Plata drepturilor banesti, salariale. Speta. Decizia 639/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.639
Ședința publică din data de 9 mai 2008
PREȘEDINTE: Cristina Pigui
JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B,-, sector 1,împotriva sentinței civile nr.309 din 1.02.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant -, domiciliat în P,- A,.101 B2,.3,.12, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA B reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimatul-reclamant - reprezentat de avocat din același barou.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul a depus la dosar întâmpinare, filele 9-10.
Avocat având cuvântul depune la dosar în copie xerox adresele nr.48/2008 și nr.47/2008, filele 14-15. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Avocat având cuvântul arată la rândul său că nu mai are cereri noi de formulat, solicitând cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarațiile reprezentanților părților și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă solicită în principal admiterea recursului și constatarea ca prescrisă a acțiunii. Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot sentinței primei instanțe și respingerea acțiunii, iar într-un al doilea subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul acordării primelor solicitate raportat la salariul de bază mediu pe SC SA, conform motivelor de recurs depuse în scris la dosar.
Solicită ca instanța să facă mențiunea că sumele reprezentând premii de Paște și de C raportate la salariul de bază mediu sunt sume brute, din care urmează a se deduce CAS și CASS, întrucât în practică sunt executori judecătorești care nu au înțeles să aplice și aceste deduceri.
Avocat având cuvântul pentru intimatul-reclamant solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond.
Susține, în esență, în ceea ce privește excepția prescripției că în mod corect instanța de fond a respins-o, având în vedere că în cauză este vorba de un conflict individual de muncă având ca obiect plata unor drepturi salariale suplimentare, fiind aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.c Codul muncii.
Referitor la susținerea conform căreia drepturile salariale solicitate ar fi fost incluse în salariul de bază, arată că această susținere este nedovedită.
Față de solicitarea deducerii din sumele solicitate a CAS și CASS în raport de calitatea părților și data solicitării acestora, arată că în cauză sunt incidente disp.art.269 Codul muncii, acestea reprezentând despăgubiri și astfel nu se impune aplicarea deducerii cu atât mai mult cu cât, în prezent, intimatul nu mai este salariat asigurat.
În fine, mai arată că în ceea ce privește plata de impozit pentru aceste sume, atâta timp cât acestea sunt considerate despăgubiri, conform Codului fiscal nu se impozitează.
Totodată, mai susține că adresa depusă azi la dosar de apărătorul recurentei nu este validă juridic, este întocmită pro causa, nu este semnată de directorul general al recurentei sau de o persoană delegată cu această atribuție. În ceea ce privește solicitarea apărătorului recurentului de a se face mențiunea că sumele solicitate sunt brute la care urmează să se aplice CAS și CASS, arată că trebuie făcută și mențiunea că acestea urmează să fie reactualizate de la data scadenței fiecăreia. Cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluzii scrise, fila 16.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța pârâta să fie obligată la plata sumei totale de 6370,6 lei, din care: 5630 lei reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004, 2005 și 2006 și 740,6 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit reclamantul prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 1994 -2006 a fost salariatul pârâtei la Sucursala, raporturile de muncă ale acestuia încetând la data de 11.09.2006.
A mai susținut reclamantul că, pe lângă salariul de bază pentru munca prestată, urma să beneficieze, conform art.168 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2004-2006 și de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate. Astfel, dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2004, 2005, 2006 prevăd că salariații SA vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
S-a mai arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004, 2005 și 2006, reclamantul nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște, care se ridică la suma totală de 6370,6 lei potrivit calculului depus de acesta, salariul mediu la nivelul fiind de 980 lei în anul 2004, 1400 lei în anul 2005 și 1850 lei pe anul 2006, astfel cum rezultă din adresele pârâtei nr. 1666/2003, 313/2005 și nr.713/2006.
În drept, au fost invocate disp. art.166 și art. 269 din Codul muncii, art.168 (1) din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, renegociat în anii 2004 - 2006.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune solicitând respingerea acțiunii ca prescrisă întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, susținând, în esență, că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pe parcursul procesului, reclamantul a formulat precizare la acțiune prin care a înțeles să-și micșoreze câtimea obiectului cererii de chemare în judecată de la valoarea totală de 6370,6 lei, la valoarea de 4046,59 lei, reprezentând: 3623 lei - drepturi salariale suplimentare neacordate în perioada 2004 - 2006, ce au fost indicate și 423,59 lei daune rezultate din actualizarea sumei în funcție de rata inflației pentru perioada 01.01.2005 - 30.09.2007, cerând obligarea pârâtei la plata sumei de 4046,59 lei și actualizarea acestei sume în funcție de rata inflației la data plății, cu cheltuieli de judecată, invocându-se de către reclamant adresa depusă de pârâtă odată cu întâmpinarea, prin care se precizează valoarea salariului de bază mediu pe societate pe anii 2004 - 2006, care este mai mică decât valoarea salariului mediu brut.
Ulterior, reclamantul a depus o nouă precizare la acțiune, arătând că suma totală pe care o solicită de la pârâtă este de 6370,6 lei, din care 5630 lei reprezintă drepturi salariale suplimentare neacordate în perioada 2004- 2006 și 740,6 lei reprezintă daune rezultate din actualizarea acestei sume în funcție de rata inflației și scadenței fiecărei sărbători, conform situației de calcul depusă.
Pe baza probatoriilor administrate în cauză, cu înscrisuri, depuse la dosar de ambele părți, prin sentința civilă nr.309 din 1 februarie 2008, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC ""SA, obligând pârâta să plătească acestuia suma brută de 5630 lei, reprezentând prime C pe anii 2004, 2005 și prime Paște pentru anii 2005, 2006, suma urmând a fi reactualizată potrivit indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă. Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani, prev. de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale, iar în raport de data introducerii acțiunii, aceasta apare ca fiind formulată înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă, iar potrivit înscrisurilor depuse la dosar, contractele colective de muncă pe societate aplicabile pe anii 2004, 2005, 2006 au menținut dispozițiile art.168 alin.1, care prevăd dreptul salariaților de a beneficia, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate.
Coroborând disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din și pe parcursul anilor 2004 - 2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003 și cum pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau conform contractului colectiv de muncă, având în vedere și disp.art.161 alin.1 Codul muncii, instanța de fond a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Susține recurenta că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e din Codul muncii, care arată că termenul în care puteau fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantului este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta-pârâtă, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea reclamantului, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte ivite în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică s-a referit la faptul că deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, a admis acțiunea prin care s-au solicitat sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele prevăzute în CCM, dar pentru situații diferite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței cu obligarea pârâtei către reclamant la plata sumelor de bani comunicate de societatea pârâtă ca fiind salariul de bază mediu pe societate, cu mențiunea că aceste sume sunt brute.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând la dosar și concluzii scrise.
În recurs s-au depus la dosar, în copie, din partea recurentei, adresele înregistrate sub nr.47 și 48/5.02.2008 la Direcția Corporative - Juridic din cadrul recurentei.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Primul motiv de recurs, prin care se susține că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris, este neîntemeiat.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2006, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte SC ""SA în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006 au fost incluse în salariul de bază al reclamantului pe anii respectivi.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractele colective de muncă pe anii 2005 și 2006 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004, 2005 și 2006 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004, de Paște și C pe anul 2005 și de Paște pe anul 2006, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Suma totală stabilită de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei-pârâte pentru intimatul-reclamant, reprezentând prime de C și Paște, a fost acordată de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr.1666/2003, 313/2005 și 713/2006 ale recurentei-pârâte către toate sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimatul-reclamant, privind nivelul salariului mediu brut la nivelul societății începând cu 1.04.2003, 01.01.2005 și respectiv 15.05.2006.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004, 2005 și 2006.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei către Direcția Corporative - Juridic din cadrul societății-recurente, înregistrată sub nr.48/5.02.2008 la această direcție, depusă la dosar, în copie, în recurs, rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007 reieșind un cuantum de 799 lei pentru luna noiembrie 2004, de 850 lei pentru luna aprilie 2005, 927 lei pentru luna noiembrie 2005 și 1047 lei pentru luna martie 2006, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa înregistrată sub nr.47/5.02.2008 tot la Direcția Corporative - Juridic, depusă în copie la dosar, în recurs.
Faptul că cele două adrese sus-menționate nu sunt semnate și de reprezentantul legal al sindicatului, nu poate constitui un argument suficient pentru acordarea către reclamant a unor sume de bani mai mari pe perioada în discuție în cauză, echivalente salariului mediu brut pe societate, după cum solicită practic acesta, câtă vreme dispozițiile art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004- 2006 fac în mod clar trimitere la salariul de bază mediu pe societate, care, în mod evident, nu poate fi același cu salariul mediu brut pe societate, cele două noțiuni fiind distincte.
De asemenea, adresele respective, depuse la dosar, în apărare de către recurenta-pârâtă, sunt semnate de către directorul Departamentului Resurse Umane din cadrul societății și de către șeful serviciului salarizare, neputând fi primită apărarea intimatului-reclamant conform căreia aceste acte nu ar putea fi avute în vedere de instanță pe motiv că nu sunt semnate de directorul general al societății.
În consecință, în raport de cele ce preced, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. coroborat cu art.3041pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va reduce cuantumul sumei datorată de pârâtă reclamantului la 3623 lei brut, reprezentând 799 lei - primă C 2004, 850 lei - primă Paște 2005, 927 lei - primă C 2005, 1047 lei - primă Paște 2006, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, - -, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.309 din 1 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant domiciliat în P,- A,.101 2,.3,.12, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce cuantumul sumei datorată de pârâtă reclamantului la 3623 lei brut, reprezentând 799 lei - primă C 2004, 850 lei - primă Paște 2005, 927 lei - primă C 2005, 1047 lei - primă Paște 2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 mai 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
- - --- - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Tehnored.3 ex./23.05.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond -
ROMÂNIA
GREFA CURȚII DE APEL PLOIEȘTI
4 iunie 2008
Prezenta copie a deciziei civile nr.639 din data de 9 mai 2008 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești - Secția Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, este conformă cu originalul aflat la mapa de decizii pe anul 2008 și se atestă de noi, fiind irevocabilă, potrivit legii.
S-au anulat taxa judiciară de timbru în valoare de 2,00 lei conform chitanței fiscale nr.- din data de 20 martie 2008 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Grefier șef secție,
Președinte:Cristina PiguiJudecători:Cristina Pigui, Vera Andrea Popescu Marilena
