Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6065/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 6065

Ședința publică de la 06 2009

Complet constituit din:

Președinte: - -

JUDECĂTOR 1: Corneliu Maria

JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă

Grefier:

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr. 553/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, având ca obiect drepturi bănești.

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că acest termen a fost acordat pentru comunicare întâmpinare și urmare a din 31.08.2009, iar în cauză se cere judecarea potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.

Curtea, având în vedere că se cere judecarea în lipsa părților, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA:

Asupra recursului civil de față:

Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 553 din 29 ianuarie 2009 respins excepția prescripției dreptului la acțiunii invocata de intimată.

A admis acțiunea formulată de petentul G în contradictoriu cu intimata Energetic

A fost obligată intimata la plata catre reclamant a contravalorii primei de vacanță în cuantum de 75% din indemnizația brută de concediu de odihnă pe anul 2005 2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului până la data plății efective.

A fost obligată intimata la plata către petent a cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:

Cu privire la excepția prescripției parțiale a acțiunii instanța a considerat că este nefondată și a respins- în raport de art.124 alin.1din CCM la nivel de ramură care prevede că,indemnizația de concediu de odihnă și prima de vacanță se plătesc,de regulă, la cererea salariatului, înainte de plecarea în concediu.

Prevederea nu este imperativă dând posibilitatea salariatului să solicite atât indemnizația de concediu cât și prima de vacanță până la sfârșitul anului în curs, astfel încât acțiunea este formulată în interiorul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune Pe fondul cauzei, s-a constatat că au fost încălcate dispozițiile art.238 din Codul Muncii, care prevăd că, toate contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, aceeași reglementare fiind prevăzută și în alin.2 al aceluiași articol pentru contractele individuale de muncă.

De altfel, s-a constatat că nici contractele colective de muncă la nivel de unitate și nici contractele individuale de muncă încheiat cu fiecare salariat în parte nu conțin drepturile prevăzute de art.123 din CCM la nivel de ramură pe anul 2005, încălcându-se astfel dispozițiile art.8 din Legea nr.130/1996 și, în consecință, instanța constată, conform dispozițiilor art.24 că aceste clauze nu au fost cuprinse în CCM negociate, fiind lovite de nulitate absolută în sensul că acestea nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior și urmează ca până la renegocierea drepturilor, clauzele să fie înlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse în CCM încheiat la un nivel superior.

Nu s-a putut reține afirmația intimatei în sensul că drepturile solicitate de reclamantă în numele membrilor ei ar fi fost incluse în salariul de bază, deoarece o astfel de includere este contrară legii și ar determina un mod arbitrar din partea patronatului de a stabili un salariu de bază, în care sunt incluse toate drepturile bănești ce li se cuvin salariaților, fără ca acesta să poată fi controlat în primul rând de salariat, precum și de celelalte autorități, care au în competență acest aspect.

În al doilea rând, s-ar încălca clauzele negociate prin contractele colective de muncă pe ramură, cât și la nivel de unitate, care reprezintă convenția în forma scrisă între angajator și salariați, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, conform dispozițiilor art. 236 Codul Muncii.

În al treilea rând, s-ar încălca dispozițiile art. 154. care arată că salariul reprezintă contraprestația muncii depusă de salariat, în baza contractului individual de muncă, iar dispozițiile art.155 menționează că salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri; astfel că pârâta face confuzie între noțiunea de salariu în care se cuprind toate drepturile ce se acordă unui salariat în echivalent bănesc cu salariul de bază, care reprezintă salariul de încadrare al fiecărui salariat în parte, în raport de munca prestată, de funcția ocupată și de calificarea acestuia, în funcție de studiile urmate.

În art. 159 din se reglementează salariul de bază minim brut pe țară și care reprezintă punctul de plecare pentru fiecare angajator în parte la stabilirea salariului de bază prin contractul individual de muncă.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Energetic criticând-o pentru nelegalitate.

Cât privește excepția privind prescripția parțială a acțiunii în ceea ce privește drepturile bănești, respectiv prima de vacanță aferentă anului 2005-2007 s- susținut că a fost soluționată în mod greșit de către prima instanță, întrucât dreptul la acțiune pentru prima de vacanță aferentă anului respectiv s-a născut la data intrării în concediu, fiind prescrisă acțiunea pentru membrii de sindicat care au efectuat concediul de odihnă până în luna octombrie anului 2005, acțiunea fiind înregistrată în august 2008.

Pe fond se susține că hotărârea primei instanțe este nelegal, în mod greșit Tribunalul Gorj admițând acțiunea formulată de reclamant în condițiile în care, în contractele colective încheiate la nivel de unitate pe anul 2005-2007, nu există nici o clauză expresă privind obligativitatea plății primelor de vacanță, astfel încât s- încălcat principiul libertății de voință care presupune libertatea părților în ceea ce privește condițiile încheierii ace

Recursul declarat de societatea comercială pârâtă este nefondat.

Cu privire la excepția prescripției parțiale acțiunii, Curtea reține că în mod corect a fost respinsă, reținându-se că, din modul de redactare art. 124 alin. 1 din CCM la nivel de ramură se desprinde ideea că obligația de plată a primei de vacanță înainte de plecarea în concediu nu este una imperativă.

Cu alte cuvinte, plata primei de vacanță se poate realiza și ulterior efectuării concediului de odihnă, iar data plecării în concediu nu reprezintă momentul nașterii dreptului de creanță al salariatului.

Sunt neîntemeiate și motivele de recurs ce vizează fondul cauzei, singura apărare a unității recurente consta in faptul ca prevederile din contractul colectiv de munca la nivel de ramura nu au fost preluate in contractul colectiv de munca la nivel de unitate si ca atare in situația neprevederii contractuale a primei respective, unitatea nu poate fi obligata la plata dreptului respectiv.

Argumentele sunt neîntemeiate deoarece, in raport de prevederile cuprinse in rt. 11(1) din 130/1996, clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.

Prin urmare, drepturile stabilite prin contractele colective încheiate la nivel de ramura produc efecte directe cu privire la salariații unităților ce desfășoară activitate in ramura respectiva.

In raport si de obligativitatea executării drepturilor si obligațiilor cuprinse in contractele colective, Curtea constata ca in mod neîntemeiat unitatea recurenta nu a acordat primele de vacanta salariaților reclamanți, motivele de recurs fiind neîntemeiate si sub acest aspect, recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIV,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâtul SC Energetic SA împotriva sentinței civile nr. 553/29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant G, având ca obiect drepturi bănești.

Decizie irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 06 2009.

PREȘEDINTE: Corneliu Maria

- -

JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă

- -

JUDECĂTOR 3: Manuela Preda

- --

Grefier,

Red. Jud.

2 ex/IE/20.11.2009

fond:

Președinte:Corneliu Maria
Judecători:Corneliu Maria, Mihaela Mitrancă, Manuela Preda

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 6065/2009. Curtea de Apel Craiova