Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5620/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 5620

Ședința publică de la 23 Octombrie 2009

Complet constituit din:

PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă

JUDECĂTOR 2: Ioana Bodri

JUDECĂTOR 3: Corneliu Maria

Grefier: - -

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta Uniunea Județeană Teritorială Sanitas G pentru membrii de sindicat Mari, Patru, --, -, -A, -, -, Constanta, --, -, -, -, -, -, --, -, R- -, -, -, -, împotriva sentinței civile nr. 1159/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Spitalul Județean de Urgență Târgu J, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate G și Ministerul Sănătății Publice, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru comunicare întâmpinare, iar în cauză se solicită și judecarea potrivit art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.

Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA:

Asupra recursului de față.

Prin acțiunea formulată, petent Uniunea Județeană Teritorială "Sanitas" Gac hemat în judecată intimații Ministerul Sănătății Publice, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate G și Spitalul de Urgențe Tg. J, pentru ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligate intimatele la plata către petenții membrii de sindicat ai reclamantei a sumelor reprezentând prima de concediu pentru anii 2001-2007, constând intr-un salariu brut din luna anterioara plecării in concediul de odihna, sume individualizate și reactualizate odată cu punerea în executare hotărârii.

În motivarea acțiunii, petenta a arătat că prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2001 - 2002 înregistrat la Ministerul Muncii sub nr. 4934/15.11.2001, prelungit prin act adițional până la 31.12.2003, a fost recunoscut dreptul de vacanță ca drept salarial ce se cuvine salariaților care efectuează concediul anual de odihnă, drept menținut și prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2004-2007.

A mai arătat petenta că, în conformitate cu prevederile art. 16 din Constituția României este garantată realizarea drepturilor acordate, pentru înlăturarea oricărui tratament discriminatoriu care ar contraveni principiului egalității în drepturi.

Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 1159 din 24 februarie 2009, respins excepția lipsei calității procesuale pasive, excepția lipsei de obiect șui excepția prescripției parțiale dreptului material la acțiune, invocate de intimatul Ministerul Sănătății Publice.

A admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate

respins acțiunea formulată de petent Uniunea Județeană Teritorială "Sanitas" față de intimații Ministerul Sănătății și Spitalul Județean de Urgență Tg.

Pentru se pronunța astfel, instanța reținut următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Sănătății, instanța a considerat că aceasta are calitate de ordonator principal de credite, respectiv este autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică și asigură finanțarea unităților din subordine, motiv pentru care această excepție a fost respinsă.

A fost respinsă și excepția lipsei de obiect cu motivarea că prima de vacanță este un drept prevăzut prin contractele colective de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2001 - 2007.

In ceea ce privește excepția prescripției parțiale dreptului material la acțiune, aceasta a fost respinsă având în vedere că acordarea primei de vacanță a fost suspendată prin legi bugetare succesiv în perioada 2001-2007, suspendarea neechivalând cu stingerea dreptului, ci având ca efect imposibilitatea realizării dreptului.

Instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimata G și a respins acțiunea față de aceasta cu motivarea că relațiile dintre G și spitale, ca angajatori, sunt de natură civilă (contractuală), având doar calitatea de cumpărător deservicii medicale, asigurând plata furnizorilor de servicii medicale în baza contractelor încheiate anual.

Pe fond reținut că potrivit dispozițiilor art. 94 alin. 2 lit."f" din CCM la nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, drepturile salariale cuprind și prima de vacanță care însă se va acorda o dată cu modificarea legislației în domeniu, așa cum se prevede la subsolul paginii (Monitorul Oficial nr. 2/31.01.2006).

S- mai reținut că potrivit art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007, pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă, suspendate pentru perioada 2001-2006 intră în categoria personalului căruia îi sunt aplicabile prevederile acestei ordonanțe, funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personal auxiliar din sistemul justiției, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale.

De altfel, acțiunea petentului nu se încadrează nici în prevederile art.1, alin.1 din OUG 146/2007, drepturile salariale solicitate nefiind niciodata suspendate prin legi anuale succesive si acte normative anuale de salarizare, in perioada 2001-2006, drepturile bănești de care beneficiază in prezent angajații Spitalul Județean de Urgență Tg. J sunt reglementate de G 115/2004, care nu prevede acordarea indemnizației reprezentând primă de vacanță.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta, Uniunea Județeană Teritorială "Sanitas" G,criticând-o ca nelegală și netemeinică.

Motivându-și recursul, susține că prin contractul colectiv de muncă la nivel de ramură sanitară pe perioada 2001-2002 a fost recunoscut dreptul la prima de vacanță ce se cuvine salariaților care efectuează concediu anual de odihnă, drept ce a fost menținut și prin contractul colectiv de muncă la m nivel de ramură sanitară pe perioada 2005-2007, astfel că prima de vacanță face parte din salariul personalul sanitar, dar aceste drepturi nu au fost acordate.

Faptul că prima de vacanță nu este menționată în contractele individuale de muncă de către angajator nu constituie un impediment pentru neacordarea acesteia de către angajator, având în vedere faptul că în sensul art. 7 și 8 din Legea nr. 130/1996, la negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă părțile sunt egale și libere, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.

Este evident faptul că expresia" și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale începând cu anul intrării acestora în vigoare", așa cum este stipulat în art. 1 alin. 2 din Legea nr. 146/2007, include și salariații din sistemul sanitar având în vedere fapt6ul că, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.

Acordarea primei de vacanță anumitor categorii de personal, neacordarea tuturor categoriilor de personal indicate în art. 1 alin. 2 din OUG nr. 146/2007, duce la crearea unei situații discriminatorii din punct de vedere al salarizării care încalcă prevederile art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar potrivit art. 14 din CEDO, diferența de tratament devine discriminare atunci când se introduc distincții între situații analoage și comparabile fără ca aceasta să se bazeze pe justificare rezonabilă și obiectivă.

Recursul este nefondat și se va respinge pentru următoarele considerente;

Conform dispozițiilor art. 154 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri. se stabilesc prin negocieri individuale sau/și colective între angajator și salariați sau reprezentanții acestora.

În cauza, prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul solicită plata primelor de vacanță pentru salariații, încadrați cu contract individual de muncă la Spitalul Județean de Urgență Tg. astfel, că drepturile salariale la care sunt îndreptățiți sunt cele stabilite prin dispozițiile sus menționate, reglementate în Codul muncii.

Așa fiind dispozițiile OUG nr. 146/2007, invocate ca temei de drept al acțiunii, nu sunt incidente în cauză.

Prin OUG nr. 146/2007 a fost reglementat dreptul unor categorii de salariați din sectorul bugetar de a li se acorda primă cu ocazia plecării în concediu de odihnă unor funcționarilor publici, polițiștilor, personalului din organele autorităților judecătorești, personalului din administrația centrală a Ministerului Afacerilor Externe și de la misiunile diplomatice, oficiile consulare și institutele culturale din străinătate, funcționarilor publici din Administrația Centrală a Penitenciarelor.

Dreptul acestor categorii de salariați, la acordarea primelor pentru concediu de odihnă este prevăzut în actele normative ce reglementează salarizarea acestor categorii de personal, în care nu sunt prevăzute și personalul contractual din cadrul unităților sanitare.

Acordarea primelor de primelor de vacanță pentru personalul din unitățile sanitare nu a fost reglementată prin dispozițiile OUG nr. 146/2007, invocate de reclamant.

Critica cu privire la existența unei discriminări în materie de muncă, în sensul dispozițiilor OG nr. 137/2000 este neîntemeiată, deoarece dispozițiile legale în temeiul cărora a fost acordat acest drept salarial altor categorii de personal nu privesc și personalul contractual din unitățile sanitare.

Astfel, reclamanții nu sunt discriminați în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1- 3, art. 6 din actul normativ sus menționat, întrucât aceste categorii de salariați nu îndeplinesc condiția normativă de acordare a acestor drepturi salariale, nefiind cuprinși în categoria salariaților pentru care au fost emise acte normative privind acordarea acestor drepturi.

În considerarea celor prezentate recursul este nefondat și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă va r fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta Uniunea Județeană Teritorială Sanitas G pentru membrii de sindicat Mari, Patru, --, -, -A, -, -, Constanta, --, -, -, -, -, -, --, -, R- -, -, -, -, împotriva sentinței civile nr. 1159/24.02.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți Spitalul Județean de Urgență Târgu J, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate G și Ministerul Sănătății Publice, având ca obiect drepturi bănești.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

- -

Red. Jud.

2 ex/IE/29.10.2009

fond:

Președinte:Mihaela Mitrancă
Judecători:Mihaela Mitrancă, Ioana Bodri, Corneliu Maria

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 5620/2009. Curtea de Apel Craiova