 18, Județ T, G - T, B, nr. 158,. 13,. A,. 21, Județ T, - T, B, nr. 148, -. A,. 6, Județ T, - T, nr. 10, Județ T, M - T, nr. 2. Județ T, - T, nr. 28,. 14,. 23, Județ T, - prin mandatar - T, nr. 29, -. C,. 2,. 12, Județ
Modifică în parte sentința recurată în sensul că sumele de 1.387 lei acordate reclamanților sunt sume brute din care se scad impozitul și contribuțiile la fondurile de asigurări sociale, actualizate cu rata inflației.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Admite cererea de întoarce a executării silite.
Obligă reclamanții la restituirea către pârâtă a diferențelor dintre sumele primite în baza sentinței recurate și suma determinată potrivit prezentei decizii și la plata dobânzii legale calculate pentru aceste diferențe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.02.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
jud.fond:;
jud. /13.02.2009
- gref.-
4 ex./17.01.2009
Președinte:Maria ApostolJudecători:Maria Apostol, Mariana Bădulescu, Răzvan Anghel
