Obligație de a face. Decizia 6058/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 6058

Ședința publică de la 06 2009

Complet constituit din:

PREȘEDINTE: Corneliu Maria

JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă

JUDECĂTOR 3: Manuela Preda

Grefier:

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 834/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA C, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant, lipsă fiind intimata-pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat urmare a Hotărârii Adunării Generale a Judecătorilor din 31.08.2009.

Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.

Recurentul-reclamant pune concluzii de admitere a recursului și modificare a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și obligarea unității pârâte să elibereze adeverința solicitată.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față:

Prin sentința nr. 834 din 5 martie 2009, Tribunalul Dolj, a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârât SC. SA C, ca rămasă fără obiect.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că obiectul dosarului nu îl reprezintă o contestație privind forma sau conținutul actului emis de pârâtă în cursul judecății, cu nr. 206/02.03.2009, ci îl reprezintă constatarea faptului că activitatea sa s-a încadrat în grupa I de muncă, fapt recunoscut de pârâtă, necontestat în nici un fel.

În raport de obiectul dosarului, instanța a apreciat că acțiunea a rămas fără obiect, că pârâta și-a executat obligația prevăzută de art. 40 alin 2 lit. h din Codul Muncii, aceea de a elibera la cerere toate documentele ce atestă calitatea de salariat a solicitantului, și a respins cererea reclamantului ca rămasă fără obiect.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând- pentru netemeinicie și nelegalitate.

In motivele de recurs susține că instanța de fond nu a avut un rol activ și nu a depus diligențele pentru aflarea adevărului. Susține că există colegi care au obținut încadrarea în grupa I de muncă prin hotărâri judecătorești. Mai precizează recurentul că a solicitat adeverință societății pârâte, însă a fost refuzat, solicitându-i-se prezentarea unei hotărâri judecătorești. Referitor la motivul de respingere, recurentul solicită instanței să observe faptul că sarcina probei în conflictele de muncă aparține angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.

În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat și urmează să îl respingă, pentru următoarele considerente:

Reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată ca instanța să constate că în anumite perioade activitatea desfășurată s-a încadrat în grupa I de muncă și obligarea fostului angajator de a îi elibera o adeverință din care să rezulte date cu privire la activitatea desfășurată în cadrul unității.

Această obligație a angajatorului este reglementată de dispozițiile art. 40 alin. (2) lit. h) din Codul muncii, potrivit căruia angajatorului în revine obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.

Instanța de fond a procedat corect constatând în primul rând că dreptul invocat de reclamant nu este contestat de către societatea pârâtă, dimpotrivă este deplin recunoscut, potrivit mențiunilor din adresa nr. 206/02.03.2009.

Adresa nr. 206/02.03.2009 eliberată de SC SA reprezintă un document oficial, eliberat obligatoriu pe baza datelor existente, documentelor, verificabile, aflate în evidențele societății emitente și angajează deplin răspunderea semnatarilor.

Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că nu prezintă importanță pentru soluționarea cauzei faptul că adresa depusă la dosar nu este eliberată în forma prevăzută de Ordinul nr. 590/2008 al Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

Criticile recurentului sunt nefondate, acesta mărginindu-se la a invoca lipsa de rol activ al instanței și la faptul că sarcina probei îi aparține angajatorului în conflictele de muncă.

Or, în condițiile în care reclamantul nu a formulat nicio cerere la unitate pentru eliberarea unei adeverințe, cerere care să fi fost respinsă, de vreme ce unitatea nu contestă în nici un fel dreptul pretins de reclamant, nu era necesară administrarea vreunei probe pentru stabilirea unui drept necontestat și care, în mod necesar, rezultă din evidențele angajatorului.

Pentru considerentele expuse, Curtea urmează ca, în temeiul art. 312 din Codul d e procedură civilă, să respingă recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIV,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 834/05.03.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA C, având ca obiect obligația de a face.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- --

Grefier,

Red. Jud.

2 ex/02 12 2009

fond:

Președinte:Corneliu Maria
Judecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligație de a face. Decizia 6058/2009. Curtea de Apel Craiova