Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 6064/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6064
Ședința publică de la 06 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
Grefier:
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr. 4959/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, Manica, G, iu, G, G, și prin Sindicatul Energetic, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru recurentul-pârât consilier juridic, cu delegație la dosar, și pentru intimații-reclamanți avocat ales, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat în virtutea dreptului la apărare și urmare a din 31.08.2009.
Reprezentanții convenționali ai părților depun la dosar concluzii scrise și înscrisuri, respectiv copii de pe contracte individuale de muncă.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Consilier juridic pentru recurentul-pârât pune concluzii de admitere a recursului și modificare a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii potrivit concluziilor scrise.
Avocat pentru intimații-reclamanți solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate drept temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 4959 din 29 septembrie 2008 respins excepția inadmisibilității și a prescripției parțiale a acțiunii invocata de intimata Energetic a
A admis acțiunea, cu precizarea ulterioară, formulată de petentul Sindicatul în numele și pentru salariatii membrii săi de sindicat, G, Manica, G, iu, G, G, și în contradictoriu cu intimata Energetic
A fost obligată intimata la plata catre reclamantii, membrii de sindicat ai petentei, a contravalorii primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pe anul 2005 2006, 2007 sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.
A fost obligată intimata la plata către petentă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2080 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de intimată pe motivul că CCM la nivel de unitate din anii 2005-2007 nu mai este în vigoare, precum și faptul că reclamanții nu au promovat pe durata valabilității acestuia o acțiune în anularea clauzelor contrare contractului încheiat la nivel de ramură, nu a putut fi reținută întrucât s-ar încălca dispozițiile art. 5 cod civil și ar reprezenta denegare de justiție, s-ar încălcat libertatea dreptului de acces la justiție, nefiind vorba de nici retroactivitate a legii, ci doar de respectarea principiuluitempus regit actum.
Cu privire la excepția prescripției parțiale a acțiunii instanța a considerat că este nefondată și a respins- în raport de art.124 alin.1din CCM la nivel de ramură care prevede că,indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță se plătesc, de regulă, la cererea salariatului, înainte de plecarea în concediu.
Prevederea nu este imperativă dând posibilitatea salariatului să solicite atât indemnizația de concediu cât și prima de vacanță până la sfârșitul anului în curs, astfel încât acțiunea este formulată în interiorul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune Pe fondul cauzei, s-a constatat că au fost încălcate dispozițiile art.238 din Codul Muncii, care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin.2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.
De altfel, s-a constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin drepturile prevăzute de art.123 din CCM la nivel de ramură pe anul 2005, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.
Nu s-a putut reține afirmația intimatei în sensul că drepturile solicitate de reclamantă în numele membrilor ei ar fi fost incluse în salariul de bază, deoarece o astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.
În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.
În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154. care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.
În art. 159 din se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Energetic criticând-o pentru nelegalitate.
Referitor la excepția invocată, privind inadmisibilitatea acțiunii, consideră că în mod greșit a fost respinsă întrucât CCM la nivel de ramură pentru perioada 2005-2007 nu mai este în vigoare și nu poate retroactiva.
Cât privește excepția privind prescripția parțială a acțiunii în ceea ce privește drepturile bănești, respectiv prima de vacanță aferentă anului 2005-2007 s- susținut că a fost soluționată în mod greșit de către prima instanță, întrucât dreptul la acțiune pentru prima de vacanță aferentă anului respectiv s-a născut la data intrării în concediu, fiind prescrisă acțiunea pentru membrii de sindicat care au efectuat concediul de odihnă până în luna octombrie anului 2005, acțiunea fiind înregistrată în august 2008.
Se susține că hotărârea primei instanțe este nelegal, în mod greșit Tribunalul Gorj admițând acțiunea formulată de reclamant în condițiile în care, în contractele colective încheiate la nivel de unitate pe anul 2005-2007, nu există nici o clauză expresă privind obligativitatea plății primelor de vacanță, astfel încât s- încălcat principiul libertății de voință care presupune libertatea părților în ceea ce privește condițiile încheierii acestui act.
În drept a invocat dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recursul declarat de societatea comercială pârâtă este nefondat.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată ca prim motiv de recurs deoarece Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură pentru perioada 2005-2007 nu mai este în vigoare și nu poate retroactiva este nefondată deoarece clauzele contractului colectiv de muncă la nivel de ramură produc efecte pentru toți salariații încadrați la angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel conform art.241 alin.1 lit.c Codul Muncii iar salariații au posibilitatea,în termenul de prescripție de 3 ani,să solicite angajatorului să plătească,pentru perioada în care au fost reglementate,drepturile salariale prevăzute de aceste contracte fără să fie vorba de retroactivitatea clauzelor respective.
În ceea ce privește faptul că acțiunea este inadmisibilă deoarece nu s-a respectat termenul de 6 luni prev.de art.283 lit.e Codul Muncii,Curtea constată,pe de o parte, că aceste argumente susțin excepția prescripției,iar pe de altă parte, că reclamanții au solicitat plata unor drepturi salariale chiar dacă sunt reglementate de contractul colectiv de muncă iar pentru acestea termenul de prescripție este de 3 ani așa cum prevede art.283 lit.c Codul Muncii.
Cu privire la excepția prescripției parțiale acțiunii, Curtea reține că în mod corect a fost respinsă, reținându-se că, din modul de redactare art. 124 alin. 1 din CCM la nivel de ramură se desprinde ideea că obligația de plată a primei de vacanță înainte de plecarea în concediu nu este una imperativă.
Cu alte cuvinte, plata primei de vacanță se poate realiza și ulterior efectuării concediului de odihnă, iar data plecării în concediu nu reprezintă momentul nașterii dreptului de creanță al salariatului.
Sunt neîntemeiate și motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, singura apărare a unității recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.
Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unităților ce desfășoară activitate in ramura respectiva.
In raport si de obligativitatea executării drepturilor si obligațiilor cuprinse in contractele colective, Curtea constata ca in mod neîntemeiat unitatea recurenta nu a acordat primele de vacanta salariaților reclamanți.
Față de considerentele reținute,Curtea urmează ca în baza art.312 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr. 4959/29.09.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, G, Manica, G, iu, G, G, și prin Sindicatul Energetic, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 2009.
PREȘEDINTE: Corneliu Maria - - | JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 3: Manuela Preda - -- |
Grefier, |
Red. Jud.
2 ex/IE/20.11.2009
fond:
Președinte:Corneliu MariaJudecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda
