Drepturi bănești. Practica juridica. Decizia 640/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.640
Ședința publică din data de 9 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.390 din 5.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în comuna, sat, nr.277, județ P, domiciliat în comuna, sat Popești, nr.84, județ P și G, domiciliată în comuna, sat, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimații-reclamanți.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea înmânează apărătorului recurentei o copie de pe întâmpinare.
Avocat având cuvântul depune la dosar în copie xerox deciziile nr.48/2008 și nr.47/2008, filele 12-13. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația apărătorului recurentei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului și constatarea ca prescrisă a acțiunii. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și respingerea acțiunii, iar într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, conform motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
Solicită ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS, întrucât, în practică sunt executori judecătorești care nu au înțeles să aplice și aceste deduceri.
Curtea
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub numărul - pe rolul Tribunalului Prahova reclamanții, G au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată la pârâta la plata sumelor arătate individual în tabelul anexat cererii, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate la care se adaugă indicele de inflație aferent, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanții au susținut că au fost salariata SC SA - Rafinărie încă din anul 1989, până la momentul la care, prin decizii individuale, contractul de muncă le-a fost desfăcut, în temeiul art.65 și 66 din Codul muncii.
S-a mai susținut de către reclamanți că, potrivit prevederilor contractului individual de muncă, art. III alin 3, beneficiau, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată,de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și, deși contractul
colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004 - 2005 - 2006 - 2007, nu au beneficiat de suplimentările salariale de și de Paște care se ridică la suma totală de: 9.339 lei pentru, 9330 lei pentru și 2380 lei pentru G.
La termenul din 18 ianuarie 2008 reclamanții și-au precizat acțiunea în sensul modificării cuantumului sumelor solicitate, astfel: pentru suma de 9480 lei, pentru suma de 9480 lei și G suma de 2380 lei, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 750 lei.
În dovedirea acțiunii reclamanta solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată SC SA a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece, potrivit disp. art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii,cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 fiind emisă nota privind precizarea situației primelor de Paști și prevăzute de art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 286 din 1 februarie 2008 a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de pârâtă, admis acțiunea completată formulată de reclamanții, G, în contradictoriu cu pârâta SC ""SA, obligând pârâta să plătească reclamanților drepturile salariale cuvenite și neachitate, după cum urmează: - suma brută de 9480 lei, reprezentând prime de C pe anii 2004, 2005, 2006 și prime de Paște pe anii 2005, 2006 și 2007; - suma brută de 9480 lei reprezentând prime de C pe anii 2004, 2005, 2006 și prime de Paște pe anii 2005, 2006 și 2007, G - suma de 2380 lei reprezentând primă de C pentru anul 2008 și prima de Paște pe 2005, sumele menționate urmând a fi reactualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă a acestora, obligând totodată pârâta la plata sumei de 750 lei cheltuieli de judecată, câte 250 lei pentru fiecare reclamant.
Pentru pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune, tribunalul a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că acțiunea este întemeiată deoarece, după cum rezultă din rezoluția de primire, cererea fost înregistrată la data de 12.12. 2007, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de disp. art. 283 alin. 1 lit. din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu- plata drepturilor salariale, motiv pentru care în baza art. 137 Cod proc.civilă fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune.
Reclamanții au fost încadrați la societatea pârâtă Sucursala în perioada 1989 - 2007, când raporturile de muncă au încetat prin disponibilizare potrivit disp. art. 65 Codul muncii.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SNP SA urmează a beneficia de câte suplimentare drepturilor salariale în cuantum de 1 salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol se prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte au menținut pe anii 2004 - 2005 - 2006- 2007, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 al art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul Colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul Colectiv de muncă pentru anii 2004 - 2005 - 2006- 2007 tribunalul apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art. 1 al aceluiași articol din Contractul Colectiv de Muncă și în cuprinsul anilor 2004 - 2005 - 2006 - 2007 suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Din probele administrate în cauză s- reținut, de asemenea, că pârâta nu și- îndeplinit obligațiile ce- reveneau potrivit art. 168 alin. 1 din Contractul Colectiv de Muncă și nu a făcut dovada plății către reclamantă a acestor suplimentări salariale de și Paște pentru perioada 2004 - 2007, astfel că drepturile salariale se ridică la sumele precizate prin anexele la acțiune, reprezentând suplimentări salariale corespunzător primelor de C și Paște.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimații-reclamanți nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat,dar și notele emise ulterior de Comisia paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005,2006 și 2007 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA. Recurenta-pârâtă a invocat în susținerea acestui motiv de recurs adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SC "" SA.
Intimații-reclamanți, legali citați, nu au formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanții au fost salariați la "" SA, la sucursala, raporturile de muncă ale acestora cu pârâta încetând în temeiul art.65 și 66 din Codul muncii
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004,2005, 2006, 2007 cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care acesta nu efectuat-.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimații-reclamanți nu au primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii în discuție.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2007 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON, înainte de Cul 2005-de 927 Ron, înainte de Paștele 2006 de 1047 Ron, înainte de C 2006 de 1160 Ron, înainte de Paști 2007 de 1260 Ron și înainte de C 2007 de 1387 Ron. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimaților -reclamanți cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2007, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar ale reclamanților, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2005 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2005pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1). În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 și 2005 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor ( începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 16.11.2007.
Din considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința pronunțată de Tribunalul Prahova în sensul că va reduce cuantumul sumelor pe care pârâta le datorează reclamanților după cum urmează: la suma de 6043 lei brut pentru fiecare din reclamanții și, reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei, primă C 2006 - 1160 lei și primă Paște 2007 - 1260 lei și la suma de 1649 brut pentru reclamanta G, reprezentând primă C 2004 - 799 lei și primă Paște 2005 - 850 lei, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.286 din 1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanții, domiciliat în comuna, sat, nr.277, județ P, domiciliat în comuna, sat Popești, nr.84, județ P și G, domiciliată în comuna, sat, județ P, și în consecință:
Modifică în parte sus-menționata sentință în sensul că reduce cuantumul sumelor pe care pârâta le datorează reclamanților după cum urmează: la suma de 6043 lei brut pentru fiecare din reclamanții și, reprezentând primă C 2004 - 799 lei, primă Paște 2005 - 850 lei, primă C 2005 - 927 lei, primă Paște 2006 - 1047 lei, primă C 2006 - 1160 lei și primă Paște 2007 - 1260 lei și la suma de 1649 brut pentru reclamanta G, reprezentând primă C 2004 - 799 lei și primă Paște 2005 - 850 lei, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime, la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Număr de notificare 3120
tehnored. 3 ex./25.05.2008
/
dosar fond nr- Trib.
jud.fond R -
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
