Pretentii civile. Speta. Decizia 637/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.637
Ședința publică din data de 9 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.166 din 21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,-, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimata-reclamantă reprezentată de avocat - din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, filele 9-12.
Curtea înmânează apărătorului recurentei o copie de pe întâmpinare.
Avocat având cuvântul depune, la rândul său, copie de pe adresa nr.47/2008 și nr.48/2008, filele 15-16. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat - având cuvântul arată că la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile apărătorilor părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului și constatarea ca prescrisă a acțiunii. Într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și respingerea acțiunii, iar într-un al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, conform motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
Solicită ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS, întrucât, în practică sunt executori judecătorești care nu au înțeles să aplice și aceste deduceri.
Avocat - având cuvântul pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Susține, în esență, că în mod corect instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune considerând că termenul de prescripție este de 3 ani și nu de 6 luni așa cum a susținut recurenta.
Mai arată că este susținerea conform căreia primele de Paște și C au fost introduse în salariu mediu de bază, nefiind dovedită, iar nota internă depusă la dosar la termenul de astăzi de către recurentă a fost emisă pe parcursul derulării litigiilor și că recurenta cu rea-voință nici acum nu-i recunoaște vina. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise, filele 18-19.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor de 9330 lei reprezentând drepturi salariale suplimentare de Paște și de C în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate aferente anilor 2004-2007, 533,52 lei daune, beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei în raport de rata inflației și 454,97 lei dobânda legală calculată la suma datorată pentru neplata la termen a drepturilor salariale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că a fost salariata societății-pârâte Sucursala P până în luna septembrie 2007.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamant că potrivit prevederilor contractului individual de muncă art.III alin.3 beneficia, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, de toate drepturile salariale acordate în baza contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de societate și, deși contractul colectiv de muncă prevedea obligațiile pentru anii 2004-2007, nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paști care se ridică la suma totală de 10318,49 lei.
În dovedirea acțiunii reclamanta a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare pârâta SC SA Bas olicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SA.
Ulterior, pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, susținând că sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, în sensul că cererile pot formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Prin sentința civilă nr.166 din 21.01.2008 Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SA B, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9330 lei drepturi salariale suplimentare de Paște și de C pe perioada 2004-2007, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă. Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de acordare a dobânzilor legale, ca neîntemeiată și a obligat pârâta la 200 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta a fost încadrată la societatea-pârâtă -Sucursala P până în luna septembrie 2007
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art.168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paște și C angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol se prevede că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractul colectiv de muncă pe unitate negociat și aplicat la nivelul societății-pârâte a menținut pe anii 2004-2005-2006-2007 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006-2007, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.1 al aceluiași articol din Contractul colectiv de muncă și pentru anii 2004-2005-2006-2007, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că din probele administrate în cauză rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamantă a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada 2004-2007, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 9330 lei, drepturi salariale neacordate, sumă ce urmează a fi actualizată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta "" SA,solicitând în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca urmare a prescrierii dreptului la acțiune sau, în subsidiar, admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței instanței de fond în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii sau modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în parte a acțiunii și a obligării sale la plata primelor solicitate în raport de salariul de bază mediu pe societate.
A susținut recurenta-pârâtă că dreptul la acțiune cu privire la sumele solicitate s-a prescris întrucât primele de C și de Paște nu reprezintă drepturi salariale, în cauză fiind incidente disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii conform cărora termenul de prescripție pentru aceste sume este de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune; în consecință în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare.
A mai învederat recurenta-pârâtă că primele pretinse de intimata-reclamantă nu sunt datorate, acestea fiind incluse în salariul achitat lunar, dovadă în acest sens fiind disp.art.168 (2) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2007 care prevăd că pentru anul 2003 aceste prime au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, dar și notele emise ulterior de Comisia paritară.
Totodată, chiar în ipoteza în care prima instanță ar fi concluzionat că aceste sume nu au fost plătite, a reținut în mod greșit cuantumul acestora prin raportare la salariul mediu brut pe unitate în condițiile în care potrivit art.168 (1) din contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 suplimentările drepturilor salariale cu ocazia și Cului au fost stabilite la un salariu de bază mediu pe "" SA.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, susținând în esență respingerea recursului declarat ca nefondat.
Curtea, examinând sentința recurată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar și sub toate aspectele conform disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat din considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a fost salariată la "" SA, raporturile de muncă ale acesteia cu pârâta încetând în luna septembrie 2007.
Potrivit art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe unitate pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007cu prilejul sărbătorilor de Paști și C angajații SNP SA beneficiau de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Conform dispozițiilor art.257 din Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Ori, pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea fluturașilor emiși reclamantei pentru lunile în care s-au stabilit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu efectuat-o.
În consecință în mod corect prima instanță a reținut că intimata-reclamantă nu a primit sumele solicitate.
În ceea ce privește însă cuantumul acestora instanța a făcut o greșită apreciere a înscrisurilor depuse la dosar, acordând sume în cuantum mai mare decât acelea rezultând din aplicarea disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2007.
Astfel, potrivit dispozițiilor sus menționate nivelul suplimentărilor salariale acordate cu ocazia Cului și în anii 2004-2007 reprezentau un salariu de bază mediu la nivelul "" SA, din adresa nr.2919/12.11.2007 emisă de SNP "" SA reieșind că pe anul 2004 salariul de bază mediu pe în luna noiembrie 2004 fost de 799 RON, în luna aprilie 2005 de 850 RON, înainte de Cul 2005 - de 927 Ron, înainte de Paștele 2006 de 1047 Ron înainte de C 2006 1160 lei, în luna martie 2007 - 1260 lei. În consecință, acesta este cuantumul corect al sumelor datorate de recurenta-pârâtă intimatei-reclamante cu titlu de prime de C și Paște pe anii 2004 -2007, aceste sume urmând a fi actualizate conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecăreia până la plata efectivă a acesteia.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că aceste sume au fost incluse în salariul lunar al reclamantei, astfel cum s-a întâmplat și în anul 2003, motiv pentru care în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-a făcut mențiune în acest sens, urmează a fi apreciată ca neîntemeiată. O asemenea concluzie rezultă din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 (2) din contractele colective de muncă la nivel de societate pe anii 2004-2007 din care rezultă că drepturile prevăzute în art.168 (1) au fost incluse în salariile angajaților recurentei-pârâte doar pentru anul 2003, astfel încât dacă părțile contractante nu ar fi intenționat acordarea lor în anii 2004-2007pe lângăsalariile cuvenite salariaților nu le-ar mai fi prevăzut în art.168 (1).
În plus, principiul interpretării clauzelor contractuale în sensul în care acestea își produc efecte justifică înlăturarea susținerii recurentei-pârâte în sensul că voința părților contractului colectiv de muncă a fost aceea exprimată în notele emise de Comisia Paritară.
În ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta SA, în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art.283 alin.1 lit.e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art.283 alin.1 lit.c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
Având în vedere disp.art.168 (1) din contractul colectiv de muncă pe anii 2004 - 2007 conform căruia sumele acordate cu ocazia și Cului reprezentând un salariu de bază mediu suntsuplimentări de drepturi salariale, dar și prevederile art.43 din Codul fiscal potrivit cărora premiile sunt asimilate salariilor,
rezultă că termenul de prescripție a dreptului la acțiune de 3 ani ce a început să curgă de la data scadenței primelor (începând cu decembrie 2004) nu era împlinit la data introducerii acțiunii - 5.11.2007.
Din considerentele expuse în baza art.312 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" SA și va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamantei la 6043 lei, respectiv 799 lei primă de C pe anul 2004, 850 lei primă de Paște pe anul 2005, 927 lei primă C 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 1160 lei primă C 2006 și 1260 lei primă Paște 2007, sume ce se vor reactualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.166 din 21.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta, domiciliată în P,-, județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantului la 6043 lei brut reprezentând 799 lei primă C 2004, 850 lei primă Paște 2005, 927 lei primă C 2005, 1047 lei primă Paște 2006, 1160 lei primă C 2006, 1260 lei primă Paște 2007, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei sume până la plata efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 9 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
MP/FA
2008-05-16
Trib.P nr-
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
